8,637 matches
-
S. este o broșură din 1851, Pepelea sau Trădiciuni năciunare românești. Influențat de direcția pașoptistă, autorul consideră „tradițiile” drept mărturii pentru „întregul caracter al unui popor”. El modifică, în manieră cultă, povestirea populară despre Păcală, dând narațiunii un caracter biografic. Inserează alte importante elemente folclorice: credințe despre curcubeu, despre belciugari (ființe fantastice), jocuri de copii și cimilituri - S. dă aici prima colecție de acest gen în folcloristica românească -, obiceiuri de Crăciun și de Anul Nou. Culegeri: Pepelea sau Tradiciuni năciunare românești
STAMATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289845_a_291174]
-
Știrbey, Al. Marghiloman, Barbu Catargi, Al. Păun. Se publică pe această temă și o Scrisoare a d-lui T. Maiorescu. Rubrici: „Cronica Bucureștilor”, „Ultimele știri”, „Cronica teatrală” (asigurată de A. de Herz), „Literatură” (susținută de Th. M. Stoenescu) ș.a. Sunt inserate versuri de A. Mândru, G. V. Botez-Gordon, G. Murnu, Th. A. Naum, Gh. Vasiliu (sub pseudonimul G. Prut), Iuliu Predescu, Mihail I. Procopie, D. Iov, Eugen Ciuchi, Maria Dragu, Vl. Lăiniceanu, Alfred Moșoiu, în timp ce proza este semnată de N. Mihăescu-Nigrim
STEAGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289893_a_291222]
-
înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, licența luându-și-o în istorie, probabil în 1907. Între timp intrase în corpul stenografilor de la Parlament, al cărui subdirector va deveni în 1919. Scoate revista „Stenograful” (1906-1907), unde inserează și pertinente caracterizări ale oamenilor politici ai vremii, plecând de la discursurile rostite în Camere, dar și de la înscrisurile lor. Se ocupă de problemele stenografiei, abordând și domenii limitrofe, precum expertiza documentelor olografe, grafologia, paleografia și arheologia. Profesor la Școala Superioară
STAHL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
666: LATEINOS, EUANTHAS, TEITAN; deși Irineu se arată mai curând favorabil celei din urmă variante, el respinge orice identificare prematură; venirea lui Isus și inaugurarea regatului sfinților; a șaptea zi milenară. Figura Anticristului și structura mitului Mitul Anticristului se află inserat în discursul despre ultima tempora, fiind folosit pentru a demonstra esența mincinoasă a diavolului. Acesta punctează istoria omenirii prin trei intervenții decisive: în rai - îl ispitește pe Adam prin intermediul Evei (21,1); în pustie - îl ispitește pe Isus, la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
elementul inedit pe care autorul Apocalipsei îl introduce, în raport cu modelul său veterotestamentar, este complicitatea în rău. În Cartea lui Daniel, cei zece regi sunt obligați pur și simplu să accepte stăpânirea celui mai puternic, după o slabă opoziție inițială. Irineu inserează citatul din Apocalipsă, dar nu se oprește asupra diferențelor pe care tocmai le‑am constatat. Dimpotrivă, preferă să prezinte scenariul eshatologic ca și cum Ioan ar fi spus exact același lucru cu Daniel: Anticristul nu va veni înainte ca actualul imperiu să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sunt vindecările, exorcismele și învierile. Ereticii, predecesori ai Anticristului, nu se lasă mai prejos. Dimpotrivă, reputația lor pare a fi întemeiată tocmai pe aceste virtuți terapeutice, de taumaturgi. În dosarul său anticristologic din cartea a V‑a (28, 2), Irineu inserează un pasaj bine cunoscut din Apocalipsă (13, 11‑14): „[...] vorbea ca un balaur. Și toată stăpânirea celei dintâi fiare o pune în lucrare în fața ei. Și face pământul și pe locuitorii de pe el să se închine primei fiare, a cărei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
