1,840 matches
-
frică să mai merg hai-hui prin moară, mai ales când însera și se făcea întuneric. Mă țineam doar lângă tata, el bănuind că, doar vroiam să-i fiu de ajutor. După ani mulți, proprietarul s-a îmbolnăvit de o boală incurabilă și a bolit multă vreme. În cele din urmă, s-a dus la cele veșnice, lăsând moara în grija soției și a fiicei lor, Felicia. Fiica, căsătorindu-se cu un ofițer de pe alte meleaguri, a plecat cu el la Bacău
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
VIII, la Școala Elementară din Costișa. În vară am susținut examenul de admitere la Facultatea de Științe Juridice din Iași, intrând cu medie de bursă. În 11.VI.1954 tata a decedat numai la 53 de ani, în urma unei boli incurabile. Aceasta a fost ca un trăsnet peste familia noastră. Oltea, sora mea, se căsătorise cu Cepuc Eugen (ofițer pe atunci), avea o fetiță și se instalase la București, unde avea serviciul, la o unitate militară. Mama a făcut crize dese
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
am iubit cel mai mult pe Camil Petrescu. I-a fost model nu scriitorului care aveam să devin și cu care, evident, nu se înrudește artistic, ci intelectualului care sunt și care a luat de la el, ca pe o boală incurabilă, dar fascinată de ea însăși nevoia de a vedea idei. A.B. Ce lucrați acum? Ultimele capitole ale cărții despre care vă spuneam că va apărea la toamnă. A.B. Ați declarat într-un interviu anul trecut că "vă simțiți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
o să ajung, după atâtea necazuri (ani de detenție, de cenzură comunistă și de persecuțiile aderente etc.), mă simt gata, în fiecare dimineață să mă așez la birou și să scriu zilnic câteva pagini, cel puțin. Deși sufăr de o boală incurabilă care mă ține legat de un fotoliu și obligat să nu ies din casă decât în cârje și însoțit (suferind de boala lui Parkinson), singurul medicament care mă menține în activitate este scrisul. Prin tot ce scriu (memorii, comentarii la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
copilașii se lasă mai usor dezbrăcați și examinați. Vrem să achităm onorariul, dar Bessau ne roagă sa trecem și a doua zi. Îngrijorați, mergem pentru rezultat. Cu un aer grav, profesorul rostește rezultatul: „fetița dvs. are o boală destul de gravă, incurabilă. E unică la părinți”. Scăpați de această grijă ne pregătim să plecăm la Hamburg. Dar până atunci avem o Duminică, pe care vrem s-o petrecem În jurul Berlinului. Viața oricărui oraș german e cu totul alta În zi de sărbătoare
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
o aparatură, adică un scaun de tortură, unde se legau de mîini, de picioare, nici nu știu cum se numește, s-a adus scaunul ăsta, dar trebuia omul care să folosească de... ... Exista unul Banu, un deținut de drept comun, care era incurabil, și nici nu mai era conștient, și era și-n comă. Și a zis că-l sacrificăm pe ăsta să-mi arate mie cum să dau loviturile cu creionul. Un creion lung neascuțit, cu care loveam peste testicule. Îmi arătau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
surprinși să audă aici, în nordul Franței, melodii patriotice sovietice. Andrei Bodiu ne zâmbește cu înțeles, iar eu cu Vitalie comentăm malițios spectacolul sub privirile stupefiate ale lui Nicolae Prelipceanu, care spune ceva cu năduf, excedat și el de stângismul incurabil al francezilor. Asta e... Noroc că nu ține mult, e doar un potpuriu. Escalele muzicale sunt scurte. Sunt flatați, pe rând, grecii, turcii, germanii... Pasajul muzical consacrat românilor îl împărțim frățește cu ungurii - ce vreți, frontierele transparente ale muzicii! -, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
protectorului în funcție este cel care indică frontiera. Imaginea anunță un punct vamal, dar, în același timp, servește și ca busolă. Fratele, verișorul, betonul, bitumul și plasticul, acestea ar fi cele cinci rele din țara Cedrului. Primele două, biologice, sunt incurabile; următoarele două, industriale, țin de Biroul Lucrări Publice; cât despre recipientele din plastic, un rău pandemic, ele țin de civilizația supermagazinului. Bitumul și betonul au cel puțin un antidot: rugăciunea. Când, pe litoralul libanez, printre grămezile de gunoaie și de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din zilele noastre ar mai îndrăzni să scrie un Nebunul Elsei? Cei care fac jocurile, la Paris, se uită înspre Atlantic și nu spre Mediterana. Degeaba avem excelenți islamiști și geopoliticieni, they don't make the weather. Egoismul bunăstării e incurabil, cred, ca și ospitalitatea voastră, pe care sărăcia voastră n-o știrbește cu nimic. Fiecare suflet colectiv își are bolile lui. Nu-ți voi vorbi aici de ale noastre, le știi și ele nu constituie subiectul acestei scrisori. Ascultându-l
