1,414 matches
-
lor proprie, ca sepia.” (L. Blaga) Oamenii Îl urmează pe cel care a ieșit Învingător. (Nu numai pentru faptul că le creează un sentiment al siguranței personale, dar și pentru că le dă iluzia că Împreună ar putea Înlătura erorile sau imperfecțiunile existenței lor.) După război, mulți viteji s-arată. (Lașii evită situațiile de confruntare primejdioase, În care viața le-ar fi În pericol, dar nu-și fac scrupule din a se lăuda - după ce primejdia a trecut - cu fapte de curaj pe
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
săi. (Acesta nu poate fi decât Înfumuratul, care vede cu ușurință defectele sau slăbiciunile altuia, dar nu și pe ale sale, deși acestea sunt, adesea, mai mari decât ale celor din jur.) „Oamenii sunt obișnuiți să observe mereu slăbiciunile și imperfecțiunile celorlalți, dar niciodată pe cele proprii. Ei pretind celorlalți inteligență, bunătate, cinste, fără să-și pună Întrebarea cum sunt ei. Dacă sunt atât de puțini oameni perfecți În lume, aceasta se datorează faptului că toți gândesc la fel: toți așteaptă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
veni În Împărăția Ta». și Iisus i-a zis: «Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine În rai»” (Luca 23.39-43). Μ Unii realizează o iubire aparent ilogică sau paradoxală: sunt stimulați În iubirea lor În primul rând de imperfecțiunile partenerului (dar poate că aceștia se comportă așa pentru că se simt stângaci sau intimidați În prezența unor calități sufletești reale ori poate simt nevoia să-și mențină astfel mereu deschise orizonturile disponibilităților lor altruiste). Μ În timpurile foarte vechi, dușmanul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de-aș avea riscanta credință a dacilor,/ Orice secundă să simt că-mi înapoiază milenii,/ O de-aș avea absurd credință a dacilor/ Cei înșelați atât de mult după moarte". (Amân mereu) Asemenea congenerului său, Nichita Stănescu, Ana Blandiana deplânge imperfecțiunea pe care chiar și cuvintele o dețin: "Se iau cuvintele proaspete și se vorbesc,/ Până când rămân lustruite, egale,/ Și nimeni nu-și mai amintește/ Ce formă aveau și ce sens". (A treia taină) Cuvintele Anei Blandiana sunt, însă, extrem de complexe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și luăm parte la demolarea falselor și învechitelor echilibre, la sfîșierea ambalajului comercial al comportamentelor la toate nivelele etic, moral, intelectual -, la distrugerea trucatelor imagini despre noi înșine. Autoagresiunea este momentul în care sîntem împinși spre analiză, spre șansa conștientizării imperfecțiunii, a sentimentului de culpabilitate, a concluziei că numai norocul de a fi nedesăvîrșiți ne oferă promisiunea unei posibile deveniri. Se-nțelege, vorbim despre agresiunea care clatină pentru a stabiliza, de dezechilibrul purtător al unui alt echilibru ce va fi într-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cum sunt,/ Să mă duci cu mâna albă-n/ Locuința de pământ". Sau se autodefinește ca un rapsod melancolic, solitar, cu fața întoarsă spre moarte, "suflet ce s-a voit nobil prin suferință" ("Rod în singurătatea câmpiei") Cântecul va dovedi imperfecțiunea existenței sau dorința de perfecțiune și armonie, el însemnează vorbe, râsete, plâns, așa cum moartea implică vocea tăcerii. Un sentiment de neliniște este semnul citit pe fața "supusă la câte n-a fost peste zi". Poetul este obsedat de imaginea mamei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
preocupări majore, dar îi dădeau mult de lucru Margueritei. Și dacă se plictisea cu adevărat, ceea ce se întâmpla câteodată, putea să inițieze vreo acțiune împotriva celor de la Libraire Plon, ceea ce a și făcut la începutul lui 1970, pentru redactarea cu imperfecțiuni a lui Alexis și a Obolului visului: a susținut că sunt pline de erori. În timp ce Grace suporta cu demnitate boala terminală, Marguerite se baza pe spațiul ei interior și pe visare. S-a gândit că ea însăși nu era atât
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
introspectează exagerat și repetat. Acest exces de autoanaliză ele îl realizează fie în timpul executării unei acțiuni ( situație în care aceste persoane își cenzurează fiecare gest sau cuvânt pe care-l spun), fie după încheierea acțiunii, când ele își „rumegă” eventualele imperfecțiuni sau eșecuri înregistrate. Pericolul acestei exagerate preocupări față de sine constă în acea că îndepărtează persoana în cauză de ceilalți semeni, o face să se rupă de realitatea exterioară, închizându-se într-un proces de introspectare (de autoanaliză), ca într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cu mare interes se numără secțiunile introductive din lucrarea clasică a lui R.A. Dahl, Modern Political Analysis (1963: 4-13), din A. Leftwich, ed., What is Politics? (1984: 1-18) și M. Laver, Invitation to Politics (1983: 1-16). Dificultățile și chiar principala imperfecțiune a analizei comparative au fost menționate în mod repetat, mai ales în anii 1950 și 1960. Un articol deseori citat este cel al lui R.C. Macridis, The Study of Comparative Government (1955), în care se denunță caracterul mărginit și cu
