1,421 matches
-
racola nu numai dușmani externi ai socialismului, ci și interni, din rândul propriilor populații. Aceștia ar fi urmat să submineze "construirea socialismului" și să organizeze lovituri de stat pentru a destabiliza regimurile populare și pentru a le deplasa înspre "lagărul imperialist", readucându-le astfel sub robia "capitalului internațional" (Dej: 1952, 403). La acest capitol RPR se considera vulnerabilă datorită granițelor directe pe care le avea cu Iugoslavia și a minorității sârbe care locuiau la granița vestică a țării. Campania anti-titoistă a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
externă titoistă, aceasta era calchiată pe doi piloni consecutivi: denigrarea și "calomnierea" Uniunii Sovietice "folosind cele mai mârșave născociri împrumutate din arsenalul hitleriștilor", ca dominată de tentații imperiale și promotoare a agresiunii internaționale, respectiv provocarea, datorită intrării în serviciul "lagărului imperialist", a unui nou război mondial (Gheorghiu-Dej: 1952, 404, 406, 408, 412). Pentru comuniștii "ortodocși", deznodământul era dincolo de orice posibilitate de îndoială: Iugoslavia se transformase într-o "țară marshallizată" (Gheorghiu-Dej: 1952, 413). Ca și în precedentul articol supus analizei ("Clica lui
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
doi ani mai devreme, Uniunea Sovietică își făcuse publică, prin vocea comisarului poporului pentru relații externe, Viaceslav Molotov, ambiția de a nu permite accesul pe fluviu decât a vaselor statelor riverane. Cu alte cuvinte, excluderea din perimetrul Dunării a puterilor "imperialiste" și a pretențiilor lor de "șanse egale" traduse prin "democrația dolarului" și prin încorporarea "tinerelor democrații" de la gurile Dunării în cămașa de forță a capitalului internațional. Mesajul era orientat clar spre conturarea unei sfere sovietice de influență în Europa de Est: așa cum
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în care entuziasmul revoluționar dispare treptat, lăsând locul unui sistem ideologic reducționist și rigid) și, în sfârșit, non-dogmatic (perioada lui Hrușciov, caracterizată de o parțială detensionare a raporturilor dintre regim și societate "statul întregului popor" respectiv dintre regim și tabăra "imperialistă") (Djilas: 1957, 52-53). Dacă aplicăm această grilă interpretativă comunismului românesc observăm că, de-a lungul perioadei analizate și chiar de-a lungul întregii sale existențe, acesta a fost unul de factură dogmatică, post-revoluționar leninistă; fiind, așa cum am mai menționat, un
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
este clasa noastră, puterea noastră neabătută. Fără ea, adică, fără încrederea clasei muncitoare, nimeni dintre noi nu ar putea reprezenta practic mai mult decât propria sa persoană. Stângacea încercare de a prezenta dureroasa tragedie de la Poznań ca rezultatul actvității agenților imperialiști și a provocatorilor a fost foarte naivă politic. Agenți și provocatori pot să acționeze oriunde, dar niciodată și nicăieri nu pot determina atitudinea clasei muncitoare (Zinner: 1956, 206-207. subl. m.). Tocmai această "stângace" și "naivă politic" explicație a fost avansată
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
riscul ca scânteia revoluționară să reaprindă Polonia și probabil alte "democrații populare" era de neacceptat pentru Hrușciov indiferent de ce s-ar fi petrecut sau nu în Egipt (Békés: 2006, 324). România, le fel ca celelalte state socialiste, a condamnat intervenția "imperialistă" în Egipt, considerând poziția lui Nasser total justificată. Pe lângă faptul că, în acele momente, nu dorea să atragă atenția Moscovei adoptând o postură disidentă, Bucureștiul inițiase relații economice cu Egiptul, de unde începuse să importe în special piele, bumbac sau fructe
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
