1,280 matches
-
analizate (Tabelul 81) sugerează faptul că opinia respondenților în legătură cu cele 5 aspecte legate de infidelitatea conjugală poate fi redusă la atitudinea acestora în raport cu numai doi factori: un factor care ține de percepția și specificitatea individuală a persoanei care comite infidelitatea (insatisfacția sexuală, caracterul terapeutic al infidelității și credința că infidelitatea este vindecabilă) și un al doilea factor ortogonal, care ține de percepția socială în raport cu actul infidelității (societatea consideră persoana infidelă un caracter slab care este condamnată la un divorț). Variabila Dfactorul
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
a datelor și sugerează faptul că opinia respondenților în legătură cu cele 5 aspecte legate de infidelitatea conjugală poate fi redusă la atitudinea acestora în raport cu numai doi factori: un factor care ține de percepția și specificitatea individuală a persoanei care comite infidelitatea (insatisfacția sexuală, caracterul terapeutic al infidelității și credința că infidelitatea este vindecabilă) și un al doilea factor ortogonal, care ține de percepția socială în raport cu actul infidelității (societatea consideră persoana infidelă cu un caracter slab și condamnată la divorț). Elemente cum sunt
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
fixat sau contestarea a tot ce te fixează - este opera tardivă a libertății, care ajunge să funcționeze revizionist sau insurecțional, înlăuntrul unui model cultural bine determinat (umanismul, romantismul). Divorțul față de ceea ce a devenit al tău printr-o conferire străină, precum și insatisfacția care îl însoțește nu dau regula felului în care eu îmi consider hotarele primite. Cel mai adesea elementul care predomină în această evaluare este acordul, familiaritatea cu, acomodarea. Accentul cade în această evaluare pe „intim“, și nu pe „străin“. Din
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
limită, odată atinsă, repune în discuție sensurile împlinirii și redeschide astfel spațiul „de depășit-de atins“. * Existența secvenței „de depășit-de atins“ nu este decât consecința modului ambivalent în care poate fi resimțită limita în spațiul conștiinței: ca neajuns și ca împlinire. Insatisfacția în fața limitei resimțite ca neajuns și jubilația în fața celei resimțite ca împlinire reprezintă temeiul afectiv al secvenței „de depășit-de atins“. * Deoarece limita interioară („natura din noi“) este fondul recurent al unei vieți, ea se reafirmă cu fiecare nou proiect, devine
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
depășiri ce ar urma să se producă ajunge să împiedice realizarea ei. Ratatul rămâne sub limita lui, pentru că ceilalți așteaptă ca el s-o depășească. „Ceilalți“, cu așteptarea lor, devin cauza ratării și teroarea ratatului. Prins între dezamăgirea celorlalți și insatisfacția proprie, lotul lui devine mila, indiferența sau uitarea. Și totuși ratatul se poate salva. Când ajunge să spună: nu voi face nimic din ce am promis și din ce se așteaptă de la mine să fac, el transformă ratarea într-un
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
demonstrații, el iese de sub tirania celorlalți și se întoarce la sine, se desface din pactul promisiunilor și așteptărilor străine și, singur cu el, așază dialogul cu limitele proprii în modestia altui început. Bovarismul se naște pe drumul aparent onorabil al insatisfacției resimțite în fața limitelor proprii. Căci nu orice insatisfacție față de aceste limite este justificată. Spre deosebire de ratat, căruia i ar fi stat în putință să depășească ceea ce are de depășit pentru a atinge limita ce pare că i se cuvine, bovaricul năzuiește
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
întoarce la sine, se desface din pactul promisiunilor și așteptărilor străine și, singur cu el, așază dialogul cu limitele proprii în modestia altui început. Bovarismul se naște pe drumul aparent onorabil al insatisfacției resimțite în fața limitelor proprii. Căci nu orice insatisfacție față de aceste limite este justificată. Spre deosebire de ratat, căruia i ar fi stat în putință să depășească ceea ce are de depășit pentru a atinge limita ce pare că i se cuvine, bovaricul năzuiește să depășească limita ce i se cuvine pentru
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
-l facă; a bovaricului, că încearcă să-l facă în absența acestor resurse. Ratatul e vinovat că nu încearcă depășirea; bovaricul, că o încearcă. El face fără nici o justificare ceea ce, cu depline justificări, ar fi trebuit să facă ratatul. În afara insatisfacției sale, bovaricul nu posedă temeiul obiectiv pentru a ieși din hotarele eului său și a năzui spre „altceva“. El nu a întreprins și nu poate întreprinde nimic pentru a obține acest temei și nu și-a câștigat dreptul să facă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
