1,298 matches
-
semnificațiile în scopul demistificării istoriei, printr-un demers recuperatoriu totodată, prin care i se pulsează o nouă viață și i se reconfirmă "actualitatea eternă"41. 6.2.3. Pasageri într-un "accelerat al complimentelor" O formă de caragialism explicit este imitarea ostentativă, mergând pe o linie ascendentă de la recunoașterea expresă a modelului, cum procedează adesea Costache Olăreanu 42, până la parodierea și pastișarea exemplară, demonstrativă pentru asimilarea conștientă și transmutarea creativă a lecției înaintașului. În general asociată cu ideea de epigonism, de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
precizând tendențiozitatea analizelor astfel: "Caragiale îi critică pe reprezentanții burghezo-moșierimii, pe dușmanii muncitorilor și țaranilor! El nu se amuză pe seama lui Mitică, ci pe seama stilului de viață burghez, el vede o comedie nu în parada formelor fără fond, ci în imitarea snoabă a Occidentului. Chestiune de accent!". Destul de multe și inedite informații legate de motivațiile și procedurile de deformare și valorificare a operelor înaintașilor în perioada comunismului, de conținutul tezelor politice privind reconsiderarea literaturii clasicilor, sunt furnizate și în capitolele intitulate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
algonkinii - manito 637. Printre cele mai vechi forme de magie se numără cele privind procurarea hranei și constă În străpungerea chipului animalului desenat pe pereții unei peșteri sau pe nisip cu sulița, semn magic că vânătoarea va fi reușită, sau imitarea sa pantomimică prin mișcări simbolice. Membrii tribului orangbenua din peninsula Malacca au credința că stă În puterea vracilor să-și ucidă dușmanul de la depărtare, doar ridicând amenințător pumnalul sau altă armă Înspre locuința dușmanului 638. În Peninsula Malacca se folosesc
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
durată prelungită de acțiune, care să fie administrată săptămânal sau chiar mai rar . în condițiile administrării zilnice, este preferabilă injectarea produsului seara, obținându-se rezultate mai bune decât dacă s-ar administra dimineața. Această diferență s-ar explica printr-o imitare mai bună a secreției normale de GH, cu un vârf important de secreție în timpul nopții, atunci când nivelul cortizolului este minim . Administrarea matinală s-ar suprapune pe vârful matinal de secreție de cortizol, hormon care are un efect antagonic celui al
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
manieră tipică și sunt importante pentru viața speciei, dar și pentru experiența particulară a individului”. A treia formă psihică este indicată ca „memorie asociativă”, al cărei fundament rezidă în „reflexul condiționat” al lui Ivan Petrovich Pavlov (1489-1936). Scheler recunoaște că „Imitarea și copia sunt doar niște specializări ale acelei tendințe de repetiție aplicate comportamentului și experienței celuilalt, care acționează în primul rând în propriul comportament și în experiențele proprii, și constituie, ca să spunem așa, stimulul pentru orice formă de memorie reproductivă
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
lui Isus. În cadrul acesta, teologul din Böttingen afirmă că: „În conștiință răsună ecoul interior al chemării lui Cristos, care ne invită să-l urmăm. În ea, omul simte în mod irezistibil că existența sa intimă este încătușată de Cristos. În imitarea lui Cristos, conștiința este iluminată și perfecționată. În sine însăși, conștiința este o voce fără cuvinte, ca o lumânare fără flacără: Cristos-Cuvântul vorbește prin ea în creație și în revelație, călăuzindu-ne cu harul său. Cristos-Lumina este cel care arde
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
strâns dintre spiritualitate și viață îl găsim deja într-o formă aplicată, în ceea ce are mai specific spiritualitatea franciscană. Ea vine să concretizeze incursiunea noastră de până acum. Din studiul lui G. Iammarone rezultă că majoritatea autorilor franciscani optează pentru „imitarea și slujirea lui Isus Cristos, om-Dumnezeu”, pentru a sublinia originalitatea spiritualității franciscane, dar și pentru a indica perspectiva cristologică în contextul căreia funcționează și se edifică viața spirituală. Concluzie Într-un articol recent din revista Studia Moralia, G. Quaranta insistă
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Muzicalitatea este descrisă de Al Roșca prin diferențiere față de aptitudinile speciale, ca o atitudine față de muzică, de profesia de muzician, față de receptorii creației muzicale. Produsele artei au fost considerate produse creatoare în epoca romantismului, până în acea perioadă fiind considerată o imitare ce poate fi perfecționată și o reflectare a frumuseților din mediul înconjurător. În cadrul artei pot fi diferențiate 4 forme ale creativității, pe care le vom prezenta în continuare, împreună cu principalele caracteristici ale fiecăreia: 1. Creativitatea literară presupune reflectarea unui fragment
