2,252 matches
-
asta ? — E gazon englezesc, gemu bătrânul. — De unde știi, ai vorbit tu cu el ? Răspunsul fu un nou zăngănit de cercevele. Maca descălecă și făcu doi-trei pași pe bordură. Încercă iarba cu vârful pantofului și ridică privirile. Bătrânul rămăsese încremenit de indignare în fața acestui nou sacrilegiu. Maca dădu din umeri, ca și cum nu era vina lui, și sări cu amândouă picioarele pe iarbă, începând să se răsucească, cu mâinile întinse, ca în noaptea de Sânziene. — Dai din cap, bâțâitule ! strigă bătrânul. Vede-te
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
curând, trecând drumul, apăru și Ioanide cu Hergot. Fiindcă atmosfera de îngrijorare fusese înlăturată și bolnavul găsea plăcere să asiste la convorbire, cei de față începură comerajul. - Nu știți isprava! se repezi Suflețel în mijlocul odăii, cupărul vâlvoi, într-o comică indignare. - Ce ispravă? Întrebă Gulimănescu, prefăcîndu-se ignorant, spre a savura, ca de obicei, necazul altuia. - Canalia, monstrum horrendum!1 strigă Suflețel, care la supărare latiniza. Gaittany râse satisfăcut spre cei de față, în semn că ședința este foarte reușită. În fine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fericire teatrală, și cu degetele mâinii drepte în vânt schița gestul execuției pe claviatură. Avea grijă totuși să consulte impresia generală, și de era defavorabilă, atunci, brusc, spirala își muta direcția de la septentrion la meridian. Ioanide povesti cu o prefăcută indignare cum îl găsise pe Hergot, care asculta totul ca un școlar cuminte, cu capul în jos, zâmbind cu bunătate. Era un bărbat înalt, puțin cam pletoric, cu fața roză și păr bIond, rar. Cu tot numele nemțesc, era român curat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
meschină și absurdă. Ce rost să întrebi pe alții despre un lucru evident al tău? Și de altfel îi plăcea să creadă că Hagienuș va înălța din umeri. Închipuindu-și totuși că ar fi reclamat moneda, fu cuprins de o indignare mentală, nu din avariție, ci din absurditatea ca printr-o simplă întrebare nelalocul ei un obiect oricât de insignifiant ce-ți aparține să treacă în mâinile altuia. Avariția prezumată a celuilalt îl surprindea. Imaginîndu-și însă că Hagienuș ar fi refuzat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Gonzalv făcu în încheiere o strâmbătură îngrozitoare de scepticism, care părea să spună că e o lipsă de seriozitate din partea pacientului să se împotrivească deciziilor naturii. La început Gaittany clătină din cap teatral, exclamă artificios: "Săracul!" și un fel de indignare contra soartei: "Oh!", apoi cugetă că asemenea știri nu sunt de natură să favorizeze digestia și făcu toate sforțările să gonească fantoma lui Conțescu. Orchestra începea să cânte Valsul în la major de Brahms, și Gaittany, profitând de ocazie, încercă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu lapte. - Aici este un articol, zise madam Pomponescu-mamă, care spune că unul Ioanide e cel mai mare arhitect român. Pomponescu se roși la față și-și mușcă puțin mustața. - Cum se poate să se scrie asemenea lucruri? adăugă cudemnă indignare și madam Pomponescu-consoartă. Ministeriabilul ridică ușor din umăr și, turburat, se preocupă de mestecarea cu lingurița a laptelui. Astfel de chestionări i se păreau mai penibile decât însuși articolul, și - ca și în seara festinului - încercă să ocolească prin tăcere
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în privința sănătății soțului ei: - Nu e oare o imprudență să plece așa curând după o boală gravă? - Doctorul zice să nu. Gonzalv strâmbă din nas aproape scandalizat; din întîmplare, fizionomia lui speriată nu permise Paulinei a pricepe sensul secret al indignării lui Gonzalv. Hergot primi apelul lui Gonzalv Ionescu cu multă emoție: trei copii bolnavi deodată, asta ieșea din comun. Veni numaidecât. Examină copiii cu cea mai mare grijă, îi privi în gât, îi pipăi pe abdomen, le luă temperatura, așteptând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
supărător. Dan Bogdan, om mai degrabă inofensiv și obscur, se trezi atacat G. Călinescu violent în gazetele politice de toate culorile, primi amenințări anonime și fu notat ca un dușman implacabil și periculos al Mișcării (ceea ce nu era în realitate). Indignarea provocată de amenințări și mai ales încăpățînarea congenitală îl împinseră să joace cu mai multă tenacitate rolul de moralizator. Obsesia lui Dan Bogdan era de a fi un om obiectiv, fiind în realitate numai un sucit. Astfel, continuîndu-și din ce în ce mai strident
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