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pentru soluția extremă: cauterizarea rănii, pornind de la preceptele lui Hipocrat: „bolile care nu se vindecă prin medicamente se vindecă prin fier; cele pe care nu le vindecă fierul, le vindecă focul; cele pe care nu le vindecă focul trebuie socotite incurabile”. Hotărârea de a cauteriza rana a fost greșită. Ținând seama de slăbiciunea domnului, ea a produs un șoc care i-a adus moartea peste două zile. Moartea iminentă a domnului a produs îngrijorare nu numai în rândul supușilor săi, care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
În M.I., m-au convins să dau "Buletinul de București" pentru cel de Iași și să preiau conducerea unei discipline universitare, care practic n-avea decât titlu În Planul de Învățământ. Conf. dr. Begnescu P. a preluat disciplina fiind bolnav incurabil. A depus eforturi foarte mari pentru a face față Începutului, dar posibilitățile fizice l-au părăsit În curând. Spre vârful piramidei Acceptând transferul la noua facultate ieșeană, În seara zilei de 8 martie 1964 am părăsit Capitala și În dimineața
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
indiscreție publicând aceste rînduri particulare în revista ta națională!): Dragă Domnule Nicolae Coande, vă dublu mulțumesc pentru anunț, dar mai ales pentru carte! Am început s-o citesc cu mare, foarte mare plăcere, chiar dacă descopăr în domnia voastră un sceptic, un incurabil gânditor pesimist. Adică un POET. Un "incurabil gânditor pesimist" ei, asta chiar îmi place! M-au publicat, m-au făcut celebru, mi-au dat de băut. Am șters cu ei pe jos. Am venit prea târziu... E greu să te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ta națională!): Dragă Domnule Nicolae Coande, vă dublu mulțumesc pentru anunț, dar mai ales pentru carte! Am început s-o citesc cu mare, foarte mare plăcere, chiar dacă descopăr în domnia voastră un sceptic, un incurabil gânditor pesimist. Adică un POET. Un "incurabil gânditor pesimist" ei, asta chiar îmi place! M-au publicat, m-au făcut celebru, mi-au dat de băut. Am șters cu ei pe jos. Am venit prea târziu... E greu să te încadrez într-o generație literară, deși ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
debutului, cum ai proceda? Ce sfaturi ai da unui tânăr care stă să debuteze acum? Cum ai putea să descurajezi un tânăr care vrea să intre în teritoriul literaturii? Debutul este foarte important pentru orice scriitor. Eu eram un visător incurabil. De pe la 15 ani, vai de capul meu!, mă consideram scriitor în toată regula, înainte de a scrie ceva. Atunci m-am mutat la Turnu Severin și mergeam zilnic la Biblioteca Județeană, unde-i citeam pe contemporani, poeți și prozatori, ba și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Măcar în unitatea de timp dedicată lecturii. Iar după lectură, cine știe, poate fi (avem dreptul să sperăm) mai bun. Nu știu dacă scrisul poeziei îi face pe poeți mai buni, dar lectura poeziei are virtuți tămăduitoare. Nu pentru naturile incurabil patologice. În cazul acestora, sunt necesare rugăciuni puternice și exorcizări. Poetul e cel mai liber dintre oameni. Ai avut în viață și niște... antimodele? Te-au influențat în vreun fel? Ce nu-ți place (detești) din mediul literar românesc? De
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
spre a ne scoate din căcat, să rezolve acest paradox: nous extraire de l'inextricable. I-ar trebui măcar un milion de necumetriali. Și nu i-ar găsi. Mit se adeverează Salvatorul Mundan, Omul de Fier. Ciolovecul bricolează ciorănește în incurabil. Trage injecții în picioare de lemn și minune! lemnul scârțâie, tresare, țipă (de durere? de bucurie?). Ciolovecul meșterește în nevindecabil când îi viața o maladie a spiritului, iar Vadimii se visează ca Vlăduți Țepeși. Unii pun botul, neavându-le, sărmanii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să scriu dacă n-am cititori. M-am învârtit tot timpul în acest cerc vicios, de a scrie-publica și a nu avea cititori. Până la urmă am acceptat că scriu inconștient din motive terapeutice, să mă eliberez: o fi o boală incurabilă și literatura asta, la bază. Ai avut modele culturale? Cât te-au influențat, cum te-ai despărțit de ele? O tot repet, n-am avut modele literare, nici îndrumători (din contră, am condus eu un cenaclu studențesc la București, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
