1,385 matches
-
Dealtfel - constată Pompiliu Constantinescu - "procesul criticei a-nceput nu prin critică, ci prin poeți. Specialiștii au fost înlăturați, negați de specialiști mai restrânși dar autentici." Concluzia lui Pompiliu Constantinescu închide în ea excepționala intuiție a vocației critice a autorului Ritmului imanent, care prin judecățile asupra lui Arghezi s-a alăturat echipei profesioniștilor, arătând "înaintea criticei de profesie, substanțele din care s-a alimentat" geniul verbal "arghezian" . Într-un articol publicat în " în revista "Familia" (s. III, an VII, nr."-", martieaprilie "Ă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
succede imediat un Medalion Vladimir Streinu. Întrebările - deferente - se referă la modul cum înțelege criticul arta, în special poezia, la receptarea critică, la criterii de apreciere estetică etc. Citindu-l, n-am putut scăpa de senzația complezenței, deși autorul Ritmului imanent răspunde cu franchețe, eludând cu eleganță chestionările mai incomode. Medalionul este mărunt ca semnificație, sufocat de anecdotic. Mai nimic nu se poate reține, poate doar această schiță de portret: "Înalt, distant și totuși apropiat sufletește, distins, cu o frunte înaltă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
și un volum masiv, fără precedent la noi, intitulat Versificația modernă; a contribuit la elaborarea Dicționarului limbii poetice a lui " Eminescu. A purtat polemici și a acordat interviuri. I-au apărut postum: monografia Ion Creangă ("Ă, volumul de versuri Ritm imanent ("Ă, Studii de literatură universală ("Ă, volumele III, IV și V din Pagini de critică literară (în anii ", ", "Ă, volumul sintetic Eminescu. Arghezi ("Ă, Poezii (ediție critică, "Ă. A fost și rămâne un critic de referință pentru perioada interbelică a
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
cel puțin, aș vedea cu ochii mei iluzia, n-aș rămâne orb toată viața." Aici se încheie frumoasa poveste japoneză și comentariul lui Nicolae Manolescu. Gândindu-ne la întreaga creație a lui Vladimir Streinu, trebuie să admitem că autorul Ritmului imanent a deschis și cea de a douăsprezecea cămară. Nu pentru a spulbera iluzia artei ci pentru a-i spori frumusețea.
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
perfecțiune colectivă. întemeiate pe recunoașterea propriei, indefinitei amendabilități, societățile liberale sînt figura unui mers accidentat, dar funcțional, pe orizontala timpului. E o trăsătură care, bine interpretată, interzice sacralizarea socialului și a istoriei, elimină obiectivarea sociomorfică a absolutului, menține distanța dintre imanent și transcendent. Ascunsă în adîncul fiecărui suflet, prezența transcendenței e lăsată mai evident ca oricînd în grija persoanei umane ; se manifestă public prin intermediul persoanei, prin demnitatea ei, ireductibilă la instituții autoritariste sau la proiecte colective. și e de observat că
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
se îndepărtează definitiv de preocupările oamenilor, devine absență sau cel mult amintire culturală, își pierde realitatea obiectivă. E vorba despre o distanță indiferentă, lipsită de tensiune între cei doi termeni, ceea ce reduce pînă la urmă realul la un singur nivel, imanent cultură, societate, istorie , fără ca totuși termenului transcendent să-i fie interzisă expresia publică. El rămîne o prezență inegală, plină de realitate pentru unii, problematică sau inacceptabilă pentru alții, liberi toți să gîndească cum le place. Prin reacție, fundamentalismul fenomen la fel de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
unii, problematică sau inacceptabilă pentru alții, liberi toți să gîndească cum le place. Prin reacție, fundamentalismul fenomen la fel de modern ca și laicitatea afirmă sonor și îndeobște agresiv termenul superior. însă doar pentru a-l pune să trudească în același domeniu imanent. în fond, secularizarea în sens tare nu înseamnă doar separarea Statului și a puterii lui de Biserică/religie. Nu înseamnă doar transformarea religiei în simplă convingere a individului sau a unui grup, reflectată ori nu în acțiunea lor publică, politică
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
țintă cunoscută. Istoria trebuia parcursă pentru ca tot neamul omenesc să ajungă în fața Judecății finale și a stării eschatologice. în modernitatea timpurie, istoria a început să-și piardă sensul religios, dar nu și dinamica liniară. Idealul progresului nelimitat și al fericirii imanente a laicizat dinamica istoriei, politica i-a legiferat autonomia față de transcendent, iar științele aplicate și tehnologia au accelerat această dinamică prin rezultatele lor. Toată umanitatea trebuia să ajungă la o civilizație de tip occidental modern, în care rațiunea omului e
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