această știre: "Profesorul român Dan Bogdan a fost găsit mort. El era un dușman declarat al Noii Ordini în Europa." Sensul era clar: postul înregistra cu satisfacție sobră crima. Presa independentă fu aceea care făcu mare caz de întîmplare, exprimîndu-și indignarea și cerând insistent prinderea și pedepsirea exemplară a ucigașilor. Ele publicau fotografii reprezentând strada cu locul crimei, pe Bogdan pe masa de autopsie, cu pieptul gol pătat de găurile rănilor, și dădeau amănunte despre viața și opera defunctului. Însă, în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Munteanu, ca să aibă un ostatec în mână, iar Gaittany angajă imediat un șofer recomandat de madam Pomponescu. Reacțiunea lui Gonzalv Ionescu merită și ea a fi consemnată. La aflarea morții lui Bogdan, Gonzalv avu o tresărire, din păcate nu de indignare. De câte ori murea un profesor universitar, el tresălta la ideea unei catedre vacante. Dan Bogdan deținuse catedra de acustică și optică, nici în clin, nici în mânecă cu geografia lui Gonzalv. Totuși, a doua zi chiar, Gonzalv veni cu o propunere
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu capul în mâini, aproape imobil (în fond era speriat). Apoi, trăgând sertarul biroului, scoase două etichete la fel cu cele rupte și, G. Călinescu fără a-și da seama de inutilitatea lucrului, întrucît însemnările făcute pe margini în focul indignării l-ar fi denunțat oricum că citise jurnalul, lipi din nou scoarțele caietului. XVII Panait Suflețel dădu, în urma morții lui Dan Bogdan, niște reprezentații de lașitate nemaipomenită, frizând bufoneria. De la orele patru după amiază nu mai ieșea din casă, spre
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
căruia însă îi solicita o întrevedere cu alți membri ai bandei, în scopul de a le preda răscumpărarea și a le face o destăinuire importantă. Acceptîn-du-i-se întrevederea, bărbatul declara că Jack întreținea relații de dragoste cu soția sa. De aci indignare printre bandiți. În fundul sălii spectacolului se auzea un zgomot, lumea întorcea capetele, și unii strigau: "Liniște!", însă un reflector descoperea locul. Acolo, soțul, în frac, înconjurat de câțiva bandiți mascați, arăta cu mâna spre scenă, unde Jack, în fine biruit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unui greșit calcul și a insuficienței formulei betonului. Catastrofa nu era posibilă, deoarece Ioanide asociase un constructor inginer, elev al lui Pomponescu, și aplicase, culme a ironiei, metodele înseși ale acestuia din urmă. A doua ipoteză era o manifestație de indignare din partea cetățenilor, cerând primarului încetarea profanării. Cetățenii însă nu se mișcau, ba chiar păreau încîntați. O scândură de salvare o vedea Pomponescu în carența de fonduri. Părea foarte puțin probabil ca în acel an de îngrijorări guvernul să deschidă credite
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pe stradă, apărarea prizonierului era dificilă, mai ales față de niște persoane așa de respectabile. În cazul unui proces, toți membrii familiei și-ar fi dat demisiile din posturile lor publice și ar fi scuzat încercarea ca pornită dintr-o legitimă indignare pentru condamnarea unui Hangerliu fără dovezi serioase. Hangerlioaica personal, aprobând planul și constituind un comitet restrâns din persoanele care se oferiră a executa lovitura, conduse operațiile, ținîndu-se în contact cu organizatorul ocult și având întrevederi secrete cu oameni propuși de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
militară, economică și de influențare a opiniei.16 Cei care neagă importanța puterii blânde sunt asemenea oamenilor care nu înțeleg puterea seducției. În timpul unei întâlniri cu președintele John F. Kennedy, vârstnicul om politic John J. McCloy și-a manifestat zgomotos indignarea față de atenția acordată popularității și atracției în politica mondială: ""Opinia lumii"? Eu nu cred în opinia lumii. Singurul lucru care contează este puterea." Dar ca și Woodrow Wilson și Franklin Roosevelt, Kennedy a înțeles că abilitatea de a-i captiva
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
este imposibil (precum în prezent, când America este singura superputere), alte țări ar putea, totuși, să se unească și să priveze politica Statelor Unite de legitimitate, slăbind în felul acesta puterea blândă a Americii. Franța, Rusia și China și-au exprimat indignarea față de unipolaritatea militară a Americii și au solicitat crearea unei lumi multipolare. În viziunea lui Charles Krauthammer, Irakul "i-a dat Franței ocazia de a formula prima provocare coerentă față de această dominație."48 Chiar și fără a se opune în
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