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mare. Comunicarea va fi, evident, scăzută, dacă A și B nu cunosc la perfecție limba celuilalt; dar chiar și atunci, unele aspecte ale mesajului se vor pierde întotdeauna. În al treilea rând, o reducere a comunicării va rezulta și din imperfecțiuni ale legăturii. Pentru ca o comunicare să fie "perfectă", legătura dintre A și B trebuie să fie într-o continuă operație bidirecțională. Acest lucru este practic imposibil; niciun proces de comunicare nu permite o comunicare în întregime bidirecțională. Când A îi
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
este limitată ca anvergură sau profunzime; deoarece există o anumită incompatibilitate între emisie și recepție, ceea ce duce la apariția neînțelegerilor sau erorilor de traducere; deoarece nu este bidirecțională și în întregime reciprocă; deoarece nu este continuă. Întrucât aceste tipuri de imperfecțiune se pot combina între ele, rezultatul este o amestecare a problemelor și astfel o sporire a imperfecțiunilor. Până acum am luat în calcul problemele de comunicare care iau naștere doar între două persoane. În lumea reală, "imperfecțiunile" sporesc și mai
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
la apariția neînțelegerilor sau erorilor de traducere; deoarece nu este bidirecțională și în întregime reciprocă; deoarece nu este continuă. Întrucât aceste tipuri de imperfecțiune se pot combina între ele, rezultatul este o amestecare a problemelor și astfel o sporire a imperfecțiunilor. Până acum am luat în calcul problemele de comunicare care iau naștere doar între două persoane. În lumea reală, "imperfecțiunile" sporesc și mai mult o dată cu creșterea numărului de persoane implicate. În acest caz apare încă o formă de imperfecțiune care
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
aceste tipuri de imperfecțiune se pot combina între ele, rezultatul este o amestecare a problemelor și astfel o sporire a imperfecțiunilor. Până acum am luat în calcul problemele de comunicare care iau naștere doar între două persoane. În lumea reală, "imperfecțiunile" sporesc și mai mult o dată cu creșterea numărului de persoane implicate. În acest caz apare încă o formă de imperfecțiune care rezultă din existența grupelor de tipare comunicaționale. Așa cum știm, grupurile privilegiază relațiile dintre unii membri ai societății (cei din interiorul
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
a imperfecțiunilor. Până acum am luat în calcul problemele de comunicare care iau naștere doar între două persoane. În lumea reală, "imperfecțiunile" sporesc și mai mult o dată cu creșterea numărului de persoane implicate. În acest caz apare încă o formă de imperfecțiune care rezultă din existența grupelor de tipare comunicaționale. Așa cum știm, grupurile privilegiază relațiile dintre unii membri ai societății (cei din interiorul grupului) în detrimentul altora: aceasta înseamnă că membrii grupului vor comunica mai mult între ei. A început măsurarea unor aspecte
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
vor comunica mai mult între ei. A început măsurarea unor aspecte ale acestor grupe; de exemplu, prin examinarea volumului de corespondență sau a mișcării fizice a persoanelor (Deutsch, 1953; Taylor și Jodice, 1983). Luate împreună, toate cele cinci tipuri de imperfecțiuni pe care le-am examinat au efectul de a reduce comunicarea în lumea reală la o mică fracțiune din ceea ce ar putea fi o comunicare perfectă. De observat este faptul că dezvoltarea mass-mediei nu a făcut mai nimic pentru a
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ușor din moment ce opoziția nu se poate manifesta pe deplin, însă ulterior este posibil ca acestea să nu mai fie acceptate atât de ușor dacă informațiile privind deciziile nu au fost comunicate sau au fost comunicate greșit. Influența poate crește prin imperfecțiunile în relațiile bidirecționale și în trimiterea selectivă a mesajelor, însă poate și scădea prin proasta "recepție" survenită din cauza caracteristicilor psihologice sau sociale. Dacă s-ar putea maximiza recepția, fără ca în același timp să crească relațiile bidirecționale, influența unora ar putea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Domeniul comunicării politice depășește astfel cu mult analiza mass-mediei în sine. Comunicarea publică, asemeni altor forme de comunicare, este imperfectă în aceea că aria sa este limitată, există neînțelegeri și greșeli de transmitere și interpretare și nu este permanentă. Aceste imperfecțiuni oferă liderilor și nu numai lor unele mijloace de exercitare a influenței. Comunicarea politică este atât privată cât și publică. Ambele forme au existat dintotdeauna, chiar dacă mass-media a lărgit în mod semnificativ posibilitățile de comunicare publică. Și comunicarea publică și
