1,883 matches
-
abținîndu-se să contrazică sau să descalifice pe cineva, cînd era clar că o putea face fără niciun efort, Victor se arăta de fapt extrem de generos și, în felul acesta, superioritatea lui devenea și mai evidentă. Cu un simț al echității impecabil, Victor avea grijă ca fiecare dintre membrii grupului dominat de el să fie răsplătit la un moment dat... între subalterni nu se instala astfel nicio gelozie, fiecăruia îi era permis să triumfe din cînd în cînd. se subînțelege însă că
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dar chiar în fața mea îi văd pe Troțki și pe Mussolini jucînd șah la o masă. Chiar acum intră și James Joyce, își scoate ochelarii aburiți, și-i șterge, și-i pune din nou... Rareori am văzut o mustață mai impecabilă decît cea a lui Joyce. Dar și fața sa alungită, nasul său lung, sunt făcute să primească mustață. Joyce se duce să se așeze la masă cu Stefan Zweig. Mă salută însă cînd trece pe lîngă mine, n-a uitat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ci în a fi persoane solidare, capabile să împărtășească greul vieții, care se atașează, uneori în mod dramatic, de existența tuturor bărbaților și a femeilor. Serviciul la care sunt chemați consacrații nu este acela de a fi modele de viață impecabilă, neprihănită, ci, așa cum ne amintește deseori papa Francisc, de a fi și de a deveni din ce în ce mai mult «păcătoși iertați», capabili să revitalizăm speranța tuturora, de a putea experimenta în propria viață același har al milostivirii care aduce pace, dinamizează generozitatea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
în afara pârleazurilor așezării, 24 de lăzi, pline ochi cu mormane de cioburi, pământ clisos și pietriș, amestecate și cimentate împreună. Rolul său arheologic e să scurme și să pescuiască în tot acest gunoi, transformîndu-l, cât mai curând, într-o impecabilă și, bineînțeles, imposibil de reconstituit, ceramică picatată. Urlă douăzeci de minute chiar pe locul pe care se află, își rearanjează ținuta și se întoarce la lucru supus. Campusul, încrucișare elocventă între o întreprindere arheologică, peșteră de tâlhari și punct de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ambele colțuri de sus, se înfășoară în jurul propriei lor țâfne și pică. Atelierele de ceramică "Frofrony" își mai vând marfa în două-trei magazine excentrice, de peste hotare, și astfel plutesc. Curând însă iau apă. Într-un cadru festiv, dintr-un smocking impecabil, închiriat laolaltă cu sala de bal, domnul Ninel se desparte de o parte a colaboratorilor săi, le mulțumește hazliu, îi încotoșmănește în brațele sale subțiri și îi aruncă în stradă. Face câte ceva pentru fiecare din ei. Le dăruiește garoafe, haine
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cît se poate de pătrunzător aceste revirimente, într-o viziune teatrală dacă doriți, dar în mod cert conformă adevărului istoric redat de Plutarh. În piesa Iulius Caesar, mulțimea îl aclamă pe Brutus care explică, printr-un frumos raționament de o impecabilă logică, de ce l-a ucis pe Cesar. "Să fie el Cesar", propune unul dintre partizanii săi entuziasmați. Dar numai după o clipă, aceeași mulțime, galvanizată de astă dată de Marc-Antoniu, vrea să-i doboare pe Brutus și aliații săi, acuzîndu-i
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mine, ca "amator", Dreptul internațional privat era, inițial, o materie aridă, greu de digerat. Cu Domnul Profesor Anghel lucrurile s-au schimbat. Deși în formulări și explicații avea exactitatea unui matematician, frazele curgeau lin și erau de o frumusețe logică impecabilă. Pe lângă noțiunile generale, ne-a făcut să înțelegem importanța Dreptului internațional privat pentru cariera noastră viitoare, când, la misiunile diplomatice, ca executanți sau șefi de reprezentanțe, ne vom lovi de o multitudine de cazuri concrete. La examen avea răbdare cu
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
am subliniat, ne menținem propunerea în cauză; în fond, urmam instinctiv îndemnul lui Talleyrand: dacă un lucru este clar, reafirmându-l el devine încă mai clar. I-am dat apoi hârtia ambasadorului Lipatti, care a prezentat-o în franceza lui impecabilă. Nimănui dintre cei prezenți nu i-a scăpat semnificația schimbului de cuvinte între cele două delegații: era vorba despre o confruntare directă și publică româno-sovietică pe o problemă politică de fond. Ea a fost preluată de mass media internaționale exact
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
angajați care știu exact ce responsabilități au În ducerea la capăt a planului. Cu cât planul este mai precis la nivelul superior al managementului, cu atât mai clar va fi și la nivelurile inferioare. Obiective precum „calitate superioară” sau „servicii impecabile” sunt pe cât de lăudabile, pe atât de neclare În ceea ce privește acționarea eficientă. Obiectivele neclare conduc la rezultate nepalpabile. Planurile trebuie să fie flexibile. Acum câțiva ani, am lucrat cu o companie care a implementat un program MBO (Management prin obiective) prin
