72,719 matches
-
săltînd, în roz ciugulind pajiștea timpul păscut de infarct, trecerea sub tăcere ce lespede - cine e lumina, cine adevărul, eu - nefiind din cei ce pun întrebări, doar cînd cunosc răspunsul, de mînă mă trece cazna în zvîcnetul de casandră al inimii Atît de aproape și totuși de neatins cum degetele cutremurate pe sticla rece dintre doi apropiați în vorbitorul închisorii - orice gest ivit din sine mîna întinsă a unui prunc e sacru și mult mai scurtă azi, copilăria Să fie astfel
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
fie astfel încît o rugă să nu găsească înduplecare, ci doar să schimbe pe cel ce imploră? cînd în foșnetul de pe acum cernit al înserării mai bate dinspre nord o rază - și-o zărește numai aproapele printre ramuri interogîndu-și îndelung inima, clipă preschimbată într-un sclipăt, sosind dintr-o depărtare nouă necunoscută - ostenită frunză, astfel să fie? - să fie astfel, încît deodată să se lase o împăcare de hău, tăcuta întreținere cu cel pe care-l bănuim iubindu-ne? nici înduplecare
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
a mai apuca timpuri mai bine, cu țara, cu noi..." " Când bântuie gândul sinuciderii nici dispariția ta, ești convinsă, nu ar salva existența celorlalți..." " Se apropie aniversarea a 60 ani - și iar mă simt înșelată de soartă, după operația pe inimă - nu credeam să apuc 50 ani! Din ianuarie voi fi la pensie..." "Să ai 60 ani și să nu știi dacă trebuie să răspunzi invitației la t.v. - care ține să te sărbătorească... îmi promisesem să nu mă mai dau
Pagini inedite de jurnal by Florența Albu () [Corola-journal/Imaginative/12241_a_13566]
-
grădinii. Le tai cu un cuțit de bucătărie. Foșnesc inutile ca vaietele penitenților. Cui să le mai dăruiești acum când toți ai casei s-au mutat sub pământ? Pe masa de piatră din curte se odihnesc în borcan roșii ca inima mielului de Paște. Albina se-nvârte în jurul corolelor sângerii, ocolindu- le. Să fie și acesta un semn de la morții cei buni? Arborii pleacă în cer cu grădină cu tot. Pe un covor de verdeață plutesc zâmbitori mirele și mireasa într-
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
urlet de sălbatic din gâtlejul îndesat cu reclame publicitare Doamnelor domnilor seara era năpădită de bubele stelelor să mori acum e un lux o afacere la sărăcia mea de paișpe carate sunt tot mai sceptic că tic-tacul de ceas al inimii indică ora exactă la care cioclii și preacucernicii părinți își vor lua onorariile elev pedepsit îți rostești numele la repetiția generală părinții și fiii mei decedați îți zâmbesc optimiști dintr-o fotografie kodak color las în întregime gloria acestei zile
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
și noi, de acord cu laudele aduse liricii și omului Cezar Baltag, ne bucurăm a-i fi plăcut eseistului versurile ca de descântec: "Cu bice de insomnie/ și cu funii de petunii/ ca la răsăritul lunii", fără a pune la inimă că, în urmă cu trei decenii, într-un poem dintr-un volum al nostru rima funii/petunii devenea punctul de miră al unui refuz. Lucru care nu ne împiedică să păstrăm cu plăcere Eseuri critice în bibliotecă, izvor de referințe
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
pentru sfinți, și cu soc și salcâmi înfloriți, împotriva unei evlavii, prin ferestre... Pieton din nou la Veneția, m-am crezut în al nouălea cer, pe apă - atât, aici: șlefuim cristale pe poduri și pe subt poduri din mințile noastre inimi, cât ne mai țin piloții structurilor, între valuri de arcade, logii și trepte, ori doar grădini suspendate un dor de Bizanț, care și el ia de la alții - un pod între două respirații. Și nu mai știu unde am pus
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
Manolescu), ci printr-o autentică zguduire produsă în adâncurile spiritului și adusă la suprafață de muzica lui Bach. Chiar dacă, odată ieșită din biserică, în farmecul luminos al zilei de aprilie, asistența se grăbește să-și scuture zgura mortuară cuibărită în inimi și să-și revină la gândurile de "dinainte", simțim că ceva irevocabil s-a petrecut. Nu din întâmplare, singura care iese din biserică mai înrăită ca niciodată (dar și singura despre care știm cu precizie că e opacă la chemările
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
