19,706 matches
-
fie mai mare decât cel pentru reprezentarea lor literară în sine. În funcție de acest interes, critica reia și reevaluează epoci și cărți din trecut, clasate de mult timp, și se rescriu istorii ale literaturilor lumii, adesea într-o perspectivă integratoare de neimaginat cu cinci decenii în urmă. Însăși operația de adunare și de structurare a trăsăturilor criticii noastre din acești cincizeci de ani este o întreprindere dificilă, obositoare și puțin satisfăcătoare, și ea se termină cu o concluzie destul de severă, dar probabil
Globalizarea criticii literare by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2672_a_3997]
-
semnat de el, Scrisorile unei călugărițe portugheze, spectacol care a marcat revenirea sa pasageră și meteoritică din azile transilvănene după ani de zile, zeci de ani de internare, încât Constantin Chiriac îl credea octogenar. Nici unul dintre noi nu-l mai imagina urcând pe o scenă publică, fără ca aceasta să ne împiedice să ni-l amintim, să-l regretăm, să-l evocăm. Acum puține zile, în dimineața aceea lăptoasă când felinarele se stingeau pe strada Regele Siciliei la Paris, am rămas surprins
Coroana de tinerețe și moarte by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/2676_a_4001]
-
sunt posibile, răspunde: „Și de ce nu? Avem ca exemplu vrăjitorii lui Faraon șExod, 7-8ț, care au adus broaștele, așa cum și Moise a făcut-o. Asta nu înseamnă că diavolul ar avea ceva în puterea sa, căci nu trebuie să ne imaginăm că el poate lupta împotriva lui Dumnezeu. Noi știm că el se află în puterea Domnului și că nu poate face nimic fără permisiunea și învoirea șlui Dumnezeuț” (ed. 1583, col. 669 a-b). În paralel, legenda vrăjitorului Faust a
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
Bojin, colecția „Raftul Denisei”, Editura Humanitas fiction, 464 pag.). Autoarea face parte din aceeași familie de spirite creatoare cu Tracy Chevalier, Jeanne Kalogridis și Sarah Dunant reînviind în romanele istorice personalități care au schimbat cultura și istoria lumii. Romanul nu imaginează geneza unui singur tablou celebru, cu misterul modelului, ca Fata cu cercel de perlă sau Eu, Mona Lisa, nici un singur pictor, ci doi: Hokusai și fiica lui Oei, trăind și pictând într-o epocă frământată, ultimele decenii ale shogunatului, când
Cei doi Hokusai: fiica și tatăl by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2680_a_4005]
-
de paralizie, în aceiași ani însă a realizat serii de gravuri originale și numeroase, și părea să-și schimbe cu ușurință stilul. Cum a reușit? Istoricii și criticii de artă se mențin prudenți, dar autoarea își îngăduie libertatea de a imagina un personaj ieșit din comun: Oei nu este frumoasă, nu-i plac îndeletnicirile tipic feminine - ea este cea care nu știe să coasă, ci știe picta, lucrează în atelierul de pictură al tatălui, împărtășește secretele, intuiește și recunoaște talentul lui
Cei doi Hokusai: fiica și tatăl by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2680_a_4005]
-
merge călare pe această umbră de cal, asemenea lui Don Quijote, luptîndu-se cu iluzorii mori de vînt. Pentru ea nu există nici măcar mori de vînt, care să macine timpul sau să irosească zădărnicii, și nici nu găsește vreun rost în a imagina uriași ai speran- țelor ei, pe care să-i îmbrace în cuvinte... Cuvintele nu-și prea au rostul. Maria Dinului se adresează unor „bogătani”, dar ei n-o aud. Copiilor nu le mai poate vorbi, duioșia ei nu mai are
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
parte din politica externă lingvistică și culturală românească. Cu toatele țin de Institutul Limbii Române (ILR) care gestionează această internaționalizare a limbii și care negociază noi acorduri și ia legătura cu noi universități. E mult mai dificil decât își poate cineva imagina; eu mi-am dat seama că, în aceeași țară fiind, lectoratul de la Alicante era fundamental diferit de cel de la Granada. Așa că fiecare lectorat are specificul lui, nevoile lui, istoria lui. Noi plecăm la post, ne întoarcem, plecăm în altă parte
Interviu cu Oana Ursache - „La Alicante câteva luni m-am tot minunat...” by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2698_a_4023]
-
ele nu sunt altceva decât rezultatul informațiilor pe care le asimilăm și apoi le prelucrăm în mod conștient din ceea ce am citit. De aceea prezența revistelor se va face simțită atâta cât va fi și existența omului. Nu se poate imagina nici cultura noastră fără reviste literare care să țină pas cu vremea și, în același timp, să păstreze vie lumina aprinsă de înaintașii noștri și să răspundă nevoii de a comunica ceea ce simțim și trăim într-o țară în care
Candela de Montreal – la 15 ani de la apariţie. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/93_a_111]
-