spectrul războiului civil și al revoluției rămânea prezent. Constatând În Belgia serioase tensiuni politice și comunitare, Aliații au plasat țara În rândul celor „instabile”, alături de Grecia și Italia. În Franța, greutățile economice din iarna anului 1947 s-au tradus În insatisfacția populației față de noua Republică. Într-un sondaj de opinie din 1 iulie 1947, 92% dintre cei intervievați considerau că În Franța lucrurile merg „rău sau destul de rău”. Meditând asupra entuziasmului spulberat din primii ani postbelici, laburistul Hugh Dalton, ministru de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
părăseau ambasada iugoslavă, după ce Kádár le promisese că vor trece nevătămați, Tito s-a văzut Într-o poziție neplăcută. Deși a continuat să-și exprime public aprobarea pentru noul guvern al lui Kádár, În relațiile neoficiale Tito nu-și ascundea insatisfacția provocată de deznodământul evenimentelor. Amestecul sovietic nestânjenit În treburile interne ale unui alt stat comunist crea un precedent care nu era de natură să facă URSS mai simpatică iugoslavilor. Relațiile dintre Moscova și Belgrad s-au deteriorat Încă o dată, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
conflictele de muncă de la Începutul deceniului prefigurau necazurile de mai târziu. În spatele acestor greve - și ale celor care vor veni În 1968-1969 - se afla nemulțumirea provocată de scăderea salariilor reale pe măsură ce creșterea economică postbelică se Încetinea, dar adevărata sursă de insatisfacție erau condițiile de lucru, În special relațiile dintre muncitori și șefi. Cu excepția unor cazuri speciale precum Austria, Germania și Scandinavia, relațiile dintre management și lucrători În fabricile și birourile din Europa nu erau bune: Într-o uzină tipică din Milano
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ceva În viața de zi cu zi: manifestele și broșurile spuneau explicit acest lucru. Pentru autorități, era o veste bună, În sensul că această nemulțumire difuză nu viza direct o țintă politică, dar și una rea, fiindcă starea generală de insatisfacție era mai greu de soluționat. Franța era prosperă și stabilă, iar unii comentatori conservatori au conchis că valul de protest s-a născut nu din nemulțumire, ci din simplă plictiseală. Dar frustrarea era autentică - nu numai În uzinele Renault, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
supusă dezbaterii, vizând polițiștii și soldații, În speranța că va provoca o reacție brutală și va reuși să elimine procesul democratic care părea să demonteze cu fiecare zi argumentele extremiștilor. În 1981 aproape că au reușit. Pe 29 ianuarie, când insatisfacția economică era maximă (vezi În continuare) iar Catalonia, regiunea bască, Galicia și Andaluzia demarau experimente separatiste, Suárez a fost forțat de propriul partid să demisioneze - nu din cauza eșecurilor (alegerile generale din 1979 s-au soldat cu o nouă victorie pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Loony Party, Partidul țicniților. Franța era altă poveste. Aici Frontul Național avea o problemă (imigranții), o susținere de masă (2,7 milioane de votanți la alegerile generale din 1986) și un lider charismatic care se pricepea de minune să transforme insatisfacția publică difuză Într-o nemulțumire concretă și În prejudecată politică. Cu siguranță că extrema dreaptă n-ar fi avut niciodată un asemenea succes dacă Mitterrand nu ar fi introdus cu cinism un sistem de reprezentare proporțională conceput pentru a asigura
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
managementul resurselor umane „transformă” mediul (și contextul) organizației în cerințe de stadiu, acțiune și schimbare. Problemele (teoretice și practice) sunt create de manageri, sunt „inventate” pe baza analizei (de tip diagnoză) și a unei evaluări care scoate în evidență o insatisfacție, o nouă exigență, necesitatea unei noi abordări a problemelor, sau cerința unor noi mijloace de acțiune. Problemele nu există ca atare, nu sunt empiric observabile, ci se creează prin procese de analiză strategică. O problemă a politicii managementului resurselor umane
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
morale) prevăzute etc. Pe această bază se va putea elabora o analiză a atașamentului potențial al personalului față de post, a stabilității latente (sau a dorinței latente de a părăsi postul sau chiar întreprinderea), ca urmare a unui nivel de satisfacție (insatisfacție) dat. Schema 35. Folosirea informațiilor analizei posturilor<footnote Ivancevich, J.M., Glueck, W.F., Formations of Personnel Human Resource Management, 1968, după Manole, Cristina, op. cit., p. 75. footnote> Potrivit literaturii de specialitate și practicii în domeniul resurselor umane există mai multe
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
a întreprinderii, modificarea gradului de înzestrare tehnică a muncii, pensionări, decese, plecări la studii, pentru satisfacerea stagiului militar etc., sau unor cauze subiective, precum plecări fără aprobarea conducerii întreprinderii, demisii, desfacerea contractului de muncă pentru absențe nemotivate și abateri disciplinare, insatisfacția salariatului față de condițiile de muncă, perspective de dezvoltare profesională etc. Mișcarea resurselor de muncă determinată de plecările care au la bază cauze de ordin subiectiv reprezintă fluctuația personalului întreprinderii. Pentru caracterizarea corectă a fenomenului trebuie să se urmărească cât mai
