1,488 matches
-
sînt producătorul propriului meu film, nu, am doar rolul principal, scenaristul e mort, regizorii, mai mulți, vor să mă ducă pe scaunul electric, iar publicul vrea să mă vadă cocoțat acolo, de parcă hidra asta cu miliarde de capete ar fi imaculată, ce mi se Întîmplă, Doamne? Nu i se mai Întîmpla nimic, totul se petrecuse. În Danemarca, la ora aceea era dis-de-dimineață, Ingrid avea probabil un vis erotic matinal, bine că scăpase de nebun, pentru asta nu vroise să o ia
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Julie nu puteam să-mi fac veacul. În a treia dimineață la Paris a pus ochii pe singurul PS din zonă - Todd Brinton II, moștenitorul de douăzeci și șapte de ani al afacerii semipreparatelor consumabile seara la televizor. Purta uniforma imaculată a europenilor bogați care călătoresc mult - cămașă albă proaspăt călcată, butoni de aur, blugi și pantofi de condus. Julie spunea că-l găsește atrăgător pentru că arată ca un pilot italian de Formula 1, dar era american, deci putea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ca să se mărite cu un prinț fără-domenii și să-și poată spune prințesă. Singurii cărora le pasă de toată treaba cu regatele sunt înșiși prinții, care tratează totul très serios. Eduardo locuia la intersecția dintre Lexington și Eightieth, într-un imaculat apartament de burlac. Era un excelent cuibușor de nebunii. De fiecare dată când nu puteam să traduc fluent toate citatele alea franțuzești care îi plăceau lui Eduardo, mă distram uitându-mă atent la pereți și la rafturile bibliotecii, care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
dr. Fensler, punându-și mănușile de plastic. Și-a pregătit sticluțele cu un lichid limpede și m-a rugat să mă întind. Îmi întinse pe față prima soluție. Înțepa. —Aau! m-am miorlăit. — Ah, foarte bine! Tenul tău o să fie imaculat când o să pleci de-aici. Fiecare celulă va fi perfectă. Nu vei mai lăsa pe nimeni să te rănească vreodată. O să te întrebi de ce-ai stat atât de mult cu o persoană imposibilă. Am dat din cap. Nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
clipă în alta una din fete putea să leșine sau să moară doar ca să fie în centrul atenției. Ah, iată-te! spuse Muffy, cufundându-se în canapea lângă mine. Gâfâia și mai epuizată decât fetele din jurul meu. Își tampona fruntea imaculată cu o batistă proaspăt spălată. — Dacă știam că salvarea Veneției e atât de istovitoare, aș fi ales un alt oraș care nu se îneacă, ci doar e plin de dărâmături, ca Roma, oftă ea. Of, draga mea, ce brută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
observasem că scaunul din dreapta era gol până n-am auzit o voce spunând: — Mă scuzați că am întârziat. Ce nepoliticos din partea mea. Nici o problemă, am răspuns întorcând capul. M-am trezit față în față cu un bărbat într-un frac imaculat, cu o batistă impecabilă în buzunarul din față. Avea părul blond pieptănat spre spate și zâmbea. Omul ăsta era 100% demn de Școala Bunelor Maniere. Am discutat cu sponsorii noștri și ne-am lăsat duși de val. Dar cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
prietenul meu! țipă Julie isterizată. Furculițele lui Sally și Kimberley, pregătite să ducă la gură câte o bucățică de homar, se opriră în aer într-un gest teatral, chiar în dreptul buzelor. Gurile lor încremeniră larg deschise, ca două găurele negre, imaculate. —Julie... am început. —Cum ai putut? mă întrebă Julie acuzator. N-o să mai vorbesc cu tine niciodată, absolut niciodată. Și nici nu-ți mai împrumut vreodată diamantele mele. Se ridică, își trânti pe masă cu zgomot șervețelul și pufni indignată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
procedează așa ca să-i năucească pe străini. Castelul Swyre arăta atât de drăguț, încât aproape că am contemplat ideea de a renunța la repulsia pentru casele de la țară. Construită din piatră de culoarea mierii, este una din casele acelea englezești imaculate, în stil neoclasic, din secolul al optsprezecelea - știți care, alea care arată ca o căsuță de păpuși uriașă, doar că au atașate două aripi vaste. În depărtare se zăreau un lac și niște grădini frumos îngrijite. Știți ceva? În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și că nu e de așteptat altă alinare decât cea adusă de caritatea acestora din urmă și de resemnarea celor dintâi, își îndepărta spiritul de dispute ce nu duc la nimic util și se refugia în regiunea purisimă a artei