după o amplă investigație realizată pe cont propriu, că la Antena 3 fac politica editorială consilierii lui Ponta, iar la România TV direct Ghiță și cu securiștii. Și spune apăsat că orice om normal s-ar îndoi la presiunile de neimaginat pe care le facem. Dincolo de faptul că Băsescu nu s-a îndoit de-atâta amar de vreme și nu pare să se împiedice în propriile șireturi, consilierii de azi ai lui Ponta, ăia la care face referire Crin fără să
Ciutacu îi răspunde lui Antonescu, care a acuzat teroarea mediatică by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/27041_a_28366]
-
Casais Monteiro. Sute de semnături și fragmente fotocopiate din manuscrise ne însoțesc la lectură, alături de texte reprezentative sau de schițe fugare; și toate prind o stranie viață sub ochii noștri. Se spune că grafologi iscusiți s-au aplecat asupra semnăturilor imaginate de autor sau urmează să facă un studiu complex și pe această temă. Dar ca să afle ce, mă întreb eu, dincolo de faptul că diversitatea acestor semnături sau chiar a caligrafiilor utilizate în redactarea autografă a unor manuscrise este uluitoare? Dar
Noi explorări pe continentul Pessoa by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/2702_a_4027]
-
urle, o să aranjez cu Interflora. Simon a început să cînte. Nu imediat. Așteptase zece ani și zece minute. A mai trebuit să aștepte încă vreo cîteva minute. Două sau trei, probabil. Cît să-și învingă tremurul mîinilor. Trebuie să vă imaginați acele mîini, deasupra claviaturii, tremurînd, și pe Simon care, tot la cincisprezece secunde, le ascunde la spate, apoi le arată din nou, le oferă pianului, i le pune la dispoziție, de parcă i-ar spune: Te-am abandonat, dar, uite, m-
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
și pe Simon care, tot la cincisprezece secunde, le ascunde la spate, apoi le arată din nou, le oferă pianului, i le pune la dispoziție, de parcă i-ar spune: Te-am abandonat, dar, uite, m-am întors. Să vi-l imaginați așadar pe acel necunoscut în ochii celorlalți, pe acel pianist uitat pînă și de el însuși, un om singur, așadar, stînd la pian și nereușind să cînte. Tremură. Arată ca un nebun sau ca un tip băut mimînd scena mută
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
atât de inspirat numite - Rapsodii epistolare. Portretul celui pe care Emil Cioran îl cunoscuse în 1932 este cât se poate de viu. Astfel, spune Cioran, Anton Golopenția era „ființa cea mai delicată pe care am cunoscut-o vreodată. Imposibil de imaginat un spirit mai puțin bucureștean. În prezența lui te străduiai spre discreție, spre ținută, mulțumit să reușești și să fii demn de un asemenea tovarăș. Niciodată întorsături triviale, niciodată cuvintele utile, dar degradante, de care se abuzează în toate împrejurările
Anton Golopenția - Rapsodia epistolară by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/2717_a_4042]
-
are parte de o „lectură” in articulo mortis care practic îi redimensionează existența. Timbrul său valorează cât o mie de documente: „Mai încolo însă (în Note de primăvară mai ales) Bacovia e de-a dreptul enervat. Dacă nu v-ați imaginat vreodată cum ar putea fi citită o «poetică» strofă ș...ț cu un amestec de plictiseală și exasperare, atunci va trebui neapărat să-l auziți pe autor interpretând-o. Efectul e, la prima audiție, de umor absurd, vag demențial. Dacă
Cronică literară and beyond by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2727_a_4052]
-
se înfuria. Brusc, o amintire de acum doi ani, când cu imprudenta întoarcere târzie la Talence. Aproape de „rezidența” în care locuisem, s-a defrișat o parte dintr-un domeniu lăsat în paragină, apt pentru a-ți da voie să-ți imaginezi lumini de baluri. În loc, s-a amenajat un parc. Sărăcăcios, prefabricat. Stau întins pe patul care e, vorba lui Maxone, mon préféré. Cu mine, Schopenhauer, Nadas, Sylvia Plath. Unde poate fi mai bine, altundeva, pe pământ ? Caut în jurnalele lui
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2735_a_4060]
-
ale poetului, cu scrisul său (de mînă, firește) baroc, inconfundabil și de necitit, desene, ilustrații care trimit spre alchimiștii și truverii Evului Mediu; angrenajul, savant orchestrat, începe să funcționeze chiar de pe coperta cărții, pe care artistul plastic Florin Buciuleac o imaginează exact în textura structurii de adîncime a poeziei: crucea Jertfei și a Învierii, alături de una dintre fotografiile celebre ale manuscriselor de la Qumran. Înainte de a fi scris, universul poetic e descris prin scenariul bine pus la punct al desenelor, ilustrațiilor, pozelor
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
