1,880 matches
-
oricărei impulsiuni centrifuge. Și asta se obține prin sancționarea celui mai inofensiv comportament subversiv și prin suprimarea celei mai neînsemnate vieți private, ce s-ar putea sustrage oricând privirii care veghează. Strategia adoptată încearcă să-i acorde supravegherii un caracter implacabil, să impună încrederea în perfecțiunea ei și să determine o supunere interioară. Supraveghere integrată ce oprimă o comunitate și descurajează cea mai discretă inițiativă individuală: emanciparea, fie și minimală, e înăbușită în fașă, în măsura în care nu mai există nici un spațiu de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
se asociază instabilității vechilor structuri de rezistență, vechilor construcții, care necesită demolarea; prezentul/viitorul care solicită o nouă abordare urbanistică din perspectiva gândirii socialiste, o nouă viziune. Ca Într-un diptic, se pot vedea de o parte ruinele trecutului - „memoria implacabilă a aparatului a reținut tragismul acestei imagini”45 - și prezentul - „ăiar ochii prezentului admiră două Înaripate Împliniri arhitecturale și constructive, armonios integrate În peisajul citadin (Blocurile Casata și Grădinița)”; sau: „Pe fostele vetre ale dureriiă” - trecutul dezastruos -, față de prezentul luminos
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
blestemată; bol; botez; bunătate; cap; capac; carmă; chin; creaturi; credință; cruzime; cum ți-idat de Dumnezeu; dat; datină; decizii; delăsare; divin; dominare; dreaptă; drumul vieții; durere; e scris; familie ideală; fericire; a fost viață; frig; fugă; greu; harta vieții; idee; ignorantă; implacabilă; interes; iubire pierdută; iubită; împăcare; împrejurări; închisoare; a se întîmpla; întrebare; libertate; lipsă; Lost; lucru ireal; luptă; mama; mare; măsură; melancolie; meleag; minunată; mister; mitologie; mînă; modelare; nașpa; neam; nebună; necăjită; necruțătoare; nedreptate; nefericire; nemiloasă; nervi; neștiut; normă; norocul; noroi
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
grație raționalității, fie prin argumentul afectivității. Rezumând, ambiguitatea diacronică a metaforei mașinii în raport cu umanul a desemnat fie servitudinea omului în fața intrumentelor, fie capacitatea demiurgică a omului de transcendere a limitelor naturii, fie oglinda destinului tragic al individului-prizonier în închisoarea legilor implacabile, fie puterea subiectului de a se elibera de lanțurile necesității. Aceste conotații istorice ale mașinii și-au pierdut din intensitatea expresivă și funcțională în momentul emergenței unor analogii și tematici noi, a unor sisteme și fuziuni cibernetice complexe. Astăzi, utilizatorul
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tabuurile și valorile striate ale spațiului și timpului. Prin scindarea, ruptura și diferența care îi caracterizează, cyborgul, avatarul și subiectul transgenic prezintă atât modele ierarhice și structurale, cât mai ales tehnici contradictorii și subversive de rezistență la organizarea definitivă și implacabilă. Încă o dată, individul se ipostaziază ca un „corp fără organe”, o identitate dezorganizată care sfidează integritatea, stabilitatea și universalitatea prin ansamblul eterogen de organe, interfețe, gene și proteze. Astfel, acționând contingent, parțial și flexibil, individul cyborgic încearcă să se sustragă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sau să se elibereze. Să ocolească istoria. Dar, evident, nu-i vorba deloc numai despre ei. Când vine vorba despre Sartre, Cioran vede în el „simbolul decadenței occidentale” (27 februarie 1973 Ă 442). Prilej de a formula un verdict aspru, implacabil: „ceea ce nu poți nici să înțelegi, nici măcar să-ți imaginezi este gradul de «tembelism» la care au ajuns aici oamenii. Se cred nefericiți, oprimați, exploatați, când de fapt majoritatea suferă de supraalimentație ș...ț Sătul de bine! Iată o formulă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
îi rămâne, însă, străin, și practică scepticismul, pe care în bună măsură îl disprețuiește. O spune la un moment dat: „Nu-mi pot rămâne credincios mie însumi decât păstrându-mi fondul de cinism, prin care înțeleg o îndoială excesivă, adică implacabilă, invadatoare. Și într-adevăr, la mine îndoiala se extinde, invadează, îmi ocupă spațiul gândirii” (III, 22). În acest context, trebuie amintit Talleyrand, unul dintre modelele pe care Cioran le admiră cu conștiința propriei neputințe, a propriilor limite pe care el
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
un slujbaș muncit, devorat de ambiții? Ce se ascunde îndărătul acestei încrîncenări? Terfeloage peste terfeloage, dar nu tu o tresărire de bucurie, nici măcar un palpit de suferință numai dezgust. Și o crescîndă amăgire de sine. Prins în roțile unui mecanism implacabil, uniformizator, amploaiatul de al asigurări sociale s-a birocratizat pînă la autoanulare, conformismul care zăcea într-unul ieșind fatalmente al suprafață. Căutând să se sustragă unui climat irespirabil, insul și-a denaturat ființa și în el instinctul vieții e pe cale
