4,059 matches
-
-n lumea scriitorilor, citesc dezolat dicționarul simbolurilor, scriitorul este ca abanosul, negru și alb, cum pare bossul. Și eu sunt negru și roșu și alb, precum e steagul tiranului Grab. Abanosul alungă frica, rușinea, simbolizând intrarea-n piscină. Adică-n infern, ceva este rău, apare uneori un monstru, un fals dumnezeu, el poartă haine albe, o funie și o seringă lungă cu unghie. Încerc să nu o iau razna, deviez. Sufletul nu are busolă, nici miez. Sub ochii uluiți ai motanului
NU PREA MĂ IUBIŢI, DRAGILOR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353327_a_354656]
-
-n lumea scriitorilor, citesc dezolat dicționarul simbolurilor, scriitorul este ca abanosul, negru și alb, cum pare bossul. Și eu sunt negru și roșu și alb, precum e steagul tiranului Grab. Abanosul alungă frica, rușinea, simbolizând intrarea-n piscină. Adică-n infern, ceva este rău, apare uneori un monstru, un fals dumnezeu, el poartă haine albe, o funie și mo seringă lungă cu unghie. Încerc să nu o iau razna, deviez. Sufletul nu are busolă, nici miez. Sub ochii uluiți ai motanului
FUMURI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353340_a_354669]
-
Legenda spune că la o mie de ani, vâscul face o creangă de aur, iar cine are norocul să o găsească capătă puteri miraculoase și devine nemuritor. Pe de o parte, în concepția unor credințe străvechi, creanga de vâsc deschide Infernul, având puteri magice, îndepărtând demonii și conferind nemurire, pentru că nu este atacată de foc. Folosită de Enea și Orfeu în călătoriile lor subpământene, creanga de aur este simbolul luminii care permite explorarea Infernului fără pierderea sufletului. În medicina tradițională, vâscul
CREANGA DE AUR de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353343_a_354672]
-
unor credințe străvechi, creanga de vâsc deschide Infernul, având puteri magice, îndepărtând demonii și conferind nemurire, pentru că nu este atacată de foc. Folosită de Enea și Orfeu în călătoriile lor subpământene, creanga de aur este simbolul luminii care permite explorarea Infernului fără pierderea sufletului. În medicina tradițională, vâscul este o plantă semi-parazită, ce se dezvoltă pe ramurile unor pomi fructiferi sau a unor arbori. Sunt cunoscute efectele benefice ale vâscului în diferite afecțiuni, în special planta care se recoltează de pe măr
CREANGA DE AUR de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353343_a_354672]
-
lăsați în pădure! -Nu-i nimic, am eu grijă de ei! Vezi cele două păsări? -Da, le văd! Erau două păsări pe pătuiagul lui care se răsfățau în soarele verii. -Sunt copiii mei, Gheorghe și Ioniță...Două suflete rătăcite, scăpate din Infern. Stai să vezi... Și zicând se descheie la un buzunar și scoase un teanc de scrisori , învelite într-o hartă mare pe care scria URSS. Această hartă e harta de operațiuni militare, îmi explică el și o întinse pe iarbă
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
a înghețat sufletul în mine, apa era rece și m-a înfierbântat, parcă m-a trezit odată dintr-un somn adânc...M-am agățat de coama calului și am trecut înot Donul...Când am ajuns dincolo și am privit acel infern, m-am închinat la Dumnezeu și am căzut în neștire pe niște paie, la marginea unui colhoz. De acolo m-am trezit în casă la o rusoaică, îmi mângâia fața cu mâna ei catifelată și repeta: bolnoi, bolnoi...voda ...voda
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
consilieri), slab pregătiți politic dar și spiritual, iar unii (majoritatea) și profesional. De unde atunci așteptări majore prin proiecte înalte, superioare și speciale cu astfel de subiecți neajutorați?! Nu ei sunt vinovați! Vinovați sunt cei care îi împing spre înaintare, spre infern, cu mare interes și știință, urmărindu-și scopurile murdare, nu interesul maselor, a poporului! Aceștia din urmă sunt lăsați apoi în voia sorții! Această strategie, serioasă și atitudine libidinoasă, de ridicare din mocirla trecutului a SFÂNT-POPORULUI ROMÂN încă ține! Că