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
niciodată. știi, eticheta de „defavorizat” se baza pe educația părinților, iar al doilea criteriu era originea părinților, cred. Astăzi nu mai sunt deloc de acord cu chestia asta, pentru că tata era nemaipomenit de bun la matematică și avea o memorie impecabilă a faptelor și figurilor. Puteam să-l întreb orice și-mi răspundea imediat. Mama - nu, mama nu a făcut decât școala primară. Putea să citească în ebraică, dar făcea multe greșeli de ortografie. Îi plăcea să citească, citea ore întregi
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
obicei tatăl, este descris ca având un potențial intelectual mare, deși nevalorificat. În acest fel, prăpastia percepută între povestitor și părintele său poate fi minimalizată, ca în cazul Sarei: „Tata era nemaipomenit de bun la matematică și avea o memorie impecabilă a faptelor și figurilor. Puteam să-l întreb orice și-mi răspundea imediat”. 2. Referirile la „persoanele semnificative”, altele decât părinții. În vreme ce, așa cum am menționat mai sus, majoritatea intervievaților au amintit părinții atunci când venea vorba de figurile semnificative ale copilăriei
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
e În neclintire, fără viață, fără glas”, apa e „Închegată” În rîuri, „cu o zale argintie” se Îmbracă pămîntul... O reverie, cum spune Bachelard, pietrifiantă, o poetică a imobilității putem desprinde din aceste versuri „Înghețate” ele insele Într-o retorică impecabilă. Însă tot Bachelard observă că imaginația frigului este foarte săracă În literatură. Metaforele rigidității și ale imaculării capătă, de regulă, sensuri morale: „Pourquoi cette pauvreté? C’est sans doute parce qu’il n’y a vraiment pas dans notre vie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dublura care, după ce fusese făcut în toate felurile, ataca la rândul său spre a se apăra: analizele aveau ceva din acea îndărătnică cercetare a adevărului, pe care el o cunoștea perfect, și înaintau cu teze tot mai strivitoare, cu teoreme impecabile. Și judecătorul. Iată, Judecătorul era Dumnezeu, era Infinitul. Sigur că da, universul infinit era totuna cu Dumnezeu. Infinitul cuprinde tot ceea ce există, și este în chip necesar unul singur. Ceea ce există prin urmare e parte din Dumnezeu, iar omul, ca
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
zâmbete subtile și strângeri de mână savante, ca niște arcușuri mânuite de un virtuoz. Fu invitat și Ioanide, care se bucura de simpatie în cercurile franceze și poseda Legiunea de onoare, și, contrar supozițiilor lui Gaittany, veni într-un frac impecabil, ce-i făcea și mai original capul ras și fața de astă dată arsă de soare. Impresia printre doamne fu excelentă, și Ioanide relevă un mare stil de societate, caracterizat prin răceală fără aroganță și paradox plasat cu tact, în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
explica Indolentei pretențiile sale, nu mai puțin se înfioră de temperamentul unei femei pentru care liniile drepte nu spun nimic. Verticalitatea Ioanei îi apăru ca o impostură și maiestatea ei - compromisă. Dimpotrivă, trecu în revistă obiceiurile doamnei Ioanide, lenjeria ei impecabilă, gustul pentru tot ce este imaculat și drapat. Ce-ar fi o statuie greacă de femeie cu veșmântul în cute întrerupte anarhic? Arta spălatului și a drapării, în antichitate, mergea mînă-n mână cu arta arhitectonică. În legătură cu doamna Ioanide se petrecu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
servea drept mică bibliotecă, apartamentul având calorifer) și un pian cu coadă. De ordinar, după ce se strângeau toți invitații, se desemnau grupurile. Femeile (Ioana, Erminia, madam Farfara, Smărăndăchioaia, Sultana și în trecere și Elvira) se adunau lângă șemineul gigantic, în jurul impecabilului Ioanide, ras în cap. Acesta era statul lui major. Și când se deplasa, fenomenul se petrecea colectiv, încît spre a găsi pe Ioanide era de ajuns a căuta grupul femeilor. Hergot și Erminia făceau uneori mici ședințe muzicale, pe care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
origine popular, cu aspect fonetic moldovenesc și numeroase regionalisme. Fantasticul este umanizat, întrucât cele cinci apariții bizare (Flămânzilă, Setilă, Gerilă, Ochilă, Păsări-Lăți-Lungilă) se comportă, vorbesc și se ceartă ca niște țărani humuleșteni. Cu toate acestea primul scriitor care dovedește o impecabilă cunoaștere a convențiilor fantasticului european este Mihai Eminescu, chiar dacă prozatori ca Alecu Russo, Nicu Gane, și înaintea lor, Costache Negruzzi inseraseră motive și elemente fantastice în câteva texte. Acesta, prin capodopera genului, Sărmanul Dionis, preia din literatura universală o serie