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
făcut apel să luptăm fără cruțare împotriva putregaiului, minciunii, să scoatem la iveală calitățile sufletești și trăsăturile tipice pozitive ale caracterului cetățeanului sovietic de rând, să creăm imaginea sa clară, artistică, vrednică de a sluji drept exemplu și obiect de imitare pentru oameni». Un lucru se cade să fie subliniat. Opera educativă a literaturii nu decurge decât din faptul că literatura aparține sferei frumosului. Educativ este frumosul iar lipsurile politice ale unei literaturi au dimensiunea greșelilor de ordin artistic. O «literatură
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
aceea că ea poate și trebuie să descopere și să scoată la iveală înaltele calități sufletești și trăsăturile pozitive tipice ale caracterului omului simplu, să creeze în culori vii chipul său artistic, demn de a fi exemplu și obiect de imitare pentru oameni» (...). Organizația de partid a Canalului este înfățișată într-o continuă ofensivă politico-organizatorică; munca ei se desfășoară potrivit unui plan de acțiune metodic, încât ai tot timpul sentimentul că lupta dintre nou și vechi ce se desfășoară pe șantier
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
creații? În ce măsură înseamnă aceste poeme, pentru cititor, o îmbunătățire a cunoașterii sale despre viață, despre om, despre societate? În ce măsură îl înalță ele din punct de vedere etic, în ce măsură îl înnobilează și-i înfrumusețează sufletul și îi oferă un model de imitare în viața sa proprie? Iată întrebări la care trebuie să răspundă literatura noastră de azi. Războiul tinde să exprime drama unei generații. Generația care a copilărit în anii teroarei fasciste. (...) Ca luare de atitudine a unui scriitor din zilele noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Oricum contactele, coexistența cu grecii în Iudeea, îi fac pe evrei să preia și binele și răul: cultură și vicii, îndeosebi gustul petrecerilor al cheltuielilor pe cerințele trupului, treptat, uitând de rigorile prescrise de Iahve, Dumnezeul unic, spiritual și neiertător. Imitarea fără discernământ îmbolnăvește sufletul și trupul, alimentează egoismul, discordia, pofta de îmbogățire. în adevăr, unii evrei ajung bogați, uită pe semenii săraci, alergă după relații mari în cetățile grecești ca Alexandria Egiptului, care pretindea drept de stăpânire a Iudeei petrecărețe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de mimesis se află în centrul oricărei reflecții despre teatru, fie ea fenomenologică sau semiologică. Tocmai în funcție de puritatea mimesisului a fost clasat teatrul de către teoreticieni față de celelalte genuri, romanul și poezia. 1.1. Conceptul de mimesis Prin mimesis se înțelege imitarea realității sau, mai exact, reprezentarea ei1. Orice artă mimetică presupune existența a două obiecte, modelul și obiectul creat, ce întrețin o relație complexă de similitudine și de neasemănare. Obiectul de artă nu este niciodată duplicatul celui real, ci îl transfigurează
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Nici pictura nu scapă de suspiciunea lui. Iată cum își chestionează Socrate interlocutorul cu privire la acesr lucru: "Fii atent aici. Ce scop își propune pictura relativ la fiecare obiect? Să reprezinte ceea ce este așa cum este, sau ceea ce pare așa cum pare; este ea imitarea aparenței sau a realității? A aparenței, zise el. Arta de a imita este deci foarte îndepărtată de ceea ce este adevărat, și, dacă poate să execute totul, asta înseamnă, se pare, că nu atinge decât o mică parte din ceva, și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în privința comediei, decât în privința tragediei. Râsul le apare ca o formă de subversiune greu, chiar imposibil, de canalizat. După părerea lui Platon, actorul, mai mult decât spectatorul, riscă să fie pervertit de reprezentație. Rolul se răsfrânge asupra comediantului. Este nesănătoasă imitarea personajelor a căror conduită este reprobabilă. "N-ai remarcat că imitarea, începută din copilărie și prelungită în viață, tinde spre obișnuință și devine o a doua natură, care schimbă trupul, vocea și spiritul? (...) Nu vom accepta (...) ca cei de care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de subversiune greu, chiar imposibil, de canalizat. După părerea lui Platon, actorul, mai mult decât spectatorul, riscă să fie pervertit de reprezentație. Rolul se răsfrânge asupra comediantului. Este nesănătoasă imitarea personajelor a căror conduită este reprobabilă. "N-ai remarcat că imitarea, începută din copilărie și prelungită în viață, tinde spre obișnuință și devine o a doua natură, care schimbă trupul, vocea și spiritul? (...) Nu vom accepta (...) ca cei de care pretindem că avem grijă și cărora le facem o datorie din