ODISEEA UNUI DESTIN POLITIC de CORNEL DURGHEU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352739_a_354068]
-
munte? Iarba e pârjolită, ochii sunt pârjoliți, Apele se întunecă, ce vânează șarpele Când adună veninul sub colți? Ploaia le spală pe toate. Auzi cum bate inima Universului? Vântul străbate creierul meu obosit, Doar pianul mai poate aduce-alinare, Brusc goarna Infernului năvălește în pacea bolnavă. Oamenii aleargă, ei caută un adăpost, Noi ne privim, tăcem, ce să vorbim? Prea mult am vorbit într-o viață. E vreme sărutului, este? BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Este? / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ESTE? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352911_a_354240]
-
Cuvânt, Apoi ne nălțăm din Pământ, Apoi ne iubim în aer , Firul se rupe din caier, Îngeri vom fi, dar ce îngeri? Negri, albaștri, de sânger. Tu ai cântat, mi se pare, Raiului nostru cărare. @@@@@@@@@@@@@@ Ce lecție? O coborâre în Infern? Cu generațiile pierdute, regi, palate, Să mergi în interior mai ferm, În interior vei regăsi un frate. „Come live with me and be my love, And we will all the plesures prove”. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Legendele / Boris Mehr : Confluențe
LEGENDELE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352962_a_354291]
-
cele două personaje principale din „Cântând din gleznă” - (sinucigașul și viața sa), nu aleg visul ca pe un refugiu pentru că El (bărbatul) s-a săturat de viața de pe pământ ci pentru că acel vis prin care se dorește a evada din infernul zilei în cel sufletesc, și în care în cele din urmă a căzut, îi creează o stare de grație pe care doar Dumnezeu ți-o poate da. Căci nu visul ca iluzie izbăvește în cazul sinucigașului din piesă ci nădejdea
CARTEA CU PRIETENI XXXV-TUDOR CICU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354440_a_355769]
-
destinul nostru laș, cenușa se adună pe munții de talaș și clipa se așterne pe lacrimă și dor doar soarele în gene sclipește cu amor. Avem atâta ură, ascunsă în blestem în Danaiade plânse sau un semn, prin răzbunarea din infern în groapa fără fund, sau criptă în adâncimea inimii, oglindă. Ce soartă are iadul, focul se întoarce doar luna se arată și Luna-mi place. Referință Bibliografică: Doar Luna-mi place / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1173
DOAR LUNA-MI PLACE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353773_a_355102]
-
aserțiuni precum: “Oamenii sunt bolovani ruinați dar în singură sprânceană ademenesc, ostașii cerți ai furtunilor și idioților. Te foarte mulțumesc cu o remușcare” (Singurătatea vede acoperiș jos). Se pot decela, totuși, trei modalități (cel puțin) de a evada din acest infern, din această mlaștină sinistră. Trei modalități ne-echivoce. Una este oferită de vis (Amintiri rafinate dintr-o deplasare ). Cealaltă de suprarealitate (delir asumat) (Colapsul unei invenții..., Donde Casă În Pădure: “lumile paralele fiind interschimbabile”). A treia - de inevitabila moarte (“A
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]
-
clipa efemer-a înfloririi tandre/ Cînd simt o fierbințeală și-apoi un ger trecînd" (Zăpezi): cum se ve¬de, trăirea erotică, retragerea între zăpezi sînt vegheate de figura lupului "din tindă", un simbol pe care poetul îl scoate de sub semnul infernului: lupul Cristinei Emanuela Dascălu nu e nici lupul stelar al lui Valeriu Matei, să zicem, nici fiara care conduce ființa spre împărăția lui Hades, el e paznicul unei povești de dragoste mereu re¬petate, în ardere și gheață, în oximoronul
