8,706 matches
-
român de bun-simț. Ceea ce nu se prea bagă de seamă este că matahala cu sânge tricolor are mereu gura larg deschisă, ca balenele înghițitoare de plancton, pentru a primi în ea cu voluptate toate invectivele pe care i le adresează inși scoși din sărite de ticăloșia lui. A-i spune otrepei că e otreapă înseamnă a-l hrăni pe C.V. Tudor cu energia pură a gunoiului din care se nutrește. De aceea, lovitura cea mai teribilă pe care o poate primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
bani sau bunuri dobândite ilicit. De pildă, deputatul Gheorghiu, cel cu înscenarea furtului propriului BMW, trebuia așteptat cu declarația până la sfârșitul mandatului? În loc de prevederea hilară cu „mai mult de 10.000 de euro în cont”, e suficient ca, așa cum orice ins care ia credit din bancă e obligat să declare ce va face cu el, cel care depune sume mari să declare proveniența banilor. Nu publicul și nici șefii politici ai unui demnitar trebuie să aibă acces la aceste declarații, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mai poate comunica eficient cu lumea mai mult de câțiva ani din viață, sub zece. Setul său de noime se epuizează rapid și, în cazurile grave, omul se agață cu disperare de norme. E momentul în care pe un asemenea ins nu-ți mai vine nici măcar să-l contrazici. Prostia omenească e un spectacol înduioșător, pe lângă opintirea sinistră în norma fără noimă. În sport e simplu, carnea îți spune când trebuie să lași și pe alții. Cu pixul, e mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ori într-un sfert de oră. Nu mai vorbesc de rupturile anacolutice de frază, care îi fac uneori discursul să arate ca un oraș după cutremur. Cum să scrie sau să traducă o carte, de orice fel, în românește, un ins care vorbește așa? Cum predă studenților un ins cu asemenea fracturi de limbă? Apoi, logica. Tot ce-a spus dl Beuran se așază sub semnul aberației de gândire pe care Maiorescu o desemna râzând sec cu expresia „Nu e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
vorbesc de rupturile anacolutice de frază, care îi fac uneori discursul să arate ca un oraș după cutremur. Cum să scrie sau să traducă o carte, de orice fel, în românește, un ins care vorbește așa? Cum predă studenților un ins cu asemenea fracturi de limbă? Apoi, logica. Tot ce-a spus dl Beuran se așază sub semnul aberației de gândire pe care Maiorescu o desemna râzând sec cu expresia „Nu e în chestie”. Dl Beuran spune că a vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
făcut poliție politică. Printre acești foști colegi ai mei întru nepoliție politică se găsesc și se vor găsi personaje care, în relație sau nu cu zisa Securitate, au slujit în modul cel mai zelos, scârbos și bănos regimul comunist. Sunt inși care și-au vorbit la Securitate colegi de breaslă cu scopul precis de a le face rău, de a-i băga în pușcărie, de a-i termina, inși care n-au angajament, nici note, nici dosar de informator. Apoi, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
slujit în modul cel mai zelos, scârbos și bănos regimul comunist. Sunt inși care și-au vorbit la Securitate colegi de breaslă cu scopul precis de a le face rău, de a-i băga în pușcărie, de a-i termina, inși care n-au angajament, nici note, nici dosar de informator. Apoi, sunt alții care au făcut același lucru și în scris, dar ale căror dosare au fost, în 14 ani de vânzoleală pe la arhive, fie distruse, fie puse la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
hac cu două-trei declarații zburlite. Cât privește sprijinul populației... O geantă abandonată în metrou fie va fi ciordită, fie ignorată - nu mă bag, nu m-amestec. Al-Qaida nici nu trebuie să se deranjeze prea mult, se găsesc urgent pe la noi inși care, pentru o mie de parai, să-ți faciliteze aruncarea în aer a metroului, București Mall-ului sau Gării de Nord. Bombele din trenurile spaniole au fost detonate cu ajutorul telefoanelor mobile. Nokia și Ericsson nu sunt firme musulmane, telefoanele celulare n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sărmăluțe, cozonaci”, „Pentru tine când gătesc/ Eu să știi că te iubesc”, „Păunașul codrilor/ Numai de tine mi-e dor”. Și aceste ziceri au măcar calitatea de a nu fi crunt agramate, cum sunt cele de la Săpânța... Pe la 1935, un ins din zonă, Stan