în care au intrat în viața literară. Emil Brumaru avusese această intuiție chiar la momentul respectiv. Îi scria lui Dimov în 1968: „tu, Dimov, faci ceva uluitor, aș spune că schimbi macazul unei întregi literaturi”.6 E greu să ne imaginăm cum ar fi arătat poezia lor, a optzeciștilor, în absența acestei generații, e greu de imaginat ce bătălii ar fi avut ei de dat pentru a-și vedea textele publicate. Chiar dacă „războiul” nu se încheiase în anii ‘80 și pe
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
Îi scria lui Dimov în 1968: „tu, Dimov, faci ceva uluitor, aș spune că schimbi macazul unei întregi literaturi”.6 E greu să ne imaginăm cum ar fi arătat poezia lor, a optzeciștilor, în absența acestei generații, e greu de imaginat ce bătălii ar fi avut ei de dat pentru a-și vedea textele publicate. Chiar dacă „războiul” nu se încheiase în anii ‘80 și pe alocuri devenise mai complicat, cu o cenzură mult mai atentă, totuși, marile înfruntări, literare și politice
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
vârstele revolute, și ținere sub control a datelor scripturale existențiale”. „Lumea sa e una care se înalță înăuntru, ceea se subminează ceea ce ochiul valid, comun, văzător în afară, aduce în spațiul scriptural. Poetul nu înfățișează stări și peisaje, ci le imaginează”, apelând, desigur, la memoria sa ancestrală, cum se întâmplă în Scaunul gol de lângă foc sau în splendidul poem, punctat de dramatice umbre și lumini, Moartea câinelui, unde realul și imaginarul alcătuiesc un tot comun. „Cuvintele se împletesc în pagină precum
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
deasupra lui, așa că a fost singura ocazie în care eu am fost mai înalt decât Mihai. Nu mai știam în ce împrejurări l-am cunoscut. Dar la balamuc cu siguranță nu fusesem. Îmi pare rău. Pur și simplu nu îmi imaginăm atunci că visul lui este posibil. Că este altceva decât o utopie. În plus, eram obsedat de organizarea primului sindicat liber al ziariștilor. Și l-am refuzat politicos. Citește mai departe pe
SRS despre Mihai Cârciog: La moartea unui vizionar () [Corola-journal/Journalistic/26111_a_27436]
-
nu am nicio legătură cu această mizerie (sau cu cea invocată în 2009) și că totul a fost un atac josnic prin care s-a urmărit compromiterea candidaturii mele în Parlament și discreditarea mea publică. Nu vă cer să vă imaginați o secundă cum mi-a fost mie sau familiei mele în toată această perioadă. Nu vă cer să vă imaginați ce am simțit eu când mi-am văzut copilul minor plângând rugându-se să nu rămână fără mama când eu
Precizări ale Anei Birchall, în legătură cu subiectul Iosif Buble () [Corola-journal/Journalistic/26108_a_27433]
-
josnic prin care s-a urmărit compromiterea candidaturii mele în Parlament și discreditarea mea publică. Nu vă cer să vă imaginați o secundă cum mi-a fost mie sau familiei mele în toată această perioadă. Nu vă cer să vă imaginați ce am simțit eu când mi-am văzut copilul minor plângând rugându-se să nu rămână fără mama când eu nu mă puteam ridică din pat. Nu vă cer să vă imaginați cum ați reacționa dvs. dacă nu ați mai
Precizări ale Anei Birchall, în legătură cu subiectul Iosif Buble () [Corola-journal/Journalistic/26108_a_27433]
-
toată această perioadă. Nu vă cer să vă imaginați ce am simțit eu când mi-am văzut copilul minor plângând rugându-se să nu rămână fără mama când eu nu mă puteam ridică din pat. Nu vă cer să vă imaginați cum ați reacționa dvs. dacă nu ați mai putea avea copii datorită șocului suferit de organism.nU vă cer să fiți în sufletul soțului meu care a trebuit să treacă prin toate aceste mizerii alături de mine. Nu vă cer nici măcar
Precizări ale Anei Birchall, în legătură cu subiectul Iosif Buble () [Corola-journal/Journalistic/26108_a_27433]
-
reacționa dvs. dacă nu ați mai putea avea copii datorită șocului suferit de organism.nU vă cer să fiți în sufletul soțului meu care a trebuit să treacă prin toate aceste mizerii alături de mine. Nu vă cer nici măcar să vă imaginați cum ar fi dacă dvs ați citi zilnic comentarii defăimătoare când toți își dădeau cu părerea dar habar nu aveau de adevăr. Să trăiești zilnic cu sentimentul nedreptății cum ar fi dle Vîlcu. Și să mai vezi că cel care
Precizări ale Anei Birchall, în legătură cu subiectul Iosif Buble () [Corola-journal/Journalistic/26108_a_27433]
-
reviste, că îi poartă poeziile copiate de mână tocmai pentru că volumele ei au dispărut din librării. Dar de aici și până la calvarul pe care l-a trăit într-o dimensiune cvasicotidiană este o distanță pe care puțini și-ar fi imaginat-o. Până la urmă, Falsul tratat de manipulare este, din punctul meu de vedere, un Tratat de supraviețuire. O supraviețuire de-a lungul căreia sentimentul de care nu a reușit să scape aproape nicio clipă a fost cel al umilinței. L-
Tratatul de supraviețuire al Anei Blandiana by Radu F. Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/2616_a_3941]