baza considerentelor de ordin domestic, și anume tradiționalele sentimente antiruse ale polonezilor (Skilling: 1964, 13). Cu ocazia consfătuirii partidelor comuniste care a avut loc la Moscova în anul următor, delegația poloneză a afișat "o atitudine de concesii neprincipiale față de cercurile imperialiste", renunțând la teza leninistă clasică care postula implozia imperialismului ca urmare a contradicțiilor sale interne, fiind motivată de lipsa de dorință de a-și compromite relațiile comerciale cu anumite state occidentale, care demaraseră promițător. De asemenea, polonezii nu se manifestau
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
NATO, organizație militară apărută în 1949, Moscova decide crearea unei organizații similare împreună cu o mare parte a statelor comuniste. Apare astfel OTV, organism care justifica prezența Armatei Roșii pe teritoriile statelor "frățești" prin necesitatea contracarării unei eventuale amenințări din partea "lagărului imperialist" (Ionescu: 1994, 263-264). Apoi, după mulți ani de eșecuri repetate care frustraseră regimul, accentuându-i insecuritatea internă și externă, RPR este finalmente admisă în ONU (Ionescu-Gură: 2006, 69-80; Nistor: 2006, 236; Georgescu: 1993, 144). În cadrul acestei organizații, Bucureștiul se va
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fost de acord și cu invalidarea tezei post-revoluționar leniniste conform căreia lupta de clasă devine tot mai intensă pe măsură ce "construirea socialismului" avansează, în practică atrăgea însă atenția că "atâta vreme cât la noi în țară există rămășițe ale claselor exploatatoare, atâta vreme cât cercurile imperialiste agresive uneltesc împotriva păcii și independenței popoarelor, dușmanul de clasă va căuta și pe viitor să lovească în regimul democrat-popular". Pe cale de consecință, în vederea surmontării acestui pericol, regimul era îndemnat să manifeste o "neslăbită vigilență" (Tudor, Cătănuș: 2001, 39-40). Partidul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
organizațiile de partid s-au rupt de masa oamenilor muncii. Existența mai multor grupuri în conducerea partidului măcina unitatea acestuia. Toate acestea au avut drept rezultat că în momentul în care a izbucnit acțiunea contrarevoluționară, minuțios pregătită de agenții spionajului imperialist, partidul s-a destrămat, s-a dovedit incapabil de a opune o rezistență organizată, de a zdrobi puciul fascist (Dej: 1960, 194-195, subl. m.). Se observă că poziția lui Dej este chiar mai intransigentă decât cea a lui Constantinescu, acesta
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
este acaparată de fosta clasă dominantă, aceasta nu este revoluție, ci contrarevoluție. Nu poate fi numită revoluție o mișcare ce ar fi împins înapoi Ungaria din dezvoltarea ei social-economică și ar fi readus dominația claselor exploatatoare și aservirea de către puterile imperialiste. În ce privește termenul de "revoluție națională", care și el este larg folosit de presa și stațiile de radio reacționare din Occident, afirmându-se că evenimentele din Ungaria au avut un caracter de mișcare de eliberare națională, e clar că în realitate
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de dobândire a independenței și suveranității naționale. Astfel de mișcări au loc și capătă tot mai mare amploare în țările coloniale și dependente ca Algeria, Malaia, Cipru, Coreea de sud și multe altele, unde se duce o luptă eroică pentru scuturarea jugului imperialist. Acestea sunt adevărate mișcări de eliberare națională. [...] Dacă încercarea contrarevoluționară ar fi reușit, ea ar fi dus la ruperea Ungariei de prietenii ei adevărați țările socialiste -, la izolarea ei în fața marilor puteri imperialiste și la aservirea economică și politică de către
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