utilizator al paradoxurilor, calitate indispensabilă oricărui polemist. În plus, el cultivă un umor discret și savant, uneori ironia, calitate, trebuie să recunoaștem, destul de rară printre coreligionarii săi. Recapitulare și concluzie Cartea a V‑a din Adu. haer., în care este inserat mitul Anticristului, se adresează unui grup de clerici din Asia Mică, atrași de exegeza spiritualistă a Scripturilor. Firul roșu al demonstrației sale este constituit de ideea armoniei celor două Testamente, armonie respinsă de eretici, îndeosebi de Marcion și discipolii lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și edificatoare ale Scripturii, ca reacție împotriva acestui profetism extatic. Scriptura este, așadar, unicul instrument capabil să garanteze autenticitatea unei profeții și, din această perspectivă, profetul însuși trebuie să fie și un fin exeget. Pentru a exprima această idee, Hipolit inserează, în capitolele 18‑19, două istorioare, ai căror protagoniști ar fi putut fi în viață la acel moment. Cea dintâi (IV 18) prezintă cazul unei comunități din Siria, dusă la fanatism de un personaj harismatic (probabil un episcop: proestos ekklesias
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trădează influența legendei lui Simon, influență din ce în ce mai importantă începând din secolul al IV‑lea. Dar nu în aceasta constă originalitatea anticristologiei lui Chiril. Este adevărat că ea reproduce, până la un anumit punct, scenariul tradițional, dar aceste elemente bine cunoscute sunt inserate într‑o viziune teologică inedită. Să ne oprim deocamdată asupra scenariului inspirat „de Scriptură” (cap. 12): Or, acest Anticrist, de care tocmai am vorbit, trebuie să se arate atunci când se vor plini zilele Imperiului Roman și se va apropia sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
corecturi. În fine, sinteza anticristologică a lui Theodoret ne poate lămuri asupra uneia dintre etapele „evoluției” mitului Anticristului în creștinismul vechi. Într‑adevăr, pentru episcopul Cyrului, mitul își are sensul teologic și ideologic în contextul mai larg în care este inserat și utilizat. Fie că este vorba de Comentariul la Daniel, de Comentariul la Epistolele sfântului Pavel sau de tratatul polemic Haereticarum fabularum compendium, mitul face corp comun cu materia fiecăreia dintre aceste opere. Adevărata sa semnificație nu ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
etapă” a evoluției figurii Anticristului către forma sa „desăvârșită” este mai degrabă o versiune a mitului, la fel de încărcată de sens, la fel de completă și semnificativă ca și celelalte. Există, așadar, tot atâtea „mituri ale Anticristului” câte contexte în care el este inserat sau care îl adoptă. Dar, chiar și atunci când acesta își schimbă contextul și rolul, el păstrează totuși un nucleu, o anumită structură care îi este proprie și care nu îi permite să fie confundat cu alte mituri (mitul lui Satan
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Albert Eichorn, Hermann Gunkel, Ernst Troeltsch, Wilhelm Rede (Cf. „Introducerii” lui Frankfurter, p. V.). Cu toate că lucrarea lui Bousset este în mare parte depășită, ea păstrează o valoare intrinsecă datorită faptului că aduce în discuție, pentru prima dată, istoricitatea „legendei” anticristologice, inserând‑o într‑o anumită tradiție mitologică și religioasă. . Cf. observațiile foarte pertinente făcute de G. Jenks în Origins..., capitolul „The question of the Antichrist myth”, pp. 1‑24. Jenks prezintă aici, într‑o manieră clară și concisă în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a-și înzeci eforturile pe drumul înaintării culturii. Alte două articole, aparținând tot lui Papiu-Ilarian, pun în discuție chestiuni de maximă însemnătate, precum latinitatea limbii române, devenirea ei (Limba românească) și importanța învățării ei corecte (Să învățăm românește). Mai sunt inserate proverbe și cimilituri (printre primele culegeri din Transilvania), precum și traduceri din germană, italiană și maghiară. „Gazeta de Transilvania” și „Foaie pentru minte, inimă și literatură” erau primite regulat de membrii societății. Ca urmare a unui firesc proces de maturizare și
SOCIETATEA DE LECTURA AURORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289753_a_291082]
-
aduse inițiatorilor culegerii, autorul își face autobiografia, cu aluzii la unele realități contemporane. Tradusă în românește, a fost publicată în „Gând românesc”. În alt volum, destinat să celebreze aniversarea principelui moștenitor al tronului habsburgic (Buda, 1804), la capitolul Valachica este inserată o poemă pastorală a lui Ș., concepută ca un dialog între niște ciobani români care laudă reformele împăratului, dar nu ocolesc nici neajunsurile vieții sociale. Cu ocazia înscăunării episcopului Samuel Vulcan, în 1806, mai scoate o broșură, în care adaugă