Ioan Patraș, s-a apucat să facă la comandă aceste cruci-zarzavat. „Versurile” sunt pur și simplu stupide, relatând cum a murit x sau y de boală, accident de mașină sau beție, într-un „stil” șchiop-săltăreț, de cârciumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ale lui Saddam, pentru a invada musai Irakul, „bunul George” nu mai are acum ca justificare nici măcar cruzimea regimului lui Saddam față de irakieni - închisoarea Abu Ghraib, electrozii, mesele de tortură au rămas aceleași, s-au schimbat doar călăii... Oare câți inși din întreaga lume musulmană, care până acum erau moderați sau neutri, s-au transformat în dușmani ai Americii, în posibili teroriști, văzând ce se întâmplă în Irak? Cât despre Irak, cred că America nu mai are ce căuta acolo, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
La noi înseamnă o adevărată gherilă urbană să-i împiedici pe șmecherii cu bani să dea buzna în parcurile publice fiecare la volanul gipului său. România se polarizează și în funcție de caracterul oamenilor în umilitori și umiliți. Apar tot mai mulți inși care nu se simt cu adevărat bine decât umilindu-i pe cei din jur, având ce nu au ei, permițându-și ce nu-și permit cei mulți. Umilitorii se hrănesc din privirile uneori speriate, uneori jignite, alteori jinduitoare ale celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
au avut și ei motivația lor (e vorba de băieți - n.m.Ă, că nu de nebun un om se repede să-l lovească pe altul”. Partea a doua a frazei, prin stupiditatea ei aproape perfectă (dimpotrivă, există tot mai mulți inși în țara asta și în lume care se năpustesc de nebuni asupra altoraă, lasă impresia că dl prezident nu știe ce vorbește. Nici vorbă: dl Iliescu exprimă cu precizie filosofia Securității din anii ’50: „Dacă intri pe mâna noastră, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
haită oameni luați de pe stradă după blugi, ochelari, plete sau fustă scurtă, ca pe niște băieți care aveau ei motivele lor. Și mai spune domnul prezident: „E un accident care se petrece de regulă în viață...”. Adică regula e ca inși în uniformă să lovească civili fără apărare. Acum 5 ani, un Volkswagen al Poliției, plin cu polițiști beți, s-a năpustit peste trei femei care vindeau pepeni pe marginea DN 1, la Ciolpani, și le-a făcut terci. Ministrul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ură decât ca opusul iubirii. Textele sfinte te învață doar cum s-o înlături îndată ce-și scoate capul. Ura nu e bună decât dacă e absentă... De la o vreme încep să mă întreb dacă e chiar așa. Există destui inși care mă urăsc. În „lumea bună”, politico-gazetărească, nu printre simplii cetățeni - acolo cei mai mulți mă iubesc. Ceea ce nu e o povară ușor de dus. Iubirea leagă mâini - sunt multe lucruri pe care nu-ți dă voie să le faci - și picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
deschid și descopăr o clipă pîlpîind ușor, Înfiptă În vîrful compasului meu : ora 3 și 17 minute după-masa a zilei de treizeci aprilie, 1961. Deschid brusc ochii și mă focalizez asupra ei. Clipă, clipă-n vîrf de ac, unde-i insul plin de trac ? Și iată-mă cum mă uit - sau, mai exact, cum mă uitam - foarte atent peste marginea unui balcon și nu mi se vede decît vîrful nasului și un ochi. Balconul respectiv era un loc de observație foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un manechin din Paris și alții, numai os și piele, care se uită În oglindă și văd numai colaci de osînză. Chiar asta văd. Asta e nebunia veritabilă. Problema mea n-a fost niciodată cu oglinda - și acolo văd același ins lipsit de bărbie -, ci În imaginea mea atunci cînd nu mă uit În oglindă, cea pe care o văd atunci cînd stau Întins pe spate și-mi privesc degetele de la picioare și-mi spun toate poveștile minunate, cînd Încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Comunicatele de dimineață semănau cu finalul liturghiei de la miezul nopții. Ziarele proclamau invariabil liniștitoarea formulă: Ite, missa est. Despre vreo crimă săvîrșită În timpul unei ședințe de spiritism nu se pomenea nici măcar un cuvințel. Cui Îi mai păsa de moartea unui ins răzleț? Rowe simți un soi de indignare. Odinioară, umpluse toată presa cu numele și fapta lui, pe cînd acum, ziarele i-ar ignora pînă și moartea. Se simțea pur și simplu frustrat: În fața unor asemenea masacre cotidiene, nimeni nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
