2,424 matches
-
decorul” își poate menține ridicat nivelul de implicare în alergare (își menține o atitudine pozitivă față de jogging). De asemenea, măsurarea unor trasee alternative, secundare, pot oferi posibilitatea atingerii dozării planificate într-o anumită perioadă, când traseele des utilizate pot fi inaccesibile. De aceea recomandăm că, de-a lungul timpului, practicantul de jogging să-și măsoare mai multe trasee, chiar dacă preferă unele mai mult. Acest lucru se impune tocmai datorită condițiilor imprevizibile ce pot apărea (factori climaterici, factori legați de fauna din
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]
-
unei asemenea cărți, faptul că imprimarea se face de la dreapta spre stânga pentru a putea fi recepționat, tactil, de la stânga la dreapta. Orientarea profesională a absolvenților ridică și ea probleme, fiind lesne de înțeles că foarte multe meserii le sunt inaccesibile, iar altele, tradiționale, au dispărut. (De exemplu, mulți deficienți de văz au fost, până nu demult, operatori de telefonie. Odată cu automatizarea rețelelor, această meserie a dispărut.) Alte îndeletniciri au devenit nerentabile (confecționarea de nasturi, de ambalaje, de obiecte din nuiele
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
și actualizate când condițiile o impun. Experimentele psihologului american Albert Bandura au demonstrat rolul adultului În Însușirea comportamentului agresiv la copii . Putem așadar disocia două aspecte În anlizele asupra agresivității. Pe de o parte, agresivitatea este considerată o trăsătură internă, inaccesibilă, care ține mai mult de instinct, o potențialitate de a Înfrunta dificultățile, și este parte integrantă a individului și asupra cărei nu putea acționa. Pe de altă parte, există o dimensiune externă a agresivității, ce ține de Învățare, se construiește
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
didactice din sistemul aflat în vârful piramidei educaționale. Inevitabil, tentația jargonizării apare în urma introducerii în programul de studii al studenților (numit azi curricula) a unor discipline pentru care există o singură sursă: cartea la care a ajuns "titularul de curs", inaccesibilă masei de discipoli și ținută la distanță de colegii susceptibili să-i fure bucățica de pâine). "Jargonul este un dialect al cărui proprietar sunteți împreună cu prietenii" (Schifres, 291). Rațiunea este ușor de "decelat", pentru a ne exprima în "pedagol", idiom
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
și desinențe cunoscute, dar încâlcite și contaminate, în milenara-i creștere împreună cu altele de rezonanță străină și sălbatică: o vorbire familiară prin muzicalitate, încifrată ca sens". În subsidiar fie spus, înscrisurile în limba maghiară i se vor părea cu totul inaccesibile, chiar dacă, o dată intrat pe teritoriul Ungariei, autorul simte deja aer de Occident. Oare de ce? Fapt e că trenul repatriaților străbate România până la Ploiești, de unde întoarce spre Brașov și de acolo spre Vest către Arad, mai precis către Curtici, la granița
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
psihopatologia unui avorton, neîncetând să-l numească ucigaș al vieții și frumuseții. Colecționarul este un criminal din orgoliu, un orgoliu al imaturului sado-maso ce nu pregetă să condamne la moarte l'autre (în sensul dat de Lacan), ființa diferită și inaccesibilă lui prin superioritatea resurselor de armonizare cu lumea exterioară. Caliban se poartă ca un torționar prevenitor, aproape servil în relație cu prada sa, pe care o alimentează cu tot ce-i mai bun în materie de hrană, muzică, albume de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
neînduplecată, lipsa de îngăduință pentru sine și de înțelegere pentru slăbiciunile celorlalți, în urmărirea unui ideal de neatins al perfecțiunii.15 Un crez care a făcut din viața lui o continuă escaladare, marcată de căderi și reveniri, către un pisc inaccesibil. O viață de erou? * * * Ca student la Cambridge, Wittgenstein s-a consacrat cu ardoare acelor probleme logico filozofice care constituiau terenul comunicării sale intense cu Russell. Într-o scurtă perioadă de timp, și-a însușit literatura disponibilă, a învățat ce
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Cora Diamond. Ei cred că expresia „ontologia Tractatus-ului“ trebuie să fie pusă întotdeauna între ghilimele pentru a se atrage atenția că nu va trebui înțeleasă în sensul ei curent, adică drept o descriere a lumii la nivelul structurilor ei fundamentale, inaccesibile experienței. Atunci când Wittgenstein vorbește despre o „formă logică a lumii“, cititorul va trebui să pună accentul pe logică, și nu pe lume. Căci „logica lumii“ și „logica limbajului“ sunt pentru autorul Tractatus-ului unul și același lucru. Considerațiile lui despre „obiecte
