2,209 matches
-
care de la Heliade încoace n-a contenit a face ravagii" continuă: Nu se arată care e legătura cu Heliade, dar ce importanță are? E dată sentința? E dată. Totul e să încerci a lichida un dușman"236. Polemica, particulară și impersonală, este calea de pătrundere a adevărului și fără ea cronicile ar fi private de vitalitate. Dar ceea ce contează în final este că activitatea interpretativă a Monicăi Lovinescu educă receptorul în spiritul culturii adevărate. III.1.2. În relație de complementaritate
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
D. Stahi - Monitorul Oficial - Buc. 1937, pag. 27). Comentariul autoarei continuă subliniind influența germană și criticând faptul că “Stahi se oprește prea mult la detalii” și că uneori se apropie de “trompe l’oeil” făcând asocierea cu aspectul fotografic aproape impersonal, chiar având impresia lipsei de “căldură în redare”, totul părând rece și îndepărtat. Autoarea recunoaște în final că nu are pretenția unui studiu adevărat. Comentatorii de mai târziu nu și-au asumat cercetarea aprofundată a operei pic- torului. Ei au
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
semnificativă pentru a face o reevaluare mai aproape de idealul obiectivității în artă, vom avea imaginea unității ei, distincției nete în perimetrul picturii românești moderne, amprenta personalității autorului fiind una evidentă. Nu mai sunt relevante punctele de vedere asupra aspectului fotografic impersonal și par forțate chiar afirmațiile despre excesiva apropiere de “trompe l’oeil” și despre “lipsa de căldură în redare”. Vom spune că opera pictorului este atât de puternic marcată stilistic de propria personalitate încât vom uita de rădăcinile ei “academiste
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
literatura locală de limbă română. Va fi distins cu Premiul Sion. Cele două volume ale sale, Cântarea Cântărilor (1978) și Croitorul fermecat după Șalom Alehem (1998), reprezintă prelucrări în versuri ale zestrei iudaice clasice. Nu e vorba însă de tălmăciri impersonale, ci de compoziții în care tradiția iudaică primește o aromă de folclor românesc, idee subliniată de Al. Mirodan, care observă coexistența dintre „poezia patrimoniului iudaic” și „expresivitatea românească”. Pitorescul lingvistic, savoarea limbajului, ce se reclamă, parcă, de la Anton Pann și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286291_a_287620]
-
ed. bilingvă, tr. și pref. Draga Mirjanić, Timișoara, 2001; Pelerin, pref. Gheorghe Glodeanu, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: George Ioana, Zborul - vis și destin, București, 1999. Traduceri: Ramana Maharishi, Introspecția, București, 1993, Înțeleptul de la Arunâchala, I-II, pref. trad., București, 1997; Viața impersonală, îngr. și postfața trad., Râmnicu Vâlcea, 1994; Moisés Castillo Florián, Caosmos. Katharsis nu doar pentru mine, pref. trad., Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Constantin Drugaș, „Tărâmul dintre gânduri”, F, 1998, 5; I. Muncian, B. Crstici, Matematica și Poezia, „Oglinda”, 1998, 7-8
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288930_a_290259]
-
intră, ca întemeietor, într-o familie de spirite căreia îi vor aparține Mateiu I. Caragiale, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu. Povestea vorbei este o comedie a cuvintelor pure și în același timp o comedie umană integrală, făcută din observații impersonale, stereotipe, cunoscute dinainte, surprinzătoare în totala lor lipsă de inedit, în rigiditatea lor chinezească, persiflatoare, de înțelepciune milenară. G. CĂLINESCU Pann face parte și el din familia poeților întemeietori, dar în linie morală. Hristoitie au Școala moralului (o prelucrare) este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
de bază a acestuia prin ținuta ilustrativ-documentară, către un gen eliberat de obligații de acest fel, către un tip de artă preocupat de propria evoluție, desigur că și tipul de abordare a proiectului ar fi evoluat de la rigoare și exactitate impersonală către decizii personale, artistice. Dacă până acum am vorbit despre hârtie, nu trebuie minimalizat rolul suportului pentru gravare: lemnul pentru xilogravură, metalul pentru gravura în adâncime, plasticul sau linoleumul pentru pointe sèche sau linogravură etc. Fiecare suport folosit trebuie să
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
generației '60. Dincolo de nedreptele aluzii biografice, verdictul se înscrie în linia obsesiilor exegetului, concepute ca plombe în exercițiul demolator: "poezia stănesciană s-a situat mereu dincoace sau dincolo de conștiință, dincoace sau dincolo de simțul identității și responsabilității. Ea nu este doar impersonală, ci entuziastă în ceea ce privește fuga de personalitate, implicând o haideți să-i spunem fobie a eului extrem de acuzată. Sinele indistinct sau proiecțiile astrale sunt preferate dreptului la propria imagine, la propria persoană". Mai mult ca sigur, negativarea eroului liric nichitian, ca