în exemplu pe Stendhal, Flaubert, Roger Martin du Gard, M. Sadoveanu, C. Stere, Rebreanu. Este exact opusul persoanei sale: "am fost conceput la o scară redusă. Am capul mic, sunt mic de statură, chiar și inspirația mi-e mică. Numai inima mi-a fost mereu mare și generoasă, oferindu-se celorlalți într-un mod absurd". Prin august 1940, se simte respins de comuniști; de când "tovarășii" s-au debarasat de el "ca de un câine, și inima mea s-a făcut mai
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
inspirația mi-e mică. Numai inima mi-a fost mereu mare și generoasă, oferindu-se celorlalți într-un mod absurd". Prin august 1940, se simte respins de comuniști; de când "tovarășii" s-au debarasat de el "ca de un câine, și inima mea s-a făcut mai mică". Așa că se va mulțumi cu jurnalul, nădăjduind ca, vreodată, acesta să fie citit, căci nu-l scrie doar pentru sine însuși. Are chiar certitudinea că: "jurnalul meu este o carte ca oricare alta, a
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
prezentă este prin pagini preocuparea politică, ea nu strivește nicidecum bogatul ansamblu de însemnări intime. Diaristul e interesat de toate ale vieții, începând cu sexul, iubirile, căsniciile. Omul se mărturisește până la impudoare, sinceritatea sa atenuând simțitor impactul confidențelor. Dincolo de incoerențele inimii și ale trupului, deslușim o mișcătoare stupoare în fața vieții afective, a pasiunilor ce se declanșează și se sting, a propriei ființe imperioase. Autorul Cânticelor țigănești (culegere cu care debuta editorial, la treizeci de ani) pare a vorbi, în însemnările sale
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
-i vină alături; și, chiar atunci, află că: "tinerii de la Albatros văd în mine un fel de "chef de școală". Acela care alege să meargă alături de mine, se apropie (sau se îndepărtează, după caz) de concepția mea de viață, de inima mea". Pe 13 februarie 1942, realizarea aspirației colegial-pedagogice se precizează : "Vreau să notez aici ultima și cea mai mare bucurie a mea. E vorba de grupul de la Albatros. Mai ales Geo Dumitrescu a fost pentru mine o apariție surprinzătoare. La
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
de nuiele și ochii păianjeni în colțul din dreapta al tavanului caută crucea de pe caraiman în mîinile tale doamne lebăda cu două intrări de ce mă încăpățînez să cred că voi chiar schiați acum pe pîrtiile creierului meu cu lanterne aprinse văd inima pe frontonul capelei care-l turbează pe mircea de ce dracu sînteți atît de lipsiți de gust dragii mei atît de suficienți atît de răi mă scufund în apa călduță din cadă angela îmi împletește codițe mie mi-e dor de
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
între stufoasele gene, gustînd alene șerbetul liliachiu dintr-o chisea, pe care i-o-ntindea îngenunchiată, la picioare, o fetișcană cu ochii de cicoare. - Nu vezi, mi-a arătat cu un deget întortochiat, cît e de săracă țara? N-avem inima a o împovăra cu biruri și-alte hangarale să-i facem șosele, canale. Abia ce-am putut încropi să umplem caicul cu mahmudele, galbeni, iscusari, peruzele, să-l pornim spre }arigrad, la Sublima Poartă, să se îndure a ne ocroti cu
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
și și-au înfipt cuțitele în vrăbiile gureșe din copaci, în peștii prostănaci, din apele pînă-n fund tulburatele. Cît ai clipi, focuri s-au aprins sub pirostrii, pe vetre. Ca bete, boieroaicele rîdeau, chicoteau. Și nu știu... Cu mîna pe inimă, mărturisesc, nu știu, Să fi ținut mai puțin... mai mult... Era în mine - un tumult! (...) ...Cu sfîșietoare părere de rău că drumul meu era prin Valahia doar de trecere, m-am rupt de această petrecere și-am plecat cu daruri
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
să mi se scufunde - încetul cu-ncetul, și muzical - prin coridoare tot mai întortocheate, din care nimeni nu scapă - deci nu-ți rămâne decât să deprinzi umilința, cu pașii cei mai mărunți și mai albi - ca-ndată să îți auzi inima poticnindu-se, precum o bilă scăpată pe scări, în noapte.
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
prea strîmt În rugăciunea mea-i nevoie De tine ca de-un cîntec sfînt Ce povestește despre fluturi Îndrăgostiți în clăi de fîn Ei nu mai vor să plece-n lume Prin aerul ce face spume Ci-acolo-mbătrînesc rămîn Pînă ce inima le-o vindec Și-n miez le sorb zeama de-alun În rugăciunea mea-i un cîntec Pe care vreau mereu să-l spun Pe care nu mai știu să-l spun...