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cel care dezvăluie principii, elemente prime ale existenței, esențe pure, existențe suprasensibile, care sunt necesare și neschimbătoare. Filozofia se înfățișează astfel drept theoria prin excelență, deoarece ea ilustrează în mod exemplar străduința rațiunii de a pătrunde ceva în mod principial inaccesibil gândirii și experienței comune. Tractatus-ul rămâne solidar cu această orientare a gândirii. Este ceea ce se impune cu forța evidenței dacă acceptăm interpretarea realistă a ontologiei Tractatus-ului. În această interpretare, lumea sensibilă - lumea obiectelor și a stărilor de lucruri accesibile experienței
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
theoria prin excelență. Aceasta ne ridică deasupra orizontului experienței curente prin elaborări teoretice, care urmăresc obiective diferite de cele ale cercetării științifice. Se presupune că, în alt fel decât marile teorii științifice, rațiunea filozofică identifică și depășește aparențe, dezvăluie corelații inaccesibile intuiției și experienței comune. Asumarea tacită sau elaborarea sistematică a unor asemenea reprezentări constituie un punct de întâlnire pentru orientări și tradiții filozofice atât de diferite cum sunt cele inaugurate de Platon și Aristotel, de Descartes, Kant și idealismul german
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
invocă mistere grele, ascunse în cele "o mie de semne-n miraculosul ținut" de dincolo și dezvoltă scenarii ritualice puse pe seama unui actant poetic care speră că poate deveni "Grădinar al lumii", așadar că poate descifra "căile de inițiere, cerești", inaccesibile muritorului de rând. În mod special, Cartea celor optzeci și opt de taine conține o serie bine definită de metafore-simbol ale aceleiași explorări în fața absconsă a lumii; intrigat de misterul ocultat "sub trepte-n desăvârșire, sub trepte/ în adâncuri ca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
paralelism, complementaritate, diversitate etc. Astfel, Stendhal a edificat un contrast între iubirea adevărată a provincialei Mme de Renal și dragostea inventată sau vanitoasa a Parizienei Mathilde de La Mole. În L'Education sentimentale, burgheza comme îl faut Mme Arnoux este femeia inaccesibila, în comparație cu curtezana Rosanette, iar pariziana Mme Dambreuse este o mondenă rafinată contrapusa provincialei sălbatice Louise Roque. Motivele și scenariile de a deveni Pariziana sunt multiple și diverse. Printre ele, un motiv comun este cel al doamnei Correur. Provenind dintr-o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
diferit de semenii săi. Mai mult decât atât, Pariziana se deosebește de ea însăși, multiplă și schimbătoare. Suntem în prezența unui personaj modern în toată complexitatea să descumpănitoare și fascinantă. Astfel apare acest personaj complex al femeii pariziene, seducătoare și inaccesibila, elegantă și boema, intelectuală și spirituală, care, prin personalitatea să puternică, are un impact direct asupra destinelor personajelor și intrigii românești. 1.2.3. Pariziana în viziunea romancierilor francezi Începând cu secolul al XVII-lea, în contextul favorabil al circumstanțelor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
afectează deopotrivă procesul de creație și înțelegerea mesajelor ascunse în vorbele nerostite ale solilor cerești, atingând o coardă religioasă profund subiectivă. În Cantul unui pastor refuzul universului de a se comunică afectează cunoașterea. Autorul Infinitului consideră că misterul lumii este inaccesibil gândirii umane, așadar, că este cu neputința să primim un răspuns la întrebări fundamentale referitoare la rolul nostru pe pământ. Demnitatea omului se sprijină doar în puterea lui de a interogă misterul. La Quasimodo întreruperea comunicării nu generează revoltă deoarece
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Tel Quel": 1980, 46). Studiind Problemele structurării textului 12, în practica unei analize transformaționale care preia de la Chomsky limitele structurii de supra față și posibilitățile semnificante ale structurii de adâncime, Julia Kristeva atinge prin ipoteza intertextualității socialul și istoricul, elemente inaccesibile dispozitivului produs de dihotomia semnificant/semnificat (Pierre-Marc de Biasi, ibidem, 372). Istoricii conceptului nu au ezitat să puncteze slăbiciunile definirii kristeviene a intertextului. Situându-și discursul critic pe coordonatele unei semiologii care consideră textul ca o producere/transformare 13 și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
studiați s-ar fi distanțat de punerea în comun a universurilor lor prozastice. 24 Și Rosa Del Conte interpretează cercul ca o geometrie sacră a mitologiei eminesciene: "Să se observe că aceste insule mitice, înconjurate din toate părțile de stânci inaccesibile, pot fi considerate drept figura ideală a spațiului eminescian, pe care îl vedem mereu circumscriindu-se în forma perfectă a cercului: cerc protector al unui copac, ochiul de pădure, luminiș ce se deschide ca o oază secretă în codru, lac
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