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
acum, s-o spun pe șleau: Orașul păcatului este un film noir, în toată splendoarea acestui gen. Adică îi încorporează toate convențiile, și mai pune și de la el. Să enumăr: atmosfera expresionistă, filmat în mare parte în alb/negru, decor impersonal urban (și nocturn, și ploios), compoziția geometrică a cadrelor, jocul de umbră și lumină,eroi exclusiv masculi, alienați și izolați, femmes fatales, personaje cu o moralitate ambiguă și subversivă, crima, corupția și pasiunea ca teme majore. Mai mult, e o
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
tehnicilor și de obsesia temelor. Memoria culturală și ancestrala abilitate artizanală se învecinează permanent, atunci cînd nu se întîlnesc pur și simplu, cu tehnicile de ultimă oră și cu un irepresibil elan experimental. Chipurile arhaice din pictura sa mai veche, impersonală și atemporală asemenea celei populare, s-au dezagregat în ultimii ani și s-au topit în construcții cromatice de o remarcabilă vitalitate și cu un impact vizual la fel de puternic. Sculptura urmează și ea un traseu oarecum similar: lemnul, piatra, lutul
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
occidentală pregătește, în America de Nord sau Europa, în laboratorele ei: refuză colocvialitatea postmodernă, patosul revoluționar sau sentențioziatea apocaliptică revărsate din angajamente estetice sau/și politice încă prizate în Europa - adesea un surogat. În schimb, intrigă la început cu fraze scurte, tăioase, impersonale și elegante, eliptice dar metaforice. Refuză să invite cititorul într-o atmosferă comod-retro sau ultraprezentă, pentru a puncta prin note de subsol datele unei istorii reale în adevărul căreia crede: invazia japoneză din Manciuria anilor 1930. Refuză să arunce priviri
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
altfel, spre sfârșitul primului capitol îl vedem, într-un delir perfect controlat, confesându-se și coborând în adâncimile propriului suflet: " În camera de alături, cadetul Lowe se trezi dintr-un vis haotic, deschizân-du-și ochii și uitându-se fix, cu detașare, impersonal ca Dumnezeu, la luminile care-l ardeau. După un timp, luă seama la propriu-i trup, amintindu-și unde era și printr-un efort întorse capul. În celălalt pat, omul dormea sub chipul său îngrozitor. (Sunt Juliam Lowe, mănânc, diger
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
a fi o fundătură? Expierea laică nu era cumva un truc egoist al unui maestru diabolic? "Aceasta era etapa finală a unei programate uitări de sine, a definitivei despărțiri de tine pe drumul împlinirii Ťperformanței culturaleť, topirii eului în spațiul impersonal al Ťspiritului obiectivť. Acesta era capătul inițierii paideice, punctul terminus pentru mîntuirea prin cultură". Evident, pe traseul meditației d-lui Liiceanu, Cioran s-a situat la antipodul lui Noica. Cel dintîi punea accentul pe materia existențială, chiar dacă "văicăreala" sa "tăia
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
mai mult decât umoral pozitivă, mai mult decât colocvială.) Portretele pe care le face, unor Shirley Temple (pag. 38) ori James Dean (pag. 93) de exemplu, converg totdeauna spre un verdict de neuitat. Hotărât uman în meandre, dar în definitiv impersonal. Iat-o pe cea dintâi: "Shirley Temple era un copil minune a cărui minune se exprima prin inexistența copilului. Ea era un om mare, un anume om mare pus la scară mică. Copilul nu se juca mai deloc - și, în
Mai mult ca stilul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7079_a_8404]
-
zăbovi mai mult. Căci, în spatele tribunului dornic să-și dea viața pentru „virtus romana rediviva", aflăm un ins în carne și oase. Nu unul obișnuit, totuși o ființă care are emoțiile sale, stângăciile sau naivitățile sale. Și o teribilă răceală impersonală în fața unor decizii pe care astăzi le catalogăm drept istorice. Vasilie Moldovan, spre deosebire de alți contemporani, nu a avut nici o dificultate să treacă, în câteva luni, de la statutul de elev studios al Blajului, destinat preoției, la cel de revoluționar și conducător
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
Nicolae Manolescu În noiembrie 1988, mă aflam nu mai știu de ce la Bacău. Era un sfîrșit de săptămînă. Decisesem să revin la București luni. Sîmbătă seara, citeam în camera de la hotelul Trotuș, impersonală ca toate camerele de hotel de pe vremea aceea, cînd a sunat telefonul. Vocea de la celălalt capăt al firului era ultima la care m-aș fi așteptat. Aparținea șefului meu de catedră. Am fost atît de uimit, încît nu mi-a
Dar Papa? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12359_a_13684]
-
