3,556 matches
-
prin completări atașate cuvîntului deictic se realizează o referință deictică. Există și o referință demonstrativă, atunci cînd termenii referențiali nu sînt specifici și nu au autonomie referențială (fiindcă au slabă saturație semantică). V. actualizare, anaforă, cataforă, coreferință, deducție, denominație, discurs, inducție, nume, semn, semnificație. DUBOIS 1973; MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002, VARO - LINARES 2004; ESCANDELL VIDAL 2004. IO REFORMULARE (argumentativă). Caracterul segmentelor enunțiative care participă prin reformulare la construirea argumentelor orientate către anumite concluzii este legat, aproape cu fiecare definiție
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursurilor și realizarea de tipologii, cu un anumit grad de relativitate, dar suficient de coerente. În sfîrșit, există în acest cadru un teren pe care se pot observa colaborările și interferențele dintre varietățile discursului. V. aserțiune, discurs, funcții ale limbii, inducție, limbă funcțională, limbă literară. SAUSSURE 1916; BUDAGOV 1958; CONSTANTINESCU-DOBRIDOR 1998. IO STRATEGIE. Inițial cu o întrebuințare restrînsă la domeniul militar, cuvîntul strategie a primit o întrebuințare mai generală, desemnînd orice acțiune coordonată pentru atingerea unui scop. În teoria jocului, strategie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
gîndește prin idei universale, ci prin imagini concrete, grupate în asociații, încît logica este chemată să descopere "legile asociației". Ca atare, în lucrarea System of Logic (1843), dar și în alte scrieri, promovează empirismul bazat pe asociațiile de idei, considerînd inducția ca lege a cauzalității universale. Jean-Claude MILNER (n. 1941), filozof și lingvist francez, profesor la Universitatea Paris VII. Lucrări de referință: De la syntaxe à l'interprétation: quantités, insultes, exclamations, Le Seuil, col. "Travaux linguistiques", Paris, 1978; L'amour de la langue
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
adenovirusurilor formează complexe moleculare stabile și nefuncționale cu proteine specifice ale celulei gazdă, implicate în reglarea proliferării celulare, cum ar fi proteinele Rb și P53, astfel că acestea nu mai pot modula diviziunea celulară. Coroborată și cu alți factori de inducție carcinogenetică, inactivarea proteinelor modulatoare ale mecanismului diviziunii celulare deturnează celula de la evoluția sa normală, angajând-o pe calea transformării maligne. Virusul PAPILOMA este asociat cu carcinomul de col uterin, virusul HEPATITEI B - cu carcinomul hepatocelular, virusul EPSTEIN-BARR - cu carcinomul nazo-faringian
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
celulare, prin interferența reglatorilor diviziunii celulare cu proteine specific virale, perturbarea acțiunii reglatoare a acestora și stimularea proliferării anarhice a celulei gazdă. Infecția cu virusuri nu este eficientă pentru inducerea transformării maligne, fiind necesară intervenția și a altor factori de inducție tumorală. Este astfel binecunoscută asocierea, pentru inducerea transformării maligne hepatice, a infecției cronice cu virusul hepatitei B, sau cu consumul de alimente contaminate cu aflatoxina B, un carcinogen puternic, cu tropism hepatic. Procesul de inducție carcinogenică este de lungă durată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și a altor factori de inducție tumorală. Este astfel binecunoscută asocierea, pentru inducerea transformării maligne hepatice, a infecției cronice cu virusul hepatitei B, sau cu consumul de alimente contaminate cu aflatoxina B, un carcinogen puternic, cu tropism hepatic. Procesul de inducție carcinogenică este de lungă durată, acțiunea factorilor transformanți sinergici fiind lentă. Neoplaziile asociate infecțiilor cu virusul hepatitei B, cu virusul Epstein-Barr sau cu cel al leucemiei/limfomului cu celule T (HTLV), reprezintă aproximativ 15% din totalul neoplaziilor umane (Ștefănescu și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