imaculate, unde nu ajunge buruienișul pasiunilor și unde omul își găsește un refugiu consolator în fața decepțiilor vieții. Detesta, în plus, cosmopolitismul steril, care nu face decât să cufunde spiritele în reverii neputincioase și în utopii vlăguitoare, și își iubea idolatrizata Spanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ca acela. Cipriano Algor se plânge, se plânge, dar nu pare a înțelege că lutul frământat nu se mai înmagazinează așa, că industriile ceramice de astăzi sunt pe cale să devină laboratoare cu angajați în halate albe, luând notițe, și roboți imaculați, făcând toată treaba. E scandalos că lipsesc de aici, de exemplu, higrometrele pentru a măsura umiditatea ambientă și dispozitivele electronice care s-o mențină constantă, corectând-o de fiecare dată când crește sau scade, acum nu se mai poate lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în cameră, încercând să citesc Wall Street Journal și uitându‑mă la CNN - dar asta nu face decât să mă panicheze și mai tare. Pe bune, prezentatorii ăștia de la televiziunea americană sunt atât de puși la patru ace și de... imaculați. Nu dau nici o bâlbă, nu fac nici o glumă și știu absolut totul. De exemplu, cine e ministrul comerțului din Iraq și implicațiile încălzirii globale în Peru. Și uite‑mă și pe mine, care cred că pot să fac ce fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
oferă un surâs înghețat. — A, da. Au sosit deja. Trag aer în piept, apoi îl urmez la masă, și uite‑i. O femeie blondă într‑un costum bej cu pantaloni și un bărbat cu trăsături fine, în costum negru, la fel de imaculat și cu cravată verde sobru. Rezist tentației de a o lua la fugă și înaintez cu un zâmbet încrezător, întinzându‑le mâna. Amândoi își ridică privirile spre mine și o clipă nici unul dintre ei nu spune nimic, și am cumplita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se ridică ușor, câțiva milimetri, într‑un zâmbet - deși restul feței îi rămâne imobilă - și eu izbucnesc înr‑un râs isteric. Asta‑i foarte bună! Colega mea de apartament iubește caii. Dar și dumneavoastră sunteți englezoaică, nu? Și arătați absolut... imaculat! Sunt foarte încântată că am reușit să‑i strecor un compliment subtil, însă zâmbetul lui Elinor dispare subit. Se uită la mine cu o figură impenetrabilă și îmi dau brusc seama de la cine a moștenit Luke expresia aia a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
E cam mare îngămădeala și parcă aud un fel de sâsâit în clipa în care forțez ușa să se închidă, dar ideea e că au intrat. Sunt înăuntru. Și uite la camera mea acum! E incredibil! OK, nu e chiar imaculată, dar e mult mai bine decât înainte. Bag repede câteva chestii uitate sub cuvertură, aranjez câteva perne deasupra și mă dau un pas înapoi. Mă uit în jur cu căldură și mândră de mine. Niciodată camera mea n‑a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
păstrez calmul. — Cum ți‑am zis, am auzit că ești persoana cea mai pricepută la cumpărături din oraș. Mă privește misterios. M‑am gândit că poate mă ajuți să‑mi cumpăr un costum. Ăsta a cam obosit, săracul. Arată spre imaculatul său costum Jermyn Street, pe care, din întâmplare, știu că îl are de trei luni și încerc să‑mi ascund un zâmbet. Vrei un costum. — Vreau un costum. — Am înțeles. Trag de timp, punând rochia înapoi pe umeraș, întorcându‑mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Lambert. Atunci emitea un sunet ascuțit și Ash apăsa pe un buton care-l anula. Făcură o pauză în fața unei scări în spirală care ducea la etajul inferior. Lambert se aplecă și chemă celălalt trio. ― Nimic la voi? Aici suntem imaculați ca reputația mamei noastre! Brett și Parker strânseră mai tare plasa, iar Ripley, ridicându-și ochii de pe detector, strigă: ― Absolut negativ! Pe puntea superioară, Lambert și Dallas își continuată vânătoarea, urmați îndeaproape de Ash. La câțiva metri mai departe, coridorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