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
semnaleze cu promptitudine toate derapajele puterii, indiferent de cine ar fi urmat să o întrupeze. Revista "22", hebdomadarul editat de Grupul pentru Dialog Social, devenea după numai două-trei luni de la apariție cea mai prestigioasă publicație democratică a țării, de o impecabilă ținută intelectuală, care se străduia să realizeze dialogul păturilor sociale între ele, ale acestora cu puterea, ale majorității cu minoritățile. Lungul drum către ignoranța cultivată vreme de decenii prin izolare, minciună și sofisme nu poate fi anulat peste noapte sau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la personajul boccaccesc, donna Philippa, care își susținuse cu succes cauza în fața judecătorului, justificând cu îndrăzneală libertatea totală a femeii și salvându-și astfel viața. Diacul, cel cu care se găsește în conflict târgoveața, întruchipează filosofia scrisă, personifică logica masculină impecabilă, care nu dă greș, pe când târgoveața este o metaforă a retoricii orale, ce păsrează unele incongruențe.314 Discursul, dar și istorisirea rostită de ea, abundă în procedee retorice, pe care târgoveața le stăpânește și le folosește cu ușurință, este „Dame
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și în sonetul conclusiv, în care femeia iubită de narator dă numele poemului, nu doar epicul Teseida, ci și subtitlul Căsătoria Emiliei („Teseida di nozze d’Emilia”729). Emilia reprezintă o donna angelicata, cu reale calități, de o frumusețe fizică impecabilă: „la bella Emilia, stella matutina”730; „e piș bella che rosa di verziere/ con lei veniva una chiara fantina,/ Emilia chiamata, al mio parere,/ d’Ipolita sorella picciolina”731; „rosa di spina”732; „bella piș che fresca rosa”733; „sempre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe orișicare alta cu frumusețe sufletească și minte ascuțită.”901 Prin viclenie și diplomație, femeia urzește un plan atât de iscusit, folosindu-se și de credulitatea unui călugăr, încât reușește să-l aducă alături pe bărbatul îndrăgit. Teatralitatea ei este impecabilă, intuiția remarcabilă, iar imaginația de-a dreptul debordantă. Eroina se dovedește un spirit anticlerical, este o bună cunoscătoare a slăbiciunilor oamenilor Bisericii, o adulterină fără remușcări și fără moralitate, de aceea mai puțin scuzabilă. Ceea ce-i imputa soțului nu era
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
trup, dar trufașă la suflet”924 , văduvă, în căutarea plăcerilor trupești, căci „n-avea obiceiul să-și țină ochii în pământ, ci, înfumurată cum era, îi învârtea cu tâlc la dreapta și la stânga”925, ține totuși să aibă o imagine impecabilă în societate: „femeie fiind, sunt nevoită să-mi păzesc cu strășnicie cinstea, ca să pot păși cu fruntea sus printre celelalte femei”926. Donna demonicata poate fi chiar miloasă și generoasă cu cei aflați în dificultate, și acest lucru o salvează
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
îi oferă și plăcerile trupești pe care acesta nici nu le spera să le găsească în situația aproape dramatică în care se aflase anterior. Inițial credincioase și virtuoase, unele femei nu au puterea de a se menține în această conduită impecabilă până la sfârșit, acceptând cedarea fizică. Nuvela istorisită de Elisa, în ziua a treia, evidențiază condiția femeii, umilă și precară, căci nu avea un statut bine definit, depinzând de alții, și nicio legislație care să o protejeze. Cu toate acestea, dragostea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Angers, își înlocuiește stăpânul, regele Franței, la curte, atât timp cât acesta este plecat la luptă împreună cu fiul său. Nora regelui, „simțindu se tânără și proaspătă”946, îi apreciază în mod deosebit înfățișarea și deprinderile, felul politicos de a vorbi și vestimentația impecabilă, ba chiar îi oferă o adevărată pledoarie în favoarea propriei cauze, de cuceritoare a inimii cavalerului, denotă șireteniei, abilitate, 943 Ibidem, p. 183. 944 G. Boccaccio, Decameronul, vol. al II-lea, p. 235. 945 Ibidem, vol. I, p. 123. 946 Ibidem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
În (C) a se adapta cât mai bine posibil cu resursele care Îi sunt proprii la solicitarea agentului care-l folosește; În a realiza opera din gândirea șagentuluiț, dar nu Întocmai cum se găsește În mintea demiurgului - și anume, pură, impecabilă și fără de greș, ci impregnată de elemente proprii naturii sale. Gândirea lui În forma ei originară ne este nouă necunoscută. Când se manifestăîn altă ființă șdecât În cea a Zeuluiț, Îmbracă În totalitate natura acestei ființe. Nu mă refer la
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]