2,320 matches
-
implicînd redefinirea, la nivel subiectiv, a costurilor și beneficiilor unei acțiuni, e o tehnică interioară vizînd modificarea "apetitului" față de o conduită sau alta. Exemplu: a convinge copilul că alcoolul e periculos prin dependența pe care o produce sau a-l incita să-și perfecționeze cunoștințele de gramatică printr-un program amuzant pe calculator. • Moralizarea face apel la valori superioare, acceptate de către subiect, și susceptibile de a legitima recurgerea la anumite conduite particulare. Exemplu: descurajarea relațiilor sexuale ocazionale în numele preceptelor religioase. • Relaționarea
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
apel: "Orice descriere se reduce la enumerarea părților sau înfățișărilor unui lucru văzut, iar acest inventar poate fi întocmit într-o ordine oarecare, dând impresia unei alcătuiri întâmplătoare. În general, ordinea propozițiilor succesive poate fi schimbată, și nimic nu-l incită pe autor să dea neapărat formele variate ale unor elemente care sunt, într-o oarecare măsură, paralele. Discursul este doar o succesiune de substituții. De altfel, o asemenea enumerație poate fi oricât de scurtă sau oricât de dezvoltată, după dorință
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
și buletinul meteorologic, ca fiind posibile ilustrări ale unui tip de secvențialitate specifică. Textele pe care anumite tipologii le numesc programative, instituționale sau injonctive au în comun faptul că prin ceea ce spun fac trimitere la acțiuni, precizând un rezultat, sau incită direct la acțiune. G. Vigner rezumă foarte bine caracteristicile acestui gen, vorbind de "reprezentare unei transformări de stare pe care cititorul o va avea de realizat la intervenția scriptorului, transformare care se va îndeplini prin intermediul unui algoritm ce ia forma
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
pe interpretant să ia în calcul prezumțiile acestei descrieri. De aici rezultă operația de derivare a unui act de discurs de tipul recomandare: dacă se vorbește atât de frumos despre acest loc, este pentru a-mi trezi interesul, a fi incitat, pentru a mi se recomanda să merg cât mai curând acolo. Ceea ce poate fi rezumat astfel: Plan explicit al discursului Plan implicit Textul 4.1.: Nucleul argumentativ al discursului numit "al alegerii potrivite pentru Franța" Trebuie să ținem cont aici
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
le descrie. Se demonstrează aceasta și în descrierea buchetului care, prin compoziția sa, este o prezentare mimetică a întîlnirii celor doi îndrăgostiți (de la inocența primelor flori la tumultul celor din urmă, ce precedă apariția macului masculin), avînd o finalitate care incită, subliniată de comentariul naratorului. Știind că astfel comparatul (femeia) și comparantul (vegetalul) își schimbă în permanență atributele, Balzac ajunge la sugestia senzualității evitînd trivialitatea unei comparații de la termen la termen. (15) În jurul gîtului revărsat al glastrei de porțelan, închipuiește-ți un
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
al discursului-personaj. Totuși nu este aici simetric și orientarea argumentativă este bine subliniată în cele ce urmează în textul lui Bodard: "Văzîndu-l, eram foarte emoționat, cu inima cît un purice: să ai ca servitor unul din acești bărbați redutabili mă incita și mă înspăimînta în același timp". Această concluzie nu este posibilă decît în măsura în care prima descriere (faptul F descris în p) nu a împiedicat-o deloc pe a doua și faptul G subliniat pentru ultima reformulare. Anafora unul din acei bărbați
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
capitolul III din Șuanii de Balzac și cea din Ghidul verde (Michelin) despre Bretania. Acest tip de abordare comparativă trebuie, bineînțeles, să permită o observare atentă a funcțiilor comunicaționale și textuale din aceste descrieri: a) Argumentarea subiacentă a ghidurilor (a incita pe cineva să vină să vadă): Fougère, cu toate că este un oraș industrial, va trezi din plin interesul turiștilor. Acest oraș vechi, cu o puternică tradiție este construit într-un loc pitoresc, pe un promontoriu ce domină valea sinuoasă a rîului
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
acelor aristocrați coerenți care aveau să rămână până la sfârșit adversari ai regimului lui Augustus. Pe aceștia din urmă trebuie să-i căutăm printre prietenii lui Ovidiu, care îi rămân fideli și după exil. Ovidiu se adresează acestora pentru a-i incita, elogiindu-i, dojenindu-i ușor sau aspru, încurajându-i, pentru a avea un sprijin din partea lor pe lângă Augustus. Ei sunt propuși de Ovidiu drept model de prieteni, demni de a fi amintiți de urmași, cât va exista umanitatea, alături de perechile