tinde "să devină instanța absolută a discursului, abolind treptat orice mediere". De la Arghezi n-am putea avea pretenții prea mari, întrucît, vai, eul său "nu reușește să se întrevadă decît uneori, ca voce infuză, hibridată în interstițiile unei alte voci impersonale ce aparține instanței metafizice". "Situarea ambiguă" a autorului Cuvintelor potrivite, "sistemul oscilant al poeticității" sale nu fac decît să valideze "un discurs al cărui obiect este de presupus dincolo de text, într-o exterioritate incongruentă". Nici cu Blaga nu ajungem departe
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
a personajelor cu numele ,Ionescu") și mai ales - evident - lexical. Pentru că, dincolo de articolul de dicționar, ,mahalaua" nu are, pur și simplu, echivalent. Nici ,faubourg", nici ,banlieue", deși fiecare în parte aduce propriile nuanțări de sens. Cum se va transpune acel impersonal și indistinct ,domnule" pe care Leonida îl adresează Efimiței sau omniprezentul ,soro"? Cu adevărat dificilă este, însă, situația franțuzismelor stâlcite (,sanfaso", ,alevoa", ,musiu"). Redate în limba de origine, efectul e corectiv și - prin asta - anulator. Propunerea de mediere a Magdei
De la particular la universalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/10778_a_12103]
-
ce dacă dă peste vultur? Nu are voie să țină o pasăre în casă? Unii țin un papagal. Alții chiar o cioară..." (p. 76) Asta e tot. Imediat după acest neașteptat clin d'oeil al vocii auctoriale tonul narațiunii redevine impersonal, iar poveștile își urmează cursul ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. În La belle Roumaine, Dumitru Țepeneag a renunțat la decupajele de presă, extrasele din emisiunile informative de la posturile de radio și televiziune și introducerea în acțiune a unor
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
în acel răstimp cînd credem că a fi obscur e totuna cu a fi profund. Dar apoi ne trezim, scuturîndu-ne de minciuna plăcută a muzicii conceptuale. De acum încolo, avem de ales: ori depunem armele și ne înveșmîntăm în mantia impersonală a jargonului de specialitate, ori ne revoltăm și îmbrăcăm toga scrisului personal. Vianu Mureșan are toate resursele pentru a alege, în locul mantiei, toga eseistică. Întorcîndu-mă la Lévinas, mă întreb dacă filozoful francez poate fi comentat fără să trebuiască să-i
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
o țărancă nici măcar frumoasă.” Până atunci nu dorise nicio femeie mai mult de câteva ore și, fără îndoială, pe niciuna pe care să n-o fi putut avea imediat. Amorurile lui avuseseră întotdeauna acea urgență brutală a necesităților fiziologice, condiție impersonală și practică specifică tranzacțiilor comerciale. Se sculă cu o oră mai devreme ca deobicei și se îmbrăcă în liniște, încercând să nu-și trezească sora ce dormea în camera alăturată. Se duse în bucătărie, fără să se spele, cu părul
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
în gerunziu de C. Th. Ciobanu este în primul rând o demonstrație de ars combinatoria, de-a lungul a 185 de texte în care descoperim semantizările unui eu ultragiat, chinuit de impasul comunicării. Închis într-o armura albă, aseptica și impersonala, autorul emite lungă, materlanta suită de descântece, dicteuri și secvențe onirice, ca și posedat de orfism grafico-lexical. Mereu pare a se ascunde, deghizându-se și camuflându-se într-un necontenit palimpsest de meditații și cascade enigmistice. De aici și gradul
Un crepuscular by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17604_a_18929]
-
Rodica Zafiu În ultimii ani, în limbajul familiar, mai ales în cel al tinerilor, s-a răspîndit destul de mult o anumită utilizare impersonală a verbului a seca, cu sensul "a enerva, a irita, a plictisi". Verbul este folosit preferențial la persoana I singular și la timpul prezent, în formula mă seacă; aceasta a devenit o marcă generală a respingerii și a deprecierii, a
"Mă seacă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9451_a_10776]
-
de mare profunzime și sensibilitate pe care o știm cu toții, dintotdeauna. O atare îngemănare de sensibilitate a avut, cu siguranță, puterea de a-i implica și pe ascultători într-un act creator care, dincolo de tehnicile componistice și poetice utilizate rămâne impersonal, misterios, ademenitor.
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
acest vers nici n-ar părea un început de poem, ci mai curând un exord al unei expuneri de analiză psihologică. Într-un anumit fel, acest vers se înrudește cu lirismul din "Glosă". Numai că acolo expresia este cu totul impersonală, ca aceea a unei observații asupra "mersului lucrurilor lumești" pe care ar face-o un observator situat dincolo de poziția oricărui subiect; în timp ce aici propoziția are un subiect (subînțeles, desigur, dar nicidecum de neglijat) care-și va dezvălui și afirma identitatea
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]