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
Vinea, alta îl asociază și pe pictorul Marcel Iancu, autor în majoritate al graficii, care ar fi finanțat și tipărirea; s-a afirmat și că partea materială i-ar fi revenit lui Ion Vinea. Singurul indiciu cert este o notiță inserată în numărul 3, ca o punere la punct: „Cu toată partea redacțională a revistei noastre e însărcinat numai d-l S. Samyro”, acesta fiind, în toate variantele, personajul principal și Tzara însuși vorbind în mărturii biografice târzii despre S. ca
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
carențele criticii actuale” la chestiunea existenței postmodernismului românesc, de la impasul posterității călinesciene la „prețul erorilor optzeciste”, de la falsa criză a romanului la „mersul literaturii prin ceața tranziției”. Istoricul literar nu lipsește, numele lui Panait Istrati, Paul Zarifopol, M. Blecher fiind inserate în această „arenă a actualității”. Poate fi reținută ca elocventă pentru critica practicată de S. următoarea profesiune de credință: „Dacă nu rezultă din necesitatea de a înțelege și de a interpreta, dacă nu rezultă din urgența unei mărturisiri și dacă
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
părăsi viața publică spre a se retrage în mănăstire, probabil că însemnarea lui ar fi arătat la fel (proclamând, adică, aceeași fuga mundi pe care o repetă, obsedant, tâlcuirile gesturilor care duc la monahism) ca mărturisirea pe care o va insera în propria cronică, peste secole, marele vornic Radu Popescu, și el autor al unui gest asemănător ce l-a „ transformat” în monahul Rafail de la Mănăstirea bucureșteană Radu Vodă (unde și-a așteptat moartea, ce va veni înainte de 23 mai 1729
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mușlea, Vasile Bogrea, Mihail Straje, Izabela Sadoveanu, Ion Pas, Mircea Florian, Iosif E. Naghiu, Gavril Todică. În numărul 2/1940 este comentată primirea lui Liviu Rebreanu în Academia Română, fiind reprodus discursul său de recepție, în câteva numere din 1924 este inserată polemica dintre G. Bogdan-Duică și Vasile Bogrea, iar în numărul 1/1941 Cuvântul lui Nae Ionescu despre S. de m. Mai colaborează cu publicistică Gala Galaction, Ion Minulescu, C. Daicoviciu, Ștefan Voicu, Grigore Bugarin. Se acordă spațiu și unor traduceri
SOCIETATEA DE MAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289755_a_291084]
-
folclor se reflectă în tipărirea unor doine, balade și colăcării din Bucovina și Maramureș. Gazeta reia seria de articole Din trecutul neamului de G. Coșbuc și câteva articole morale și religioase ale lui Ion Agârbiceanu. În numărul 25/1912 e inserat un necrolog închinat lui I. L. Caragiale. Mai colaborează Elie Dăianu. M. Pp.
SOLIA SATELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289781_a_291110]
-
Marietta Sadova, G. Storin, Maria Filotti, George Calboreanu, Maria Ventura ș.a. Corneliu Moldovanu, directorul general al teatrelor, semnează articolul Între Biblie și teatru. A doua preocupare importantă a revistei o constituie literatura. Dar, cu excepția unei poezii de Ion Pribeagu, sunt inserate numai versuri reproduse din volume recent apărute: Clopote peste adâncuri de A. Dominic, Poeme simple de Zaharia Stancu. Proza e susținută de Ion Pas, cu fragmente din romanul Povestea unei fete. La rubrica intitulată „Carnet cultural” se consemnează noutăți literare
SPECTACOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289816_a_291145]
-
despre Sacha Guitry, Mistinguett, Cécile Sorel), Tudor Șoimaru (despre Elvira Popescu), N. Carandino (despre G. Ciprian), Ion Anestin (despre Charlie Chaplin), Costin I. Murgescu (despre Charles Boyer), iar Tudor Mușatescu este prezent cu însemnările Din carnetul unui cabotin. S. mai inserează recenzii la cărți străine, mai ales din literaturile franceză, engleză și germană. I. R.-N.
SPECTACOLUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289815_a_291144]
-
carefully revisited, Part I-III, J.B. Lippincott and Co., Philadelphia ș1870