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ar fi a celor mai mulți dintre noi. Așa, e tragică... Avînd această dimensiune, ceea ce trebuia să fie o sărbătoare se transformă mai întîi în mascaradă, apoi în prohod. Așteptînd să treacă timpul (un Timp care se dilată halucinant), personajele se îndreaptă implacabil spre "frontiera unde lașitatea se confundă cu înțelepciunea", gîfîind și înecîndu-se în argumente care să le salveze în ochii proprii. Drumul concesiilor, al tăcerii, al compromisurilor sfîrșește într-un grotesc dans al morții (înțeleasă ac o totală depersonalizare). Frisonul posibilei
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Îl evocăm, îl cităm, îl renegăm, îl adulăm, îl detestăm, dar el, trecutul, s-a instalat în noi, definitiv, ca o boală incurabilă ce ne devoră cu voluptate, secretând periodic amintiri și atitudini. Amintirile ne îmbălsămează vârstele prin care trecem implacabil, iar atitudinile, de cele mai multe ori, ni le otrăvesc. Nu toate trecuturile sunt limpezi, refugii exaltante în "epoci" miraculoase; unele sunt tulburi, insalubre, maculate de compromisuri și de trădări. Mizerabilul calvar numit comunism a mutilat multe trecuturi și chiar dacă, cumva involuntar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
busuioc; Unde-au șezut florile, / Or să steie grijile!"210 "Petrecerea" din lumea aceasta înstrăinează și frânge destinul celor rămași, natura însăși devenind potrivnică. Sciziunea lăuntrică este dezvăluită de repetițiile și de concesivele care prezintă gradat părăsirea, înstrăinarea în fața destinului implacabil: "Strugurel bătut de brumă, / Rău îi, Doamne, fără mumă, / Strugurel bătut de piatră, / Rău e, Doamne, fără tată. / De-i călca din urmă-n urmă, / Din străin nu-i face mumă, De-i călca din piatră-n piatră, / Din străin
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Metamorfozele sociale ale omului construiesc nucleul semantic care reface drumul vieții ca întoarcere la sortirea inițială. Alternanța nuanțelor stilistice de la stilul confesiv se trece la stilul gnomic, pentru ca, în final, să se adopte stilul imprecativ prezintă, de fapt, linia vieții, implacabilă și infailibilă: "Frunză verde făgănaș, / Poteraș, măi poteraș, / Eu aș zice să te lași / Ș-a mea urmă să n-o cați; C-amândoi de ne-ntâlnim, / Noi n-avem ce să grăim, / Numai pistoale țintim / Și cu dânsele grăim
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
simbolizează veșnica regenerare a vieții. Ca simboluri ale spiritului și ale cunoașterii, păsările sunt ipostaziate ca divinități care dețin secretele celor trei lumi. Știința cunoașterii "limbii păsărilor" este dobândită în urma inițierilor în tainele vieții și morții. Pasărea poate prevesti destinul implacabil și moartea, valențele oraculare fac posibilă descifrarea viitorului, după strigătele și zborul păsărilor, artă practicată de romani și moștenită de la etrusci.230 Zborul păsărilor reprezintă, în majoritatea mitologiilor, un simbol al relațiilor dintre cer și pământ, ca prevestire, "mesaj al
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și în vârfu nucului / Cântă puiul cucului. Cântă, cântă, pui de cuc / Vine vremea să mă duc... / Să mă duc în sat străin, / Unde n-am nici un vecin, / Numai frunza și iarba, / Care-i în toată lumea..."306 Tragismul unui destin implacabil este destrămat prin antropomorfizarea cucului care devine confesor liric: "Cucule cu pene sure, / Du-te la maica de-i spune / Că unde m-a dat nu-i bine! Patu mi-i de mărăcine / Și perna-i de rogojine. Foicică foaie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
punctul de vedere al integrității, însă nu pot fi considerate corupție din punct de vedere legal. Tehnicile noului management public ar favoriza eficiența sau activitățile comerciale în dauna democrației, echității, egalității și profesionismului. Toate aceste temeri sunt corecte, dar nu implacabile. Pentru asigurarea integrității managementului public este nevoie de adoptarea unei definiții a corupției de tip instituțional, care să nu se limiteze la cadrul legal existent, ci să acopere valori mai largi. Accentul unei asemenea definiții poate fi pus pe respectarea
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
purgatoriu, pentru ca fulgerele lui să te făurească: Nu se poate spune nimic din afară despre El/ și dinăuntru doar flăcările mistuitoare îl pot numi." Sentimentul morții parcă trece prin anotimpuri și se adună ca o permanență, trăim parcă cu acest implacabil sentiment al morții. și "pruncul nostru" cu fiecare zi este mai aproape de moarte. E poate interesant de remarcat că viața poartă în ea o fărâmă de absolut, de eternitate: "Aplecați asupra morții cu adevărat întâia oară vom vedea limpede/ pierind