În rugăciunea mea-i un cîntec by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12487_a_13812]
-
Emil Brumaru Pirat duios, Începe seria plicurilor înguste și a sentimentelor nebune (din cînd în cînd o să trimit și plicuri normale, pentru calmare ), seria nervilor smulși cu penseta, a sufletelor împunse cu andreaua, a unghiilor băgate-n inimi, seria marilor persice și-a motanilor triști. În sfîrșit, mi-ai scris o scrisoare! Prima, zic eu, și trebuie să recunoști că așa e. Era necesară fița mea de damă tîmpită? Se vede că da. Dar să trecem. Poemul odăilor
Aici e mult timp, Dimov... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12579_a_13904]
-
înconjurată de castanii Ce pendulau în ritm de clopot... Se derulă într-o secundă Povestea unei locatare Care, trăind într-o cutie Printre hârtii și aparate, Ieșea acum întâia oară Ca sub puterea unui clopot. Pe când se zbuciuma să afle, Inima ei vui ca marea Și-n puls bătu același clopot.
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
ta e casa ta, Azi e fiertul fierului, Imn tineretului, Silvester Andrei salvează abatajul, Semnați Apelul păcii!, Marșul păcii, Prin zăbrele, Partidului, Noi cei trimiși, Dar din dar, Popor, izvor renăscător), iar citatele sînt de o fidelitate uluitoare: Mi-e inima ca un ghioc ce-a prins 1) în el tot cîntul vieții, Cu ciripirile de joc și trilurile tinereții, Prin ea bat ritmic din ciocane toți robii palizi din uzine Și urcă subteranul tunet al uraganului ce vine. Spre noi
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
triumfa scriind nimic despre nimic. Astfel "rezumat", poemul ar suscita dezolare, dar citit în întregul său el aduce mai degrabă a sfidare stenică lansată zădărniciei suspectate a scrisului: Și din nou scrisorile spre nicăieri// un lănțișor de argint atârnând din inima ta // ronțăi alune și scrii de zor cum timpul e imobil // în timp ce luna acestei dimineți s-a prefăcut în cenușă // iar cenușa s-a prefăcut în lună // deasupra unei antedeluviene păduri / (din cofetărie i se vede-un colț) // scrii și
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
și văzu piața de pește. Soția chiar că începu să se enerveze, așa că o luă de mână - de vorbit încă nu-i vorbea " și o duse să vadă minunea. Femeia continuă să bodogănească, așa că Oskar trebui să-și calce pe inimă și s-o facă și pe ea conștientă de minune. Nevastă-sa nu se mai deplasă în dormitor pentru a compara, ci se mulțumi să privească prin alt ochi de geam. într-adevăr minune! Printr-un ochi se vedea vechea
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
sădită în corp de la început nici n-au așteptat anotimpul prielnic nici n-au așteptat să mă nasc n-aveam păr îmi holbam ochii către un bec din Suceava dar laurii ei îmi creșteau pe sub piele de jur împrejurul capului și-al inimii și nici nu foșneau încremeniți au crescut împreună cu mine acum sunt bătrâni și așteaptă să moară îi înțeleg pe cei care vin dorința lor să nu ne mai vadă căci pielea s-o fi subțiat și se zărește cununa de
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
în lume gol ca tristețea mamei ce-și îngroapă fiul alături de țărîna soțului ei, atît de frumoasă cum numai eu am știut să o privesc așezîndu-se în mine ca o boală pe care n-o mai pot vindeca, ascunsă în inima mea din care am fost izgonit pentru a se așeza pe vecie, și după vecie, - poate doar îmi dezvelesc de ea rînd pe rînd zilele în care am văzut frumusețea cum vezi zăpezile așternîndu-se peste case, cum țipătul copilului taie
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
necunoscutului înecau cu note majore asfințitul. Doar poziția trupului tău așezat concentric într-o urnă mică mai rezista trecutului atât de concentrat în singurătatea ideii de doi. Cântec de treisprezece ianuarie în casă toate ceasurile s-au oprit, doar bătaia inimii tale într-un clopot de foc respirându-ți absența. S-au înmulțit actele de sabotaj, greieri mi-au inundat țesutul, tot mai multe gânduri mă răscolesc, simt sfârtecarea pulsului, oglinzile otrăvindu-mi bănuiala că exist. Aseară am făcut două căni
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]