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
2008:38). Ce păcat că această libertate a omului, în adevăr, există doar în dorința fiindului său năpăstuit, în imaginea imaginației unei vieți pe care o speră reală: ”Poate că doar / m-am revoltat / știind că nu am / niciun viitor” (Infern, 2008:39). Poezia ”Infern” elucidează și definește existența urgisitului, o luptă între ceea ce este și ce va fi, ceva de care nimeni nu scapă indiferent de poziția lui în viața care, într-un timp, trece mocirlos, murdărindu-și propria umbră
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
că această libertate a omului, în adevăr, există doar în dorința fiindului său năpăstuit, în imaginea imaginației unei vieți pe care o speră reală: ”Poate că doar / m-am revoltat / știind că nu am / niciun viitor” (Infern, 2008:39). Poezia ”Infern” elucidează și definește existența urgisitului, o luptă între ceea ce este și ce va fi, ceva de care nimeni nu scapă indiferent de poziția lui în viața care, într-un timp, trece mocirlos, murdărindu-și propria umbră care va dispărea odată cu
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
mocirlos, murdărindu-și propria umbră care va dispărea odată cu fiindul lui. Cel căzut în nevoi mai are puterea să mediteze și, la un moment dat, să-și răspundă: Poate că doar / m-am revoltat / știind că nu am / niciun viitor! (Infern, 2008:39). Poezia prezintă o realitate absurdă, aceea de a-ți face veșnic planuri, pe care ești conștient că niciodată nu le vei putea realize. Este un semn al începutului deja sfârșit odată cu nașterea într-un mediu din care nu
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
odată cu nașterea într-un mediu din care nu ai cum să te ridici, nu pentru că nu vrei tu, ci pentru faptul că alții îți definesc condiția socială și nu te lasă nici măcar să te zbați. Ruffilli încheie, spunând: Acesta e infernul / și numai cel ce se află-năuntru / poate să priceapă”, este o sugestie care definește adevărata calitate existențială a umanului, a societății în care nimicul, însumând o cantitate infimă și mediocră în constituție, magnetizează și omogenizează răul constitutiv al masei
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
machiavelic regizor ce distribui roluri în Pantheon te-ai deghizat în mag și creator de măști ai pus-o Cibelle în rol de muză cu trupul său rănit de bombe și abuzuri și ochi orbiți de furiile corbilor trimiți în infern porumbei mesageri și prin răvașe deghizezi roze iluzii păsărilor ce dormitează învăluite-n pânze de păianjeni pe aripile Crucii de Piatră copiilor le scrii roluri de Gavroche m-ai desemnat pe scenă eternul peregrin penelul lui Picasso mi-a zugrăvit
PAIAȚA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354016_a_355345]
-
cădere e de găsit, iarăși, și într-un soi de paradis parodic, într-o mimare cvasi-caricaturală a Paradisului, cum probează Nuntă, Nunta lui Gicu, întrucâtva Bucuriile toamnei. Pe de altă parte, tot aici, în universul post-genezic, se infiltrează anticipări ale Infernului, figurate prin abandon și marginalizare, nu neapărat prin întrebări tragice, prin torturi lăuntrice (Copiii străzii, Vă rog). Un loc aparte îl ocupă foarte interesantul ciclu al Saltimbancilor, cuprinzând lucrări contradictorii, în care suferința terestră se iluzionează a fi bucurie dezlănțuită
EUGEN DORCESCU, PICTURILE DENISEI MIHĂILĂ SAU “ÎN CĂUTAREA PARADISULUI PIERDUT” de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353158_a_354487]
-