vizat de furia necunoscutului. Nici nu-l auzise, probabil. Își strânse sulul de ziare și se desprinse de stâlpul de lângăchioșc. Desfăcu larg compasul picioroangelor. Pași mari, de lungan, dar înceți, era cam molâu domnul acesta cu barba și mustățile imaculate. Strada veselă, într-adevăr. Pitorescul bucureștean, feminin și sprinten, petit Paris cândva, nu alta. De n-ar fi mizeria și gâfâiala asta în jur și veselia asta nefirească, stângace. Veselă primăvară, oameni veseli, uituci. Vesele și ziarele. Optimiste, pedagogice, promisiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Femeia aranja ceștile, tacâmurile în chiuvetă. Se mișca lent, fără plăcere. Șchiopăta discret pe stângul, se mișca greu, aplecată într-o parte. Dar revenise, se reașeză. Mâinile ei palide și grăsuțe stăteau din nou alături, cuminți, pe fața de masă imaculată. — Deci, au năvălit în apartamentul femeii. Și, ce crezi? Au dat foc, înțelegi? Au dat foc, dacă poți să-ți imaginezi. Fiindcă iubea animalele, auzi! Fiindcă avea pisici sau câini sau cine mai știe ce avea. Reține pretextul, procedeul, si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se auzi vreun răspuns, nu se auzi nici măcar un scâncet. — Ostentativ, să iei numele soției? Și tocmai după război? Pentru că avusese un frate din ăia, cu Heil Heil, iar ea era nevinovată? Și mata pui la bătaie, în anii ’50, imaculata dumitale biografie de apostol comunist, ca să aperi principiul obiectivității! Așa te justificai? Așa, Herr Gafton? Herr Gafton, nimic, nici un răspuns. Ba da, se auzi ceva, se auzi o șoaptă. — M-am gândit să încerci o vreme niște traduceri. Se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și al celui mai iubit fiu și al sfântului duh fără moarte. Dă din cap, neîncrezător, la toate informațiile și sfaturile și injecțiile ce i se administrează. Uneori, copleșit, totuși, de insistența binevoitorilor, zâmbește șiret și mormăie, în barba sa imaculată: „Ce contează, ce contează numele, ce contează“... Imediat, apoi, cade însă, speriat, vinovat, în genunchi, cerându-și iertare, amin, și rugându-l, amin, pe Marele Dispărut să-l ocrotească, amin. Iat-o pe aiurita: elegantă, franțuzită, machiată ca pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trăsese o dușcă, paharul dispăruse, mâna durdulie mângâia acum obrazul stâng, în sus, în jos.Capul se aplecase mult peste masă, șoaptele se acceleraseră, se încălziseră. — Știi pe dracu’, mutulache! Pe dracu’. Nimic nu știți. Nici tu, nici nevastă-ta. Imaculata! Victima! Alibi. Tavi cu alibiul imaculat. Câinele Tăviță, da, da. Viitorul. Viitorul meu chip de câine. Tăviță. Speriat de prezent, trecut și viitor, monstrul. Dresat. Să nu putem, să nu... Detectivul se strecură ușor ușor înapoi spre cameră, trase lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
durdulie mângâia acum obrazul stâng, în sus, în jos.Capul se aplecase mult peste masă, șoaptele se acceleraseră, se încălziseră. — Știi pe dracu’, mutulache! Pe dracu’. Nimic nu știți. Nici tu, nici nevastă-ta. Imaculata! Victima! Alibi. Tavi cu alibiul imaculat. Câinele Tăviță, da, da. Viitorul. Viitorul meu chip de câine. Tăviță. Speriat de prezent, trecut și viitor, monstrul. Dresat. Să nu putem, să nu... Detectivul se strecură ușor ușor înapoi spre cameră, trase lent lent ușa după el. Cândva, Tereza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
i grăbim și să vedem că „după” e o altă lume?! Privită prin lupă ceva ne spune că prevenția tainelor ne duce din nou spre zile deșarte, zadarnic ecou cu firave șoapte într‐ o perpetuă noapte. Mai bine lăsăm fatalității imaculata tardivă tinerețe și ne oprim cu sufletul duios intuind ce nu ne‐a fost dat mai demult. Sau ce‐ ar mai putea fi acum de‐am reuși în toamna ruginie, la margini de drum, să mai trăim în timpul ce‐a
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lăuta lui, Apollo cu lira sa. Verlaine evocă nopțile în care poetul lucrează cu ardoare pentru ca să răsară soarele Operei. Arta nu este un suflet împăiat, este marmură asemenea Afroditei din Cnide, "Sculptată cu dalta Gândurilor în blocul fecioară al Frumosului imaculat, să facem ca, sub mâinile noastre grăbite să țâșnească o statuie pură cu peplos înstelat. În felul acesta, într-o zi, lovind cu raze argintii și trandafirii, Capodopera senină, ca un nou Memnon, Aurora-Posteritate, fiică a timpilor mohorâți, să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fost împărțite în două. Văd că mi s-a uscat ușor în palmele-mi plânsul, Dar fața-mi încă-i udă pentru că afară plouă... Căldura iernii Mi-a căzut un fulg în palmă Și-l pun repede în suflet.. Această imaculată zăpadă Îmi alungă orice cuget... În jurul meu totul îngheață, Vântul mi se agață de față, Calea spre tine-i de gheață, Dar cu tine alunec spre viață... Deși este rece și mi-e cam frig, Și zăpada cea rece devine
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]