duce o luptă eroică pentru scuturarea jugului imperialist. Acestea sunt adevărate mișcări de eliberare națională. [...] Dacă încercarea contrarevoluționară ar fi reușit, ea ar fi dus la ruperea Ungariei de prietenii ei adevărați țările socialiste -, la izolarea ei în fața marilor puteri imperialiste și la aservirea economică și politică de către acestea, adică tocmai la subjugarea națională a poporului maghiar (Dej: 1960, 195-197). La fel cum a procedat în România, Dej a perceput principalul pericol pentru regimul comunist maghiar ca fiind originat de de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în loc de o singură grupă, găsește în sala unde urma să aibă loc activitatea didactică "întreg anul V", fapt care îi îngreunează situația, și așa dificilă. Studenții refuză să accepte varianta regimului conform căreia evenimentele din Ungaria sunt dirijate de către spionajul "imperialist" și puse în practică de "huligani contrarevoluționari"; bine informați, aceștia se lansează într-o tiradă vehementă împotriva patetismului argumentației oficiale, punând totodată numeroase întrebări "dușmănoase" (Someșan, Iosifescu în Rusan: 2000, 626). Natura revendicărilor studenților rămâne un subiect disputat și insuficient
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
într-o formă amplificată în proiectul de program al U.C.I. Este cu desăvârșire necorespunzător cu realitatea istorică și dăunează cauzei socialismului că una din rădăcinile existenței "celor două blocuri antagoniste militar politice" e vorba deci atât de blocul țărilor imperialiste cât și de țările lagărului socialist ar constitui-o "politica de împărțire în sfere de interese dusă întotdeauna până acum în scopul impunerii hegemoniei și a dominației imperialiste asupra popoarelor mici". Proiectul de program trece sub tăcere faptul că țările
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
două blocuri antagoniste militar politice" e vorba deci atât de blocul țărilor imperialiste cât și de țările lagărului socialist ar constitui-o "politica de împărțire în sfere de interese dusă întotdeauna până acum în scopul impunerii hegemoniei și a dominației imperialiste asupra popoarelor mici". Proiectul de program trece sub tăcere faptul că țările socialiste se pronunță în mod constant împotriva împărțirii lumii în blocuri militare și duc o politică consecventă pentru lichidarea acestei împărțiri, că statele socialiste reprezintă un factor esențial
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Ungaria și U.R.S.S.), iar la Marea Neagră nu este nimeni în afară de noi și de turci."" Nereușind să îl convingă pe impetuosul prim-secretar al PCUS, Bodnăraș a cedat, afirmând că ""ne retragem propunerea"", făcută pentru a convinge Moscova și statele "imperialiste" că nu ""stăm pe poziție socialistă numai datorită trupelor staționate pe teritoriul nostru."" Urmează apoi o mărturisire de credință revoluționară care a sensibilizat interlocutorul ""Vrem să știți că noi credem sincer în construirea socialismului și în urmarea politicii marxist-leniniste, iar
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
poporului român și să-și aducă contribuția la cauza apărării intereselor comune ale lagărului socialist. De aceea, după părerea noastră, acum nu mai este necesară șederea trupelor sovietice pe teritoriul Republicii Populare România. La aceasta trebuie să adăugăm, că cercurile imperialiste folosesc larg, în scopul propagandei antisovietice și al calomnierii Republicii Populare România, faptul că trupele sovietice se găsesc pe teritoriul țării dv. (Scurtu: 1996b, 273). Așa cum putem observa, din rațiuni de imagine și prestigiu politic, inițiativa a fost înfățișată ca
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
anihilarea capitalismului global, ideologii staliniști argumentau că "înfrângerea și prăbușirea la scară mondială a imperialismului sunt precedate de o perioadă îndelungată de coexistență a celor două sisteme opuse sistemul capitalist și cel socialist". Această coexistență dintre "lagărul socialist", respectiv "lagărul imperialist", reprezenta "baza politicii sovietice de colaborare internațională". Fiind, pentru acea etapă istorică, "inevitabilă", cele două superputeri trebuiau să facă tot posibilul pentru a ajunge la o "colaborare internațională" autentică. Obiectivul revoluției mondiale nu era însă obstrucționat de acest temporar statu-quo