drapel de luptă pentru dreptate socială, ca în teologiile eliberării, sau de luptă pentru putere, ca în fundamentalismele insurgente. în orice caz, indiferent că retorica religioasă e agresiv tradiționalistă sau individualistă, inventivă, tolerantă, transcendența devine un accesoriu prețios al tematicii imanente. E vorba despre o secularizare prin anexiune, mai insidioasă, fiindcă transcendența nu e ignorată sau uzurpată, ci instrumentată. și totuși Tocmai fiindcă e, într-un fel sau altul, evacuată, transcendența veritabilă rămîne înfiptă ca un ghimpe în carnea societăților noastre
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
imperfecțiune inerentă a lucrurilor, care permite aproximări indefinit ameliorabile. Pe de altă parte, trasarea unor limite ferme pentru posibilitățile umane de cunoaștere ar fi făcut ca știința modernă, cercetarea în genere să se concentreze, cu toată forța ei, asupra domeniului imanent, unde totul era de descoperit fără ajutorul și fără autoritatea unor dogme și tradiții nechestionabile. Condiția cercetătorului și condiția obiectului cercetat furnizează așadar amîndouă noutate, își potențează una alteia noutatea. Cunoașterea nu mai este un teritoriu cu poteci și hotare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
statul nu trebuie influențat de religie. În tratatul său de drept internațional, autorul olandez considera dreptul natural ca fiind înscris în natura umană, anterior oricărei convenții, independent de voință și dependent numai de natura rațională a omului. Pentru Grotius, legea imanentă a rațiunii umane era în același timp legea dreptății și a nedreptății. Nici o societate umană nu poate face abstracție de dreptul natural, preceptele sale sunt universale, imuabile, obligatorii. Dreptul natural "își are sursa în sine și este imuabil, precum natura
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Blaga descoperit Noica, la filosofia acestuia în care afla o deschidere către cer sau un fel asalt împotriva cerului. Meditația blagiană întruchipa deopotrivă și o filosofie a pămîntului, una însă insolită, căci omul lui Blaga este organic legat nu de imanent, ci de transcendent. Noica răsturna o prejudecată a receptării construcției filosofice blagiene, și anume: în centrul acesteia nu stă culturalul, care a avut cea mai mare putere de seducție asupra noastră, ci metafizicul. Metafizicul este cupola care se înalță peste
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
funcționarea paradoxului, ci și sugera Vulcănescu pe plan epistemologic, unde s-ar putea urmări ce funcții îndeplinește acesta în varii expresii ale vieții duhovnicești. Grila cercetării lui Vulcănescu este, și acum, dominant sociologică, spiritualitatea e văzută, detașat, în dimensiunea ei imanentă, ca un tip special de structură concretă, un nex cauzal alcătuit din relațiile omului (ale spiritului său) cu timpul și mediul în care trăiește. El desprindea, de la Evul Mediu și Renaștere încoace, caracteristici care au determinat evoluția spiritualității: omul situat
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
dar agresivă, care răzbate din bolgiile forului intim în pagina scrisă ca un vîrtej sălbatic, Cioran, tînărul, este asemenea unui vulcan a cărui erupție e oricînd iminentă. Este sincer bulversat de caracterul tragic al vieții, încearcă să-și explice contradicțiile imanente creștinismului, însă fără să ajungă la coerența și insolența eseului publicat mai tîrziu 108, vrea să surprindă unitatea spirituală a Europei pe fondul unor doctrine care au indus germeni de anarhie ș. a. Discursul acesta de început, din texte nepregătite pentru
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
inventariere de teme și motive, separată de valoarea artistică a operei. Cercetarea tematică Încearcă să scoată În relief nu ceea ce este comun pentru anumite categorii de scriitori, ci ceea ce le conferă amprenta de originalitate. Astfel, critica tematică propune o lectură imanentă a textului literar, apropierea de text oferind mai multe căi de acces spre “cogito”ul operei. Diferitele moduri de aplicare a principiilor ce stau la baza criticii tematice subliniază caracterul parțial al acestui sistem critic. Acest caracter parțial se evidențiază
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Alina-Eugenia ZLEI () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93096]
-
orientare a spiritului uman către substratul esențial, nematerial al lumii. în general, ea pornește de la stări cu totul omenești: o plângere, un strigăt interior de teamă, de neliniște, o cerere de ajutor. Uneori, ea devine o contemplare senină a principiului imanent și transcendent al tuturor lucrurilor. O putem defini, de asemenea, ca fiind o înălțare a sufletului către Dumnezeu, asemenea unui act de dragoste și de adorare către Cel care este izvorul minunii numită viață. Rugăciunea reprezintă, de fapt, efortul omului
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