viața reală". Nu spun că poezia mea a fost extrem de greu acceptată de critica literară, a trebuit să aștept șase ani să debutez editorial (în 1974, după o serie de șapte tentative de sinucidere din 1973, considerându-mă un ratat incurabil, mi-am definitivat și dactilografiat primul volum de versuri, după ce m-a prezentat, cu clarviziune, în revista Familia, Ștefan Aug. Doinaș; nu contează că la 21 de ani am fost un ziarist care publica texte cu acoperire estetică, valabile și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu pipa s-a uitat la mine. - O vrem pe toată, a zis. Ochii lui nu voiau nimic În mod deosebit. Stătea În lumină. Fața nu-i era numai Îmbătrînită - era devastată. Avea privirea unui om suferind de o boală incurabilă. - V-am dat-o pe toată, le-am zis. A-ntors capul fără chef și a-nceput să scotocească prin sertare și dulapuri. A găsit cîteva scrisori vechi, pe care le-a citit stînd pe vine, pe podea. M-am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o disciplină. * Nu toți cei ce privesc cerul sunt astronomi. * Nu toți cei ce privesc cerul noaptea sunt cititori în stele. * Notele maxime nu se obțin cu eforturi minime. * Invidia nu este o stare și nici o atitudine, ci o boală incurabilă. * Notele sunt grăitoare, dar ele nu pot spune totul. * În banca întâi stau de obicei indisciplinații. Unele scoborâșuri sunt mai grele decât urcușurile. * Cerul este o tablă pe care Dumnezeu scrie cu stele. * Iepurii nu se înmulțesc ca să aibă ce
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
nu au mijloace; alții au mijloace, dar nu au scop. * Să ierți o singură dată înseamnă generozitate; să ierți mereu înseamnă altceva. * Culmea toleranței e să-l ierți pe cel ce nu te iartă. * Iubirea de sine e o boală incurabilă. Profesorul e un elev despre care se spune că știe totul. * Cei buni la toate nu sunt buni la nimic. * Dacă trăiești în București nu înseamnă ca ești bucureștean. * Bucureșteanul îngâmfat îl are corespondent pe provincialul complexat. * Actul de naștere
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
abrupte amețesc, ci și succesele facile. * Biruitor e acela ce mai are încă speranța victoriei. * Mieii născuți timpuriu nu apucă primăvara; ei prevestesc apropierea Paștelui. * Nu doar coala de hârtie e netedă, ci și unele creiere. Prostia e o boală incurabilă. * Snobul îți poate povesti și cartea pe care nu a citit-o. * Ignoranța îți dă o libertate absolută. * Bolile călătoresc fără pașaport; prostia cu pașaport diplomatic. * Căderea pe gânduri nu este întotdeauna egală cu meditația. * Depinde de pe ce scaun cazi
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
bolnavilor internați, în același an, Epitropia a tratat cu Direcția Penitenciarelor transferul bolnavilor cronici de la mănăstirea Neamțu la ospiciul Orgoești, care era sub conducerea acesteia. Cu aprobarea Ministerului de Interne (6 iunie 1867), sunt trimiși la Orgoești, 30 de bolnavi incurabili. Mai târziu, se vor refuza, în principiu, epilepticii, care vor fi îndrumați ca bolnavi cronici, tot la Orgoești. Aceste date sunt extrem de importante, deoarece întregesc cunoștințele noastre foarte sumare despre ospiciul atât de puțin cunoscut de la Orgoești. Epitropia a dorit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
paturi, număr constant cel puțin până în 1868, când știm că era același. Ulterior s-a extins. La început, la ospiciul de la Galata se internau tot felul de bolnavi cronici: canceroși, slabi de "bătrânețe", dar și "damblajiți, pătimași de picioare, paraplegici, incurabili, surpați, epileptici". Vedem deci că nu erau excluși bolnavii neuropsihici. Dimpotrivă, cum se întâmplă și astăzi, aceștia trebuie să fi constituit, numeric, o categorie importantă. Sub acest aspect așadar, ospiciul, ca și alte ospicii, a constituit un element de asistență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mai semnificativ. Ne referim la un raport al Prefectului de Iași (din 11.XI.1870) către Ministerul Trebilor din Năuntru a Moldovei (46), prin care se plânge de faptul că Epitropia Casei Mănăstirei Sfântului Spiridon refuză de a primi bolnavi incurabili alienați la ospițiile sale, întrebând: "Apoi Onoratul Ministeriu să binevoiască a da dezlegare ce măsură trebuie a lua Prefectura căci un altu Ospițiu unde se și poată trimite câtu însă pentru propunerea Epitropiei că i s-au trimisu o femeie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]