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
-ți, curva dracului, nu m-ai făcut tu pe mine!" e cea mai tare"). Firesc, retragerea în sine se conjugă de obicei cu o nouă dezamăgire, a certitudinii că propria interioritate se lasă văzută ca un cocon imperfect, reflex al imperfecțiunii celeilalte, a exteriorității. Ultima patrie conotează, în primul rând, sinele uterin, din care și înspre care eroina dramaticei saga diurne și mai ales nocturne se mișcă, dar nu halucinant, ci lucid, obiectivându-și sau încercând să-și obiectiveze stările: "coconul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
golite", "scobite", "subțiate", "stafidite", "sleite"). EXERCIȚIUL B.16. Comparați aceste două secvențe descriptive. Ce au în comun, din punctul de vedere al prezentării temei-titlu? Textul A PIELE CATIFELATĂ Un ten catifelat, rozaliu, diafan, ușor pudrat, o piele fină fără nici o imperfecțiune, iată o canapea a cărei frumusețe nicicînd nu se va ofili. Catalog publicitar Roche-Bobois Textul B Pe masă par niște dune mici de nisip. Nisip presărat cu cardamom, cu curry de madras de un roșcat fierbinte din care răsar stropi
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de la care nu se poate vedea practic nimic; · Altă limitare este legată de faptul că lentilele componente ale lunetei sunt comerciale și deci au defecte, aberații, care micșorează claritatea detaliilor la mărire mai mare; la aceasta își aduce contribuție și imperfecțiunile construcției practice, adică lipsa de paralelism a lentilelor și perepndicularitatea lor pe axul optic principal; · Un alt element de natură practică este acela că luneta executată artizanal va fi fixată de obicei pe un terpied improvizat sau pe unul fotografic
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
omul participă la starea acestora, chiar dacă niciodată pe deplin. Prin intermediul participării, concept central în filosofia platonică, vechii greci stabilesc fără dubiu ruptura de registru existențial dintre planul mundan (al oamenilor) și acela celest (al zeilor); în acest mod, ei explică imperfecțiunea naturii umane, dar și șansa acesteia de a accede, prin intermediul participării, în preajma zeilor. Participarea înseamnă, din acest punct de vedere, "formare în raport cu un model", adică acea realitate educațională pe care vechii greci o descriau prin intermediul conceptului de paideia. În acest
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Dumnezeu este încarnat și materializat aici. Apariția lui manifestă este deci " Spiritul lui Dumnezeu: Sfîntul Duh", simbol al intenționalității orga-nizaroare evidente și misterioase răspîndite în toată natura. Dat fiind că toate simbolurile sînt formate prin intermediul idealizării calităților umane, simbolizarea exclude imperfecțiunea dorinței omenești din simbolul lui Dumnezeu, dorință constrînsă să aștepte satisfacerea ei. Dumnezeu își declară intenția creatoare: "Să se facă lumea" și lumea s-a făcut. Lumea existentă este "Cuvîntul pronunțat" de Dumnezeu Creatorul, în Dumnezeu respectînd simbol zarea intenția
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
un dialog al conștiinței mature cu copilăria într-un moment de înstrăinare a omului de substanța sa originară; conține fragmente de meditație asupra sensului existenței. Labiș identifică răul cu unul exterior, de natură socială și cu unul interior generat de imperfecțiunile propriei conștiințe. Existența umană e numită „rațiunea trează ce prinde sensul lumii.” Apare aici motivul înstrăinării de propria persoană, anularea existenței individuale datorate imposibilității de identificare a omului matur cu perioada copilăriei: „Când mă-nstelam cu flori, când nu eram
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
de reprezentări Cazul particular al coșmarului Caracteristica principală a coșmarului este aspectul său penibil, terifiant și dureros. Coșmarul este totuși un vis, în măsura în care este guvernat de aceleași principii (condensare, deplasare, simbolistică). Se distinge însă printr-un eșec sau printr-o imperfecțiune în activarea mecanismelor menționate. Aceasta se poate întâmpla a două motive: 1. Condensarea, deplasarea și simbolizarea sunt imperfecte și insuficiente pentru a masca periculozitatea conținuturilor refulate. 2. Conținuturile refulate sunt prea amenințătoare și încărcate emoțional. Este vorba, cel mai adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
a fost contemporan cu apostolii iar frăția pe care a condus-o a supraviețuit pînă către începutul secolului lll. Considera, ca un bun iudeu, că mozaismul este imperfect dar nu rău iar dogma lui a venit să îndrepte toc-mai aceste imperfecțiuni. Susținea că lumea materială este făcută nu de Dumne- zeu ci de o putere separată de acesta și pe care îl ignoră, zicere care se găsește în textele esenilor peste care el devenise capelmaistru, aduce cu religia bogomililor dar se
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]