având o natură asemănătoare celei ce alcătuiește conștiința, și de care nu reușim să ne dispensăm fără daune, tot așa cum nu reușim să ne despărțim, fără daune, de universul material și uman. Acest mediu nu ar fi altul decât Ființa imanentă tuturor ființelor, care le transcende pe toatenumită Dumnezeu. Am putea, deci, să comparăm simțul sfințeniei cu nevoia de oxigen, iar rugăciunea ar prezenta o oarecare asemănare cu funcția respiratorie. Ea ar trebui considerată ca agent al legăturilor naturale între conștiință
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și ideea de strategie și tactică. în orice caz, acțiunea politică, practica istorică, plurimilenară, pare a disocia de la sine planurile. Politica este, sau pare a fi, dincolo de bine și rău. De acord că scopul său imediat este puterea, iar cel imanent o serie de idealuri etice. Dar până la urmă tot Machiavelli pare să aibă dreptate: după săvârșirea unei acțiuni (în cazul nostru bine întemeiată etic și cine ar putea dovedi că răsturnarea lui Ceaușescu nu este motivată și etic?), este mult
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
peste tot suprarealitatea construcției sale abstracte, pur ideologice, datelor realității imediate. Fiindcă o contrazic în mod radical, acestea sunt total negate, ignorate, declarate inexistente. Nu sunt luate niciodată în calcul. Sistemul funcționează ca întotdeauna în gol, conform logicii sale mecanice, imanente. Și dacă în interior el se poate impune prin constrângere și poliție politică, în exterior aceste metode tipice se dovedesc total ineficiente. Cum să impui un... clasic al partidului, tradus în 30 de limbi (vezi, între altele, cazul lui Zaharia
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în noi195. Iată că la Blaga acest lucru se petrece și devine unul necesar. Este aici o formă a unei mai vechi antinomii specifică marilor religii, anume că Dumnezeu se distribuie în fiecare, sau, altfel spus, că transcendentul este în imanent. Numai că, la Blaga, această imanență ia o formă negativă, ca censură sau factor limitativ. O altă antinomie apare imediat în consecință. Viziunea metafizică anunțată de Lucian Blaga așează cunoașterea omului într-o situație stranie. Acesteia îi este rezervat un
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
În al treilea rând, Hegel nu este de acord cu tipul de soluție pe care o dă Immanuel Kant antinomiilor. Acesta a urmărit dizolvarea antinomiilor prin demonstrarea valabilității doar a uneia dintre laturile contradicției. Hegel considera, însă, contradicția drept necesară, imanentă oricărui existent și oricărui concept. Încât, spune el, "adevărata soluție a antinomilor nu poate fi decât că două determinații, întrucât sunt opuse și necesare unuia și aceluiași concept, nu pot fi admise ca valabile fiecare pentru sine, în unilateralitatea lor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
poate lua forma aparenței, o aparență care să-l estompeze din ce în ce mai mult, dar nu va dispărea..."474. În consecință, Lupașcu susține o înlocuire a logicii generale ce guvernează gândirea: "logica generală sau formală sau principială trebuie... să fie o logică imanentă a posibililor contradictorii, o logică a complementarității dinamice. Fundamentul său este principiul contradicției sau principiul antagonismului"475. O logică a contradictoriului. Ideea terțului inclus Logica pe care o întrevede Ștefan Lupașcu se construiește pe o distincție conceptuală care, se pare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nu închide perspectiva, căci aceasta abia de aici se deschide, din punctul obscur al unui început inaparent, din imaginea care nu trimite la vreun fapt al creației, ci este însuși conturul luminos al increatului. Când Ion Barbu vorbește despre "lumina imanentă" sau "obscură" pe care poezia trebuie să o reveleze în altă zonă decât în cea a raționalității sau despre sondajele "în structura nevăzută a existenței"1, el se referă la un fel de a înțelege actul poetic drept "reprezentarea formelor
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de o parte, așadar, realul ca deziderat neîmplinit, raportul invizibil cu o existență pe care nici autorul nici cititorul se pare că nu sunt dispuși să o abandoneze cu totul în experiența estetică; pe de altă parte, realul dintotdeauna prezent, imanent - subtextual - nu ca referent al exteriorității empirice, ci ca substrat al sensului transpus. Dar Dufrenne remarcă de fapt același lucru atunci când afirmă că "nu există adevăr decât în descoperirea unui sens care iluminează și transfigurează realul, și prin aptitudinea unei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vizibil, apare din necesitatea imperioasă a manifestării. Dacă lenea ademenește visul, aceasta în virtutea disponibilității sale, nu de a face, ci de a se da prefacerii. Lenea materiei e poziție și dispoziție totodată; poziția pe care o ia e un dat imanent, căci ea se pune în propria punere de sine, stă în ea însăși, se închide în punere. În stagnare, materia e noaptea naturii, nevăzutul fără fereastră, fenomenul ratat. Dar acest a-fi-pus cuprinde în sine germenele dispunerii, al dispoziției deschiderii. Materia
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]