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prefirată printre copacii cuprinși de întuneric, monumentalitatea de stîncă a femeii care privește împietrită scena, cutremurătoarea zbatere a lui Ion și gestul lui capital, disperarea lui Dragomir care își strigă ultima speranță de salvare, totul încadrat de o natură aspră, implacabilă și stranie în măreția ei, toate acestea trimit spre, sau mai bine zis aduc spre noi tragedia antică. La al doilea film al său, Înghițitorul de săbii (1982), Alexa Visarion "recidivează" în problema relației dintre literatură și film. El a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mai putem respira. Un Cehov cu sufletul la gură. La Cehov și în acest spectacol totul se duce spre țipăt. Țipătul ca stare permanentă, existențială. Starea de țipăt. Este marele strigăt de ajutor al omului în lume. Omul care suferă implacabil de inexistența sfârșiturilor. Singurul care întrerupe chinul este Sfârșitul. Lupta spune Alexa Visarion. În fond, zbaterea în gol... ... Teatrul ca experiență personală... Spațiul ca Loc de întâlnire. Pentru Alexa Visarion, teatrul se face cu suflete și cu trupuri. Dar, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de ani petrecuți într-o asiduă căutare a celor mai ascunse sensuri ale unei idealități ce pare inaccesibilă omului: perenitatea; la capătul unor zbateri ce depășesc imaginația oricărui om care nu s-a confruntat într-o experiență personală cu ghilotina implacabilă a dogmei și cenzurii comuniste (chiar și după ce N. Ceaușescu a "desființat" cenzura), Alexa Visarion reușește să se elibereze împărtășindu-ne crezul care l-a condus continuu într-o carieră de excepție, pe scenele teatrelor și pe marile ecrane: "Suntem
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mijloc de a aduna cunoștințe, de a schimba idei și de a medita la noi perspective. "PLURIAPARTENENȚA" " În funcție de subiect, fiecare membru al grupului avea să fie "examinat", supus, într-o ambianță de generozitate, dar și de autenticitate riguroasă, unei priviri implacabile. Era imposibil să mergi la aceste întîlniri cu ideea de a face să triumfe punctul propriu de vedere, de a avea dreptate sau de a străluci. Prezența "celorlalți" făcea ca asta să nu-i vină în minte vreunui participant: poate
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
să nu înăbușe resursele încă puțin explorate ale inteligenței naturale, în loc să ni le descopere" și acuză tehnoștiința, "care capătă o autoritate din ce în ce mai mare", că "ne aruncă în nebunia unei tehnologii care nu mai cunoaște limite"169. Constatînd și el "o implacabilă deșfășurare tehnologică", Georges Waysand 170 ajunge la concluzia că "puterea științei se construiește elimi-nînd puterea omului de știință" și că, de fapt, e vorba mai mult de o adaptare la constrîngerile politice și sociale decît de o putere reală a
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
vingător tema principală a nuvelei și forța determinantă a întâmplărilor vieții, a cir cumstan țelor, a mediului ce exercită puternice influențe asupra omului. Slavici surprinde cu adevărată artă instalarea gradată a crizei sufletești și evoluția ei până în fața dezno dământului implacabil. De aceea, eroii lui au complexitate psihologică, au acel „amestec de bine și rău ce se află la oamenii adevărați“ (G. Călinescu). ÎNCHEIERE Sintetizând, se poate afirma că, între marii clasici ai literaturii române, Slavici rămâne creatorul nuvelei realist psihologice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
al Anei demonstrează convingător tema principală a nuvelei și forța determinantă a întâmplărilor vieții, a circumstanțelor, a mediului ce exercită puternice influențe asupra omului. Slavici surprinde cu adevărată artă instalarea gradată a crizei sufletești și evoluția ei până în fața deznodământului implacabil. De aceea, eroii lui au complexitate psihologică, au acel „amestec de bine și rău, ce se află la oamenii adevărați“, după cum observa G. Călinescu. ÎNCHEIERE În final, putem afirma că, între marii clasici ai literaturii române, Slavici rămâne creatorul nuvelei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
face de sus, "pentru a etala împrăștierile și diferențele, pentru a-i lăsa fiecărui lucru măsura și intensitatea sa"200. Istorie devenită "știința remediilor și a diagnosticelor"; istorie ce așează fiecare lucru și acțiune umană într-o ordine impersonală și implacabilă. Este o istorie bazată pe perspectivă; trăiește în prezent, dar privește spre viitor. Istoria efectivă presupune o triplă întemeiere epistemică: 1) istorie-reminiscență; 2) istorie-continuitate (aici Foucault a rupt-o cu o întreagă percepție a mediei, care vedea în el un
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
plan trezirea la conștiință a două personaje care au, pînă la momentul emoției brutale declanșatoare, în același timp, a resurselor primare de conservare -, o justificare gata pregătită actelor lor. Că aceste "accidente", comparabile între ele prin căderea ca un trăznet, implacabilă și de necontrolat, sînt, în subiacent, semne ale unei latente predestinări, se va înțelege treptat. Ele anunță însă o revelație, o deșteptare în lumina unei întîmplări sacrificiale care, în ambele cazuri, i-a avut protagoniști. Participanți agresivi, executori sau executanți
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]