unele medicamente, precum mitomicina și citostaticele etc.) și biologici (elemente genetice mobile, unii agenți virali, bacterieni sau fungici, protozoare). Propunem ca pentru asemenea cazuri să se utilizeze sintagma ACTIVAREA MECANISMELOR DE MOARTE CELULARĂ PROGRAMATĂ GENETIC sau de APOPTOZĂ INDUSĂ respectiv INDUCȚIA APOPTOZEI. În astfel de condiții, toate cazurile de moarte celulară genetic programată și, în consecință, desfășurată natural, ca o îndeplinire firească a instrucțiunilor înscrise în programul genetic în condiții normale și în slujba desăvârșirii ontogenezei sau menținerii proceselor normale ale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
încărcătură mutațională peste un anumit prag, sub acțiunea unor agenți mutageni/clastogeni, ineficiența proceselor de reparare a leziunilor din ADN, infecții cu virusuri sau cu microorganisme patogene), să fie caracterizate prin termenul de APOPTOZĂ INDUSĂ, iar procesul să fie denumit INDUCȚIA APOPTOZEI. Factorii de creștere stimulează celulele aflate în repaus (quiescent) în faza G0 să treacă în G1, urmat de S, G2 și mitoză. Parcurgerea ciclului celular este controlată de familia de proteinserină/treonină kinaze, bine conservată în cursul evoluției și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
funcționeze normal. Iradierea induce sinteza proteinei p53, necesară blocării ciclului în faza G1. Afirmațiile sunt susținute de constatarea că p21, inhibitorul Cdk inductibil prin P53, se acumulează în celulele iradiate, blocând activitatea complexelor ciclină-Cdk necesare pentru traversarea stadiului G1. Astfel, inducția genei p53, probabil prin mecanisme care sesizează prezența leziunilor în ADN, conduce la blocarea celulelor iradiate în G1, facilitând repararea ADN lezat, înainte de replicare. Multe celule însă nu reușesc să-și repare leziunile din ADN induse de iradiere, ceea ce reorientează
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și NT-4, iar TrkC este receptorul pentru NT-3. Astfel, s-a constatat că o familie de protein-tirozin kinaze, identificate inițial ca produși oncogenici care induc transformarea fibroblastelor, funcționează în condiții normale pentru asigurarea reglării diferențierii neuronale. Ca model pentru studiul inducției diferențierii neuronale de către NGF a fost utilizată linia celulară PC12. După tratarea cu NGF, celulele PC12 se diferențiază în celule asemănătoare neuronilor simpatici și exprimă un număr de gene cu specificitate neuronală, ce asigură extensia neuritelor și încetarea proliferării celulare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
al proteintirozinkinazelor receptoare. Nu este exclus ca RAS să interacționeze și cu alți efectori, inclusiv GAP sau NF1. Legarea factorului de creștere activează tirozinkinazele receptoare, conducând la activarea RAS, RAF și MAP-kinazei. Fosforilarea activează apoi factorii de transcriere, conducând la inducția tranzientă a lui c-fos și c-jun, precum și a altor gene imediat timpurii. Protooncogenele codifică pentru factorii de transcriere care sunt elementele terminale ale căilor de transducție a semnalului ce activează expresia unor gene țintă critice, convertind acțiunea tranzientă a factorilor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
pentru că acționează nu atât ca promotor, cât mai curând ca ENHANCER, adică are rol de amplificator. Funcția de enhancer semnifică intensificarea transcrierii, independent de poziție și orientare. Aceste cercetări au substanțiat în mod elegant modelul mutagenezei inserționale, ca mecanism de inducție neoplazică. Perioada lungă de latență necesară pentru dezvoltarea acestor neoplasme sugerează că sunt necesare totuși evenimente suplimentare pentru trecerea celulelor transformate inițial spre celule neoplazice ireversibile, evenimente legate de rolul biologic al oncogenelor și antioncogenelor. Următoarele protooncogene c-myc, N-myc, erb
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