că mânia este un cuvânt care desemnează o familie de stări afective. Acestea variază ca intensitate și merg, de exemplu, de la enervare (ușoară) și până la furia oarbă. Tot în familia mâniei mai intră, potrivit renumitului psiholog al emoțiilor american, și: indignarea, manifestările demonstrative de mânie, proasta-dispoziție, dorința de răzbunare (Goleman, 2005, p. 244). Tot de mânie, Ch. André (2009) crede că sunt legate și alte stări sufletești, precum: a. amărăciunea: este starea sufletească în care ne repetăm mereu că am fost
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
se întrunesc toți cei care îi sunt odioși, se spune că l-a lovit cu mâna pe prefect pentru că nu au fost izgoniți de acolo ortodocșii. Și cum prefectul, suportând jignirea, se străduia împotriva voinței lui să țină seama de indignarea împăratului (căci nu voia să ducă la moarte atâția oameni), a trimis vorbă pe ascuns să nu mai rămână nimeni în biserica aceea. Dar nimeni nu a dat atenție nici sfatului și nici amenințării lui. A doua zi au venit
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Noica e într-o dispoziție de pițigoi încălzit de soarele obosit al după-amiezei și toamnei, pitoresc la culme cu paltonul lui fără un nasture și pălărie englezească sport, cadrilată. Ne recită poeziile lui Sighireanu ("moment tantric", ține să precizeze, spre indignarea lui Andrei care își vede astfel Orientul împuținat și "vulgarizat"), schimbul său de epigrame cu Păstorel, anecdote din lumea culturală a Bucureștiului interbelic etc. După ce terminăm de mâncat - îmi ceruse întruna, ca un copil ("mi-e foame, ce îmi mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
într-o carte sub acest titlu. Tocmai pentru că emoția acelor ani a fost exprimată acolo ca atare, pentru că nu am putut să mă desprind de ea și să o prelucrez, într-un cuvânt, pentru că nu am știut să-mi manipulez indignarea, textele acelea datează și ele rămân "simple" documente ale unei comoții istorice, semne ale unei isterii în mers. 15 mai Julien Green povestește în Jurnalul său vizita unui prieten care i se plânge că își pierde memoria. În urmă cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
după care, ridicând ochii către sală, adăuga: "la fel și la Liiceanu". Altul înțelegea acum, în lumina plagiatului meu, multe alte fapte ale mele pe care până atunci nu și le putuse explica. Când am apucat să bâlbâi, sufocat de indignare, că Fratele Fiului risipitor reprezintă un loc comun al culturii europene la care poate face recurs oricine, fără să fie acuzat că l-a plagiat pe Noica (sau pe Gide, care la rândul lui invocase parabola), Pantazi a retorcat: "Și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că a avut o revelație când a citit cartea lui Hawking, Scurtă istorie a timpului. (Lectura i-a fost fatală pentru că la teza de fizică din nu știu ce clasă a vorbit pe larg de Big Bang și de găurile negre, spre indignarea profesorului care l-a întrebat de unde a scos prostiile astea, după care l-a notat cu 4.) Lecturile acestea, plus altele, "ozenistice", l-au făcut să creadă că se va ocupa de "astrofizică". Pe urmă a constatat că în România
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să spun doar o vorbă, nu mă distruge iar, cum ai făcut ieri în Senat, când m-ai făcut pulbere..." ― "Ha, ha, ha, ai tu aerul unui om făcut pulbere, Adriene? Ha, ha, ha." Etcaetera. Obscenitate. Ce te faci când indignarea nu încape în cuvinte? Când adjectivele nu mai ajută la nimic? Când asiști, neputincios, la spectacolul a doi rinoceri care se masturbează în public, la giumbușlucurile acestor castratori morali, la acest viol în masă al conștiințelor? Tâlhari ținând prelegeri despre
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
țările Europei isprăvile lui Miloșevici și ale generalilor lui îi umpleau pe oameni de stupoare, în vreme ce noi brodam pe tema ortodoxiei care ne înfrățea cu ei. Această plasare placidă în mijlocul lumii, în care dezinteresul pentru problemele altora se însoțește cu indignarea uimită că alții nu frisonează la problemele noastre, că nu "vin", nu ne "dau" și nu ne ajută, pare să fie o trăsătură bine determinată a "ființei romînești". Pentru a reveni la exemplul Jurnalului tradus în poloneză. Editorul apreciază că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fel de luptă de aparență, un fel de bătaie în glumă pe teritoriul Veneției, care să-i dea ocazia Austriei de a-și concentra toate puterile în Boemia. În schimbul Veneției i se propunea Austriei posesiunea României. Împăratul a respins cu indignare această propunere; ea era {EminescuOpIX 157} avantagioasă dar înjositoare. - În fine, în vremea iudileului de la Cernăuți împăratul a refuzat de a lua parte la bacanalele evreiești; desigur că l-a fi revoltat insinuațiunea de a insulta prin venirea sa un
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]