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Georgescu (1856-1898) nu ocolea în reprezentarea sa vârsta poetului. În 1891, la doi ani după dispariția poetului, tot Ioan Georgescu realizează și medalionul-relief așezat pe mormântul acestuia la cimitirul Bellu, într-o definiție naturalistă și nu metaforică, așa cum remarcă cu insatisfacție criticul Ion Frunzetti, dar și un bust în pură manieră academică, realizat după fotografia poetului făcută la 27 de ani unde acesta poartă mustață! Acest bust relevă, în opinia lui Petru Comarnescu, "o expresie ... meditativă și duioasă"254, cu toate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
performanțele produsului sau serviciului achiziționat se ridică la nivelul așteptărilor sale, consumatorul va fi satisfăcut și informațiile pe care le-a acumulat le stochează În memorie pentru a le utiliza Într-un viitor proces decizional. Dacă are, Însă, motive de insatisfacție, atunci apare o stare de neliniște a acestuia, cunoscută sub denumirea de disonanță cognitivă. L. Festinger (1957) a definit disonanța cognitivă ca fiind tensiune apsihologică care apare atunci când individul observă neconcordanța dintre comportamentul său și convingerea pe care o are
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
sociale a fost expresia modului în care schimbarea socială de până în prezent a fost caracterizată mai mult de sintagma schimbare prin crize decât de dezvoltarea socială proiectată și planificată. În ultimul timp s-a conturat însă tot mai pregnant o insatisfacție față de procesul natural de ieșire „spontană” din crize, cu performanțe modeste și costuri ridicate. În acest context, este un proces de cristalizare a capacităților de formulare a unor strategii de ieșire proiectată și planificată din criză și de construire a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de cunoaștere a cauzelor, formularea problemelor-cauză poate deveni instrument al manipulării de către actorii sociali. În această ipostază, formularea problemelor-cauză face parte din ideologie, în ipostaza sa de instrument de luptă politică. De regulă, pe un fond general de criză, de insatisfacție față de starea economiei, a crizei instituțiilor sociale, a conflictelor sociale, în lupta pentru putere pot fi utilizate masiv formulări distorsionate ale unor probleme-cauză. Asemenea formulări distorsionate pot constitui un important mecanism de deturnare a atenției cauzelor reale, dar și un
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
temeri colective. Formularea problemelor-cauză au deci adesea o funcție compensatorie, oferind o relaxare a stresului social, prin identificarea unor cauze și indicarea unor direcții de acțiune, în speranța că problemele-situație vor fi eliminate. Definirea problemelor-cauză reprezintă un răspuns funcțional la insatisfacția amorfă a colectivității. De aici și receptivitatea diferitelor explicații, în lipsa altora mai ușor de înțeles. Iată câteva exemple. Isteria identificării vrăjitoarelor care a cuprins secole de criză este un caz paradigmatic. Un alt exemplu este antisemitismul ideologiei hitleriste. Criza profundă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a acuzat puternic PSD, a promovat centralitatea problemei corupției. Această problemă, definită drept corupție la vârf, nu părea să fie prea importantă pentru populație. Nu aceasta era cauza directă a dificultăților. Mai degrabă, ea a provocat o relansare a multiplelor insatisfacții, care s-au canalizat spre responsabilitaea PSD, deși discursul lui Băsescu nu pare să fi oferit un program pozitiv foarte atractiv. El a oferit mai degrabă o atitudine: promisiunea luptei împotriva corupției, a unei schimbări nedefinite și, în special, afișarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
colectivității, devenind o problemă pentru aceasta; b) determinarea magnitudinii problemei - pentru aceasta sunt utilizați indicatori care oferă o magine a problemei-stare: indicatori ai stării de sănătate, ai economiei, ai delincvenței, ai poluării, ai nivelul mortalității infantile, ai gradului de satisfacție/insatisfacție; c) factorii determinanți ai dinamicii problemei sociale - este importantă identificarea factorilor, a condițiilor și a situațiilor care generează constituirea și dinamica respectivei probleme. După cum se observă, o asemenea analiză are în vedere fenomene și procese detectabile cu mijloace obiective la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
din sistem, comparativ cu statutul deținut. Acest fapt s-a răsfrânt direct asupra calității serviciilor medicale de care a beneficiat populația. Percepția personalului medical asupra condițiilor de muncă pe care le oferă sistemul și asupra statutului său social, cumulată cu insatisfacția față de salarizarea de nivel redus, legitimează, în opinia personalului medical, pretinderea unor extra-plăți pentru prestarea actului medical. Aceasta limitează accesul la servicii al populației sărace care percepe, la rândul ei, drept necesară/încetățenită plata suplimentară. Cheltuielile cu sănătatea publică drept
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]