fli-1, bmi-1, tpl-2, Nov, Interleukin-2, Interleukin-3, GM-CSF, CSF-1 sunt activate prin inserție retrovirală și pot deveni oncogene celulare (Cooper, 1995). Activarea c-myc a fost identificată în limfoame aviare, dar și în limfoame cu celule T, la șoarece și la bovine. Inducția retrovirală a leucemiilor mieloide și limfosarcoamelor plasmacitoide la șoarece are loc prin activarea unei alte protooncogene, desemnată myb. În acest caz, inserția provirală determină trunchierea secvențelor amino- și/sau carboxi-terminale ale proteinei protooncogenei. Asemenea deleții sunt întâlnite în oncogena virală
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
p53 (Cooper, 1995). În condițiile lezării genomului celular, este stimulată intervenția unor proteinkinaze care acționează asupra proteinei P53, stabilizând-o prin fosforilare, ceea ce determină acumularea sa la nivele cantitative ce depășesc cu mult nivelul său normal. Alternativ, poate avea loc inducția directă a genei p53, ceea ce are ca rezultat aceeași creștere semnificativă a nivelului cantitativ al proteinei P53. În ambele situații, este prelungită acțiunea proteinei P53 asupra unor efectori specifici, așa cum este proteina P21, ceea ce determină blocarea punctului de control (restricție
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
astfel ca un mecanism central prin care, atât protooncogenele cât și genele supresoare ale creșterii tumorale controlează proliferarea celulară. Declanșarea procesului de transformare malignă este determinată de alterarea structural funcțională a mai multor gene, care conferă specificitate funcțională fiecărei tumori. Inducția stării de transformare malignă este rezultatul interacțiunii complexe dintre protooncogene și genele supresoare ale creșterii tumorale. Concepția actuală este că, virtual, fiecare tip de neoplazie umană este moștenită dominant (Knudson, 1989), iar neoplaziile ereditare (familiale) constituie doar o mică fracție
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
X sau virusuri oncogene. Supresia malignizării în sarcoame a fost realizată în urma segregării cromozomale care a condus la o schimbare a dozei de gene, datorită modificării echilibrului cromozomilor specifici. Astfel, din celule maligne pot deriva celule nemaligne, prin segregare genetică. Inducția unei secvențe normale a diferențierii celulare de către o proteină mieloidă reglatoare poate converti celulele maligne mieloide leucemice de maniera ca acestea să se diferențieze în celule mature care nu se mai divid, restabilind echilibrul dintre genele care controlează inducția diferențierii
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
genetică. Inducția unei secvențe normale a diferențierii celulare de către o proteină mieloidă reglatoare poate converti celulele maligne mieloide leucemice de maniera ca acestea să se diferențieze în celule mature care nu se mai divid, restabilind echilibrul dintre genele care controlează inducția diferențierii și genele care supresează diferențierea, fără însă ca supresia malignizării să poată restabili toate mecanismele de control normal. Defectele genetice care au stat la baza genezei malignizării pot fi depășite și efectele lor anulate prin inducerea diferențierii care stopează
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
2001). Cap. 30. Apoptoza în tumorigeneză 480 30.2.5.3. Caspaza-10 (MCH4, FLICE 2) Caspaza-10 umană conține 479 aminoacizi, are 54,6 kDa și prezintă două subunități: P23/17 și respectiv P12. Mutațiile în gena pentru caspaza-10 interferă cu inducția apoptozei prin supraexpresia CD95 sau a lui TRAIL. Acest mecanism indică faptul că supraexprimarea genelor pentru aceste proteine în tumori poate avea un efect dominant negativ. 30.2.6. FOLDERUL „MORȚII” Folderul morții este format din domenii proteinice de interacțiune
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