abandon și marginalizare, nu neapărat prin întrebări tragice, prin torturi lăuntrice (Copiii străzii, Vă rog). Un loc aparte îl ocupă foarte interesantul ciclu al Saltimbancilor, cuprinzând lucrări contradictorii, în care suferința terestră se iluzionează a fi bucurie dezlănțuită, în care Infernul vrea să creadă (și să-i facă și pe alții se creadă) că e paradis. În încheiere, avem a consemna trimiterile la existența indiferentă, la viața diurnă, cu întâmplările ei bonome, plate (nici bune, nici rele, celebrele adiafora), unde, însă
EUGEN DORCESCU, PICTURILE DENISEI MIHĂILĂ SAU “ÎN CĂUTAREA PARADISULUI PIERDUT” de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353158_a_354487]
-
el de naționalismul comuniștilor români și de iluzia revenirii pe scena literară publică. Între anii 1963-1964 a scris cel de-al doilea volum al „Memoriilor” despre anii 1946-1947, intitulat Pribeag în țara mea și câteva crâmpeie impresionante de „mărturii” din infernul temniței de la Aiud. Și-a rescris totodată „Memoriile” modificate și autocenzurate în speranța editării lor, încercând să publice și poezii, dar fără succes. În anul 1968 a fost pensionat, iar pe 20 decembrie 1969, la împlinirea vârstei venerabile de 80
DESPRE NICHIFOR CRAINIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352539_a_353868]
-
ceva din rêves-éveillés, oamenii închideau în cuști hipopotami inocenți, departe de pășunile lor africane de răsăriturile lor splendide în timp ce oglinzile vechi de China se înnorează puțin cîte puțin cu senzația că nu mai e loc pentru suflet cînd cobori în infern. Și e cel mai ușor să mori nimicit de principii cînd alții umplu realitatea în numele unei liniști înscrise la resemnare. Toate zac îngrămădite într-un gauche caviar plin de decoruri și întîmplări care-mi ocupă mintea, în fond ce altceva
CĂUTĂRI DE SINE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353579_a_354908]
-
aripile cresc și cres li cresc...” Într-o luptă acerbă cu marele poet Tudor Arghezi, fiul său, Sorin Toma, care i-a continuat „opera” a scris celebrul articol „Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei” în care-l cobora pe Arghezi în infern și-și ură tatăl spre înaltele culmi ale poeziei. „Sorin Toma a invocat nu doar faptul că l-a scris la comandă politică, ci și lacunele sale de cultură literară. Ceea ce nega categoric era opinia generalizată că voise să-l
A.TOMA- SAU CUM A PĂTRUNS PROLETCULTISMUL ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353674_a_355003]
-
așa-zis “unite și integrate” în UE vor deveni teatrul de război al Ocultei mondiale, al codoșilor păpușari, lipsiți de viziune? Mai mult, pentru ei, care au deja adăposturi atomice în rezervații speciale, războiul va deveni o altă mască a Infernului, iar pentru voi, care veți rămâne singuri pe Titanicul crizei la “butoane”, la suprafață, pe mări și oceane pe portavioanele americane, războiul va fi cea mai perversă farsă din istoriei celei mai mari înșelătorii umane. Ei bine, tocmai pentru șefii
DESPRE WWW3 ŞI CELE TREI EXPERIENŢE REVELATOARE: O EXPERIENŢĂ ÎN AFARA CORPULUI (EAC), O EXPERIENŢĂ LA LIMITA MORŢII (ELM) ŞI O STARE MODIFICATĂ A CONŞTIINŢEI (SMC) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/353618_a_354947]
-
războaie economice și genocidare sau chiar cu Trisagionul: “Sfinte Dunezeule... Sfinte tare... Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!... Binecuvintează, Doamne, via aceasta!...” Aceasta este marea ficțiune economică și politică mondială creată pentru a-i “scăpa” pe cei condamnați la infernul lor personal. UE a fost gândită și creată ca un mecanism diabolic de “eliberare” pentru cinci sute de milioane de trăitori, un amestec de comunism și capitalism mai sălbatic și mult mai agresiv decât defunctul Imperiul Maculist al URSS, printre
DESPRE WWW3 ŞI CELE TREI EXPERIENŢE REVELATOARE: O EXPERIENŢĂ ÎN AFARA CORPULUI (EAC), O EXPERIENŢĂ LA LIMITA MORŢII (ELM) ŞI O STARE MODIFICATĂ A CONŞTIINŢEI (SMC) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/353618_a_354947]