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
înțeles în 1957 că recunoaște doar formal rolul Moscovei de lider al lumii comuniste: "Să spunem în declarație că Uniunea Sovietică este în frunte, că ea să convoace consfătuiri (sic!). Aceasta nu ne va aduce pagube ci numai foloase, pericolul imperialist va fi slăbit" (Arhivele Naționale Istorice Centrale, fond CC al PCR, secția Relații Externe, dosar 2/1957, f. 4). Principalele puncte asupra cărora participanții au ajuns la un consens constau în aprecierea progreselor globale ale socialismului în raport cu "imperialismul", a cărui
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
efort orientat către industrializare expansivă și/sau mobilizare economică pentru a asigura scopuri care includ capabilități efective și/sau agresive pentru a restaura "demnitatea națională", "teritoriile pierdute", asigura o bază pentru insulare economică sau "autarhie", sau pentru a învinge "inamicul imperialist internațional", "conspirația internațională evreiască" sau "puterile plutocratice". În cursul dinamicii lor aceste mișcări tind să dezvolte o infrastructură de organizații "capilare" sau "celulare" sub conducerea unui unic sau singur partid, sub controlul ierarhic și centralizat a unui "comitet central" și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
maturizat, dezvoltat atât din punct ideologic, cât și politico-organizatoric. Se poate observa cum fascismul încorporează teme ideologice leniniste, oferindu-le însă o amprentă proprie. Dihotomia proletariat-burghezie sau proletariat-imperialism este transpusă pe coordonate naționale, transformându-se în dihotomia "națiuni proletare"-"națiuni imperialiste"; foarte interesant, distincția va apărea și în discursul maoist sau al leninismului asianizat (Tsetung: 1971, 476-478), care își demonstreză astfel, și nu numai, după cum vom vedea, filiația fascistă. Gregor analizează judicios maniera în care fascismul face apel la frustrările colective
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
asianizat, este mai apropiată de leninismul post-revoluționar decât de cel revoluționar (Tsetung: 1971, 149-150, 145-146). Să vedem în continuare ce a preluat Mao din ideologia fascistă. În primul rând, așa cum am menționat, deja, distincția între națiuni "proletare", respectiv "burgheze" sau "imperialiste" (Tsetung: 1971, 476-479). Apoi, Mao nu ezita să le ceară chinezilor să "apere patria-mamă până la ultima picătură de sânge". Ideea o vom regăsi și în ideologia PCR, când vom analiza "războiul popular" și "gărzile patriotice", unități paramilitare, care, utilizând tactici
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de neocolit. Pentru că numai luptând în apărarea patriei vom putea învinge agresorii și obține eliberarea națională. Și numai prin obținerea eliberării naționale va fi posibil pentru proletariat și alți oameni ai muncii să obțină propria emancipare. Victoria Chinei și înfrângerea imperialiștilor invadatori (textul a fost scris în 1938, când japonezii invadaseră cu un an în urmă Manciuria, n.m.) va ajuta popoarele altor țări. Astfel că, în războaiele de eliberare națională, patriotismul este internaționalism aplicat (Tsetung: 1971, 139-140). Pentru Ceaușescu, "patriotismul revoluționar
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
creează condițiile pentru afirmarea deplină a independenței și suveranității naționale. Este cunoscut că societatea capitalistă, imperialismul au nesocotit și nesocotesc interesele naționale, negând dreptul la independență și suveranitate al națiunilor. Noi, comuniștii, ne-am ridicat însă întotdeauna împotriva agresiunii capitaliste, imperialiste, înălțând steagul egalității în drepturi între oameni și între națiuni. Aceasta este una din problemele vitale ale marxism-leninismului și numai înfăptuirea în practică a acestor idealuri asigură triumful marxism-leninismului (Națiunea socialistă: 1972, 24). În Europa de Est, naționalismul a avut întotdeauna resorturi
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]