tautologie. Dar accentul pus pe momentul artefactului în artă vizează mai puțin starea ei de produs, cît propria-i natură, indiferent de modul în care a luat naștere. Operele sînt vii atîta vreme cît vorbesc, și aceasta într-un chip inaccesibil obiectelor naturale și subiecților care le produc"(p.10). Există, prin urmare, o ambivalență a artei, ambivalență devenită, în timp, condiția sine qua non a oricărui gest estetic: impulsul autonomiei funcționale, combinat cu identitatea ab origine, mediată de empiric. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un nivel înalt al culturii, devenind o modalitate cu totul specială de concepere a unui nou univers. Poezia străpunge grațios sufletul, confundându-se cu cele mai intime laturi ale ființei în drumul său către Lumină, fiind, în același timp, și inaccesibilă și eliberatoare. Distanța dintre poetul viu și omul viu este suprimată, contopirea fiind absolută pentru cel care se dedică unei astfel de forme a artei. Biografia transpusă subtil în versuri, printr-o voce interioară a cuvântului scris, este modalitatea creatorului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
măsuri de precauție. Așa cum alți poeți visează sau plâng sau își declară dragostea, ea gândește la scenă deschisă. Gândește firesc, în felul în care respiră. Nu își ia o poză de inițiată, nu se înfățișează ca o preoteasă a adevărurilor inaccesibile altora, nu vorbește sibilinic, ca să mărească impresia de profunzime. Reflectează și atât. Ideile din poezia interzisă a acesteia au o nuditate de statui antice"66. Firescul intervine și în celalte creații ale acesteia. Reinstaurând romantismul 67, care vine ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
el/ Și întrebarea care-l aștepta/ A murit". (Contratimp) De data aceasta, trecutul nu mai poate fi nici măcar reconstruit imagistic sau simbolic. Pierdute sau indescifrabile pentru femeia matură de acum, bucățile de timp ale universului copilăriei sale par să devină inaccesibile sufletului prea obosit al autoarei. Teama că prezentul va deveni și el un trecut neînțeles pentru viitor este dovedită și accentuată și de osteneala zadarnică din final a femeii de a reînnoda fragmente din viața copilului de odinioară. Ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
al neînțelesului, al spiritualului. Din nou, fragmentarismul, ruptura, trecerea de la o idee la alta. Reîntoarcerea, constituind una dintre temele majore ale acestui volum, se realizează, de data aceasta, propriu-zis, nu prin intermediul amintirii. Totuși reconstruirea absolută a acestor ani îi este inaccesibilă din nou poetei, chiar dacă ele sunt simple în aparență: "Neînțeles, cum numai lucrurile copilăriei pot fi,/ Definitiv întinerit prin plecare./ Câte secunde în viața mea m-am gândit/ La băiatul cu numele Gheorghe,/ Copilul cu numele tata?/.../ Fiți cuminți, îngeri
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de țară, / Legați ca noi de vânt și de pământ,/ Când timpul singură-l măsoară/ Bătaia fructelor căzând... (În livezi) Deconstrucția prin reconstrucție este realizată la nivel universal, până și legile basmelor se schimbă, iar necuvintele lansează o limbă nouă, inaccesibilă oricui ("Legile basmelor se schimbă/ zadarnic prin paradise,/ În doar de ei știuta limbă"). Este vorba despre necuvintele instaurate de Nichita Stănescu și continuate, apoi, de către toți neomoderniștii. Un nou limbaj, în care oricine poate vorbi omenește, plantele, arborii, pomii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
set de etichete infamante atunci când se referea la produsele artistice ale capitalismului cosmopolit"225 ca și criticii și istoricii artelor plastice, care serviseră propagandei hitleriste și mussoliniene în țările lor. Or, principala calitate a culturii este aceea de a fi inaccesibilă celor neinițiați. Este principiul pe care mizează și Ștefan Augustin Doinaș, în celebrul său discurs 226, prin care dezaprobă revoluția culturală, impusă prin "tezele din iulie 1971" ale lui Nicolae Ceaușescu 227, care constituie o nouă perioadă neagră pentru cultura
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
măsuri de precauție. Așa cum alți poeți visează sau plâng sau își declară dragostea, ea gândește la scenă deschisă. Gândește firesc, în felul în care respiră. Nu își ia o poză de inițiată, nu se înfățișează ca o preoteasă a adevărurilor inaccesibile altora, nu vorbește sibilnic, ca să mărească impresia de profunzime. Reflectează și atât. Ideile din poezia ei au o nuditate de statui antice"241: "Un întreg popor/ Nenăscut încă/ Dar condamnat la naștere,/ Foetus lângă foetus,/ Un întreg popor/ Care n-
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în contemporaneitate -, încât nu doar oamenii, ci și scrisul e "supt vremi". Epoca veche presupune, astfel, un cititor rafinat, capabil să deceleze mecanismul declanșării literarității în texte în general cu altă destinație decât cea estetică, prin urmare e un teritoriu inaccesibil cititorului comun, pentru că presupune coduri culturale pe care acesta, de regulă, nu le stăpânește. Mentalitatea medievală prelungită în spațiile orientale sau periferic orientale care se poate desprinde din scrierile vechi îi prilejuiește autoarei pagini întregi de caracterologie, în fericită tradiție
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]