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Numele este prea comun, iar inscripția pare să fie posterioară 170. Poetul îi scrie din două motive: ca să-l asigure de eterna lui gratitudine pentru consolările ce i le-a adus în momentul nenorocirii sale, dar și pentru a-l incita să o sfătuiască pe soția lui, Fabia: aceasta, după sfaturile unchiului, va deveni și mai bună. Ceea ce ni se pare că merită pus în valoare este, mai ales, participarea sinceră și profundă a lui Rufus la durerea lui Ovidiu, în
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Marciei, soția lui Paulus Fabius Maximus. În cazul unei asemenea ipoteze, Fabia ar fi avut cu adevărat motive să se rușineze de soțul său și de exilul acestuia. Ovidiu, însă, se preface că nimic nu s-a întâmplat și o incită să fie mândră și să se laude cu asta. Dar ce fel de vină e aceea cu care trebuie să te mândrești? Oricum, scandalurile amoroase ale Iuliei Minor trec fără îndoială în planul doi, în caz că ar fi avut vreodată ceva
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
că, o persoană care cunoaștea o altă cauză a exilului sulmonezului, în afară de cea mărturisită și oficială din carmen, putea înțelege o asemenea expresie ca pe o exaltare propriu-zisă a adevăratei cauze a relegării, cu care Ovidiu se mândrea și o incita și pe soție să facă la fel. În epistola Tristele, V, II (adresată poate soției sau lui Paulus Fabius Maximus), poetul comunică că e sănătos; corpul s-a obișnuit de-acum cu vitregiile regiunii, însă spiritul este trist: rănile nu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cum era fără îndoială (cel puțin pentru contemporanii mai iluminați decât sulmonezul), să o faci pe "mediatorul adulterului" chiar dacă e pentru nepoata împăratului și al său amant. Ovidiu nu numai că nu se rușinează de asta, dar îi exagerează valoarea, incitându-i și pe prietenii mai apropiați și, în primul rând, pe soție să facă la fel. Cu alte cuvinte, datorită exilului său (și implicit pentru cauza care a dus la acesta), Ovidiu se consideră un adevărat erou, la fel ca
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
perioadă. Mai mult, pare mai întărit de corespondența cu Paulus, care la rândul său pare mai înseninat, mai liniștit și mai hotărât să continue, cu energie și curaj, pe calea pe care Ovidiu o știa deja. De aceea, Ovidiu îl incită să persevereze în lupta împotriva soartei (= Augustus), evitând să se lase învins de aceasta. În perspectiva unor asemenea îndemnuri, cauza personală a lui Ovidiu trece pe planul doi, pentru a îmbrățișa cauza publică: cea a Patriei. O ultimă observație, cu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
impuneri exterioare din partea lui Augustus. Expresiile lui Ovidiu, la care am mai făcut trimitere 407, sugerează tocmai acest lucru: "vezi, o Fabius, că delictele mele se pot atenua sub motivația de a fi fost prima greșeală (Ars amatoria)". Ovidiu îl incita pe Paulus să insiste asupra greșelii literare din tinerețe, lăsând deoparte al doilea cap de acuzare (cum trebuie să fi făcut și Augustus însuși în motivarea măsurii sale). Numai plecând de la această idee se explică intervenția grijulie a lui Paulus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
schița unui război civil în manieră transnistreană sau iugoslavă în această confruntare în care fiecare dintre tabere pune în joc și mijloace materiale, și mijloace de propagandă și dezinformare: de partea românească, televiziunea, care, departe de a calma spiritele, le incită, în continuitate perfectă cu propaganda național-ceaușistă; de partea maghiară, reporteri care, ciudat, se găseau la Târgu-Mureș în mare număr pe 19 martie, și care îi demonizează sistematic și exclusiv pe români, la nevoie chiar fabulând fără ezitare 66. Din fericire
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
regimurile ce-și condamnă opozanții politici tratîndu-i ca pe niște criminali de drept comun pentru simple delicte de opinie, în disprețul oricărei libertăți de gîndire. Și aceasta în măsura în care așa-zișii opozanți nu se dedau la acte criminale și nu-și incită simpatizanții să comită vreunul. Ei ar deveni în acest caz criminali de drept comun. În dreptul internațional, încercările de a da o definiție terorismului nu au fost prea reușite. În preambulul Convenției Europene din 12 decembrie 1950 în privința reprimării terorismului, statele
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
împotriva unei subprefecturi, a unei jandarmerii, a unui comisariat de poliție, a unui birou al Confederației Generale a Muncii și a unui transformator. Totuși, el crede că "a fost util", căci, după el, "violența este singura soluție utilă" pentru "a incita oamenii la manifestație". P. J... (complice al precedentului), născut în 1940 dintr-un tată necunoscut, încredințat de mama sa unor veri primari. De la 16 la 20 de ani este angajat ca muncitor necalificat într-un atelier de fabricat șuruburi și