articolul tău). La primul punct pot spune doar că a urmări complexitatea printr-un catalog de posibilități lingvistice diferite este un procedeu caracteristic unei mari părți din literatura secolului acestuia, începând cu romanul ce povestește o zi oarecare a unui ins din Dublin în 18 capitole, fiecare într-o manieră stilistică diferită. Aceste precedente ilustre nu exclud faptul că mi-ar plăcea să obțin întotdeauna acea „stare de disponibilitate“, despre care vorbești tu, „prin care relația cu lumea se poate dezvolta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de unt!“, obligându-l astfel pe autor să-i atribuie acte și întâmplări care să se potrivească cu acel cuțit de unt de la început Bucătăria noastră de la Kudgiwa părea făcută special ca la orice oră să se adune acolo mulți inși, fiecare ocupat să gătească altceva; unul curăță năut, altul pregătește păstrăvul; toți condimentează și coc sau mănâncă ceva; unii plecau și veneau alții, din zori și până noaptea târziu. În dimineața aceea, eu coborâsem foarte devreme, dar bucătăria era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
spune vreodată: „astăzi scrie“, la fel ca „astăzi plouă“, „astăzi ninge“? Numai când va fi normal să folosesc verbul a scrie la forma impersonală voi putea spera ca prin mine să exprim ceva mai puțin limitat decât individualitatea unui singur ins. Și verbul a citi? Se va putea spune, oare, „astăzi citește“, așa cum se spune „astăzi plouă“? Dacă ne gândim bine, lectura, mai mult decât scrisul, e un act în mod necesar individual. Admițând că scrisul reușește să depășească limitele autorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cea a lecturii și cea a scriiturii; putea să scrie fără angoasa golului ce se deschide dinaintea peniței și să citească fără angoasa că actul său nu se va concretiza în vreun obiect material. A venit să mă caute un ins care spune că e traducătorul meu, ca să mă avertizeze de o escrocherie în dauna mea și a lui: publicarea unor traduceri neautorizate ale cărților mele. Mi-a arătat un volum pe care l-am răsfoit fără să aflu mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în locuri unde romancierii sunt numeroși și fecunzi, încât să-și poată camufla manipulațiile, combinându-le cu o producție riguroasă de materie primă autentică. — Atunci s-a întors în Japonia? Dar Ludmila pare să ignore orice conexiune între Japonia și insul acela. Ea situează baza secretă a mașinațiilor infidelului traducător în cu totul altă parte a globului. Conform ultimelor lui mesaje, Ermes și-ar fi pierdut urma în apropierea Anzilor Cordilieri. Pe Ludmila, însă, o interesează un singur lucru: ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ați văzut porcăria asta de pahar... Pot să-l sparg... Îl aruncă de podea, dar nu cu destulă putere, așa încât nu se sparge, ci numai se rostogolește până la masa de-alături. - Vrei să-ți mut fălcile, băăăă? se supără un ins neinteresat de noile teorii filozofice. Un discipol îi prezintă huidumei scuze oficiale și-o votcă mică și incidentul a fost depășit. - Acolo unde stau ele e lumea „Vocilor”, acolo-s numai „Voci”, nu poți să-ți imaginezi locul, n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Mi-a spus să-ți transmit că nu e corect să te fofilezi. Că noi toți am muncit... Ochii lui ca rântașul capătă o brumă de strălucire în vreme ce-mi reproduce cuvintele șefului. De fapt, îi invidiez sincer pe inșii ăștia. De-aia și casc gura la ei. Cum reușesc oare să facă drumul evoluției invers, de la mamifere spre licheni, bureți și altele înrudite? M-aștept oricând să se topească, să-i răsară niște tentacule din buzunare și din urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vreme să-mi manifest nici o reacție față de această veste postumă, dispare de lângă mine, urcă scările câte două, îndoit de spate, să-și ajungă din urmă protectoarea, să-și toarne cenușă-n cap pentru păcatul de a fi vorbit c-un ins atât de declasat. Parcă-l și aud, „m-a oprit el, așa face, îmi pare rău, nu aveam cum să-l evit, regret...”, „domnule” - o pauză de dispreț superior - „n-ai ce vorbi, e un personaj absolut dubios, ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]