imunoterapia acestora. Din păcate, în neoplaziile umane au fost identificați foarte puține antigene cu specificitate tumorală. Totuși, au fost identificate anumite antigene asociate tumorilor, caracterizate prin expresia lor preferențială în tumori. Antigenele asociate tumorilor au fost folosite ca ținte pentru inducția răspunsului imun, cu specificitate tumorală. Răspunsul imun antitumoral poate fi generat direct față de tumoră, dacă celulele tumorale exprimă antigene specific tumorale. Situsul expresiei genice poate fi controlat prin introducerea unor regiuni promotoare cu specificitate tumorală într-un ADN plasmidic, sau
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
28%. Adăugarea a 100 µM de inhibitori de ICE (caspaza 1) sau de inhibitori de CPP32 (caspaza 3) a refăcut viabilitatea comparativ cu situația tratamentului doar cu spA4-anti hTR. Aceste rezultate au relevat implicarea celor două tipuri de caspază în inducția apoptozei în urma tratamentului cu 2-5A-anti-hTR. S-a realizat și tratamentul in vivo asupra celulelor tumorale UM-UC-2 cu spA4-anti hTR prin inocularea subcutanată a acestor celule la șoarecii nuzi. Când tumorile au ajuns la un volum mediu de 60-80mm3 s-au
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
hTR au fost detectate multe celule apoptotice, pe când la variantele martor, numărul acestora a fost redus. Aceste date experimentale conduc la concluzia că tratamentul cu 2-5A-anti-hTR a supresat în mod semnificativ creșterea in vivo a cancerului de vezică urinară, prin inducția apoptozei. Există însă o dificultate în detecția tuturor celulelor care suferă apoptoza în cursul tratamentului în a doua zi de la instituirea acestuia, deoarece celulele apoptotice induse de 2-5A-anti-hTR sunt rapid eliminate prin activitate a celulelor fagocitice. Rămâne de realizat un
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
SH2 (Miyamoto și colab., 2004) în locul Grb2 care se dovedise a avea un efect negativ asupra pluripotenței (Burdon și colab., 1999; Cheng și colab., 1998). Cele 24 de gene candidat au fost testate într-un sistem de analiză în care inducția stării de pluripotență poate fi detectată ca rezistență la compusul chimic G418. A fost realizat un construct molecular reprezentat de o casetă β-geo (formată prin fuziunea genei pentru β-galactozidază, din operonul lac al bacteriei Escherichia coli și gena bacteriană pentru
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
bisulfit a demonstrat că promotorii genelor pentru Fbx15 și Nanog sunt demetilați în celulele iPS, pe când promotorul genei pentru Oct3/4 a rămas metilat. Aceste rezultate au condus la concluzia că nu toate cele 24 de gene-candidat sunt active în inducția fenotipului celular ES în cultura celulară MEF, ci doar unele combinații ale acestora. De aici a urmat etapa următoare a cercetărilor și anume identificarea acelor combinații de gene candidat dintre cele 24 care sunt esențiale, necesare și suficiente în inducția
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
inducția fenotipului celular ES în cultura celulară MEF, ci doar unele combinații ale acestora. De aici a urmat etapa următoare a cercetărilor și anume identificarea acelor combinații de gene candidat dintre cele 24 care sunt esențiale, necesare și suficiente în inducția fenotipului ES. Autorii au identificat mai întâi zece factori a căror absență din rezerva de transducție a determinat ca la zece zile de la transducție să nu se formeze colonii celulare, iar a altor combinații. Cu aceste zece gene-candidat s-a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și proteinele corespunzătoare de avirulență ale patogenului (Hammond-Kosack și Jones, 1996; Flor, 1971). A. tumefaciens poate detoxifia peroxidul de hidrogen care reprezintă un component primar al exploziei oxidative a plantei cu activitate germicidă directă și cu rol de semnalizare în inducția sistemului de apărare al plantei gazdă (Xu și Pan, 2000). Catalaza KatA specifică pentru A. tumefaciens convertește peroxidul de hidrogen în oxigen și apă fiind necesară pentru manifestarea virulenței la planta Kalanchoe, ceea ce reprezintă un indiciu că Agrobacterium a elaborat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]