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
parcuri zoologice și muzee de antichități, cum procedau înaintașii, așa că ne rămîne să apelăm la informații „corecte”, amestecate sau presupuneri. În schimb, vedem. Adică ne trec prin față chipuri de vietăți nemaipomenite, de „legendă”, de „basm”, de „vis”, care ne incită interesul într-o manieră mai acută decît adevărul presupus a fi științific. Faraonul are chip de Leu, Soare, Bou Apis, iar Ghilgameș și-a pus pe cap mască de Taur, înainte de a-l înfrunta pe Enkidu. Așa ne este înfățișat
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
după cel de al Doilea Război Mondial nu tolerau nici un fel de împotrivire; de aceea familia mea a ajuns în Statele Unite. Secole la rând, dictatorii au umplut închisorile cu oameni ale căror idei erau considerate periculoase, provocatoare sau menite să incite la violență împotriva ordinii existente. Mai aproape de zilele noastre, tiranii din multe țări au folosit terorismul drept pretext pentru a-i reduce la tăcere atât pe oponenții violenți, cât și pe cei pașnici. Riscul din Europa de azi (precum și din
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
de la mai multe teme exterioare, ceea ce numim o RS non-autonomă". Ibid., p. 115 Dacă luăm exemplul RS a sănătății, se observă, ca și pentru construcția socială a fenomenelor de sărăcie sau de excludere, apariția unui spațiu reprezentațional divers. Descrierea sa incită la pătrunderea în subtilitatea unui sistem noțional din viața cotidiană, în care înfruntarea problemelor se aseamănă cu o bătălie epică între "sine" (individ) și "exterioritate" (societa-tea), o potențială cauză de regres. ""Modelul" care se desprinde este cel al unei serii
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
conduce la nașterea comportamentelor. Apoi, funcția de orientare și de predicție a unei RS se va traduce prin diferențele de statut ale componentelor sale (unele fiind mai normative, inevitabile, altele funcționale, altele mai periferice). O astfel de caracteristică ar putea incita un ansamblu uman să organizeze o reuniune de lucru în funcție de percepția pe care o va avea asupra obiectivelor sale (creativitate vs. rigoare logică, de exemplu; centrare pe sarcină sau pe relațiile dintre participanți). Definirea scopurilor unei situații, așteptările și anticipările
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
unui astfel de instrument, ziua de muncă a unui funcționar și modul de administrare a sarcinilor și a timpilor morți. Diversitatea manifestărilor fenomenului reprezentațional, extraordinara sa bogăție, multiplicitatea formelor sale, atît estetice, comportamentale, cît și ideatice, ar trebui să-l incite pe cercetător să-și asume mai multe riscuri. Cazul "imaginilor" și, la modul mai general, chestiunea dimensiunii figurative și non-lingvistice, dar și studiul legăturilor "conduite reprezentări" par să constituie tot atîtea resurse pentru anchete pentru viitor, deși diverse scrieri furnizează
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
implică o categorizare negativă, o extrapolare temerară, o generalizare rigidă, o antipatie accentuată față de anumite grupuri și membrii lor. Constituent esențial al activităților de propagandă, trimite la opozițiile radicalizate în termeni de viață și moarte sau de adevărat și fals, incitînd subiecții spre judecăți grăbite față de un individ, pe baza apartenenței sale categoriale și potențiale la o etnie, statut, religie, naționalitate sau clasă. Sistem de comunicare: ansamblu coordonat de mijloace de producție, de publicuri, de raporturi sociale, de sisteme de RS
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
coada? Pe vulpe n-o poate păcăli nimeni? Cu siguranță că răspunsurile suscită vii discuții în care se întâlnesc morala, știința, etica și cogniția. Și poate cel mai important lucru este faptul că reușim, prin aceste elemente, să stârnim, să incităm elevul să privească și să perceapă lumea din jurul lui în unitatea diversității sale, versus diversitatea unității sale, dând valoare actului educațional. Interdisciplinaritatea este o modalitate eficientă de integrare a conținuturilor lecțiilor de științe în cadrul altor obiecte de învățământ în scopul
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
ale conversației ce se cuvine de exemplu, Marguerite Duras este forțat să le scurteze considerabil de teamă că nu pot fi citite. Dacă un scriitor dorește să completeze o scenă, va folosi în mod automat mai mult material care să incite, care să lege capitolele anterioare și cele ce urmează. Astfel, o scenă este adesea un moment central, din care narațiunea poate înainta în orice direcție. În astfel de cazuri, scena este de fapt antiliniară. Coincidența între Timpul Fabulei și Timpul
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]