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spune despre ea se potrivește și comediei, diferența dintre aceste două feluri de poeme neconstând decât în demnitatea personajelor și a acțiunilor pe care le imită, și nu în modul de a le imita, nici în privința lucrurilor care servesc acestei imitări." Să cităm definiția lui Aristotel: Orice tragedie comportă în mod obligatoriu șase părți, funcție de care se califică. Acestea sunt subiectul, caracterele, expresia, gândirea, spectacolul și cântul; într-adevăr, există două părți care sunt mijloacele reprezentației, una care îi este modul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu această condiție se poate el bucura de "iluzia de prezență". Sprijinindu-se pe preceptul lui Scaliger, "res ipsae disponendae sunt ut quam proxime accedant ad veritatem 41", Chapelain, în faimoasa Scrisoare despre regula celor douăzeci și patru de ore, cere ca imitarea să fie "atât de perfectă, încât să nu apară nicio dificultate între lucrul imitat și cel care imită, căci principalul efect al acesteia constă în a-i propune minții, pentru a o curăți de patimile sale dereglate, obiectele ca fiind
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu poate exista emoție și prin urmare curățire, sau amendare a moravurilor oamenilor, care este scopul poeziei." El revine la asta într-un mod la fel de categoric, în Scrisoarea despre regula celor douăzeci și patru de ore: "Afirm deci că este fundamental ca imitarea în orice poem să fie atât de perfectă, încât să nu apară nicio diferență între lucrul imitat și acela care imită, căci principalul efect al acestui lucru constă în a propune spiritului, pentru a-l curăți de pasiunile sale dereglate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decât un violent amor propriu. Cu cât mai mult colorează ei aceste vicii într-o imagine de grandoare și de generozitate, cu atât le fac mai periculoase și mai capabile să pătrundă în sufletele de cea mai nobilă obârșie, iar imitarea acestor pasiuni nu ne place, decât pentru că fondul corupției noastre face să apară în noi în același timp o mișcare asemănătoare, care ne transformă într-un fel de forță, și ne face să pătrundem în pasiunea ce ne este reprezentată
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din comunitatea creștină. Îl excomunică și îi refuză îngropăciunea în pământul bisericii. Molière, care beneficiază totuși de protecție regală, este înmormântat în timpul nopții, pe furiș. Ca și Platon, Nicole lansează o diatribă injurioasă împotriva actorului care, petrecându-și viața în imitarea viciilor, le preia. El nu se poate debarasa de rolurile succesive ce i se lipesc de piele. "Este o meserie în care bărbați și femei reprezintă patimile urii, furiei, ambiției, răzbunării, și mai ales pe cea a dragostei. Sunt obligați
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o originalitate de netăgăduit, participă și el, datorită reformei pe care o întreprinde, la această mișcare. În ciuda specificității formelor pe care le îmbracă teatrul în Franța, în Germania și în Italia, o înrudire veritabilă le unește. Pretutindeni doctrina referitoare la imitarea Anticilor este respinsă definitiv. Cultului rațiunii îi succede cel al emoției. Regulile sunt înlăturate în numele libertății artei. Perimată, noțiunea de veșnicie a Frumosului este detronată de visul pentru un teatru național în care o societate își va citi identitatea prezentă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
alt fel de încântare, distrug încântarea reală, scrie el în capitolul 26. Eroi care împerechează rime! Acest ciudat limbaj ar fi lucrul cel mai de neconceput, dacă toți ceilalți autori nu ar prezenta un gust bizar, pe care obișnuința și imitarea îl întăresc făcându-l respectabil." În Eseul despre genul dramatic serios, Beaumarchais sfătuiește adoptarea unui "stil simplu, fără flori și ghirlande (...) singurul colorit care să-i fie (autorului) permis este limbajul viu, aprins, întretăiat, tumultuos și adevărat al pasiunilor, atât
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
își are formele ingenioase și vii, expresiile sale pitorești; și printre figurile de care este plin, sunt unele foarte elocvente. Își va avea deci puritatea lui, când alegerea va fi făcută cu discernământ. Felul în care operează gustul, în arta imitării limbajului, seamănă cu cel al ciurului care separă bobul curat de paie și pietriș." El își bate joc de sărăcia pantomimei care, după părerea lui, nu poate ține locul cuvântului, și care deseori nu servește decât la mascarea incapacității scriitorului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
princiare sau în colegii. Cât despre trupele ambulante, ele joacă, într-un mod improvizat parțial, un repertoriu neliterar, a cărui sărăcie este întristătoare. Foarte conservator, Gottsched pledează, în Eseu despre o artă poetică critică pentru germani, apărut în 1730, pentru imitarea naturii, în maniera antică. Considerând că francezii secolului lui Ludovic XIV sunt cei mai buni cunoscători ai Antichității, el conchide că germanii trebuie să se inspire din modelul clasic. Lessing, dornic să creeze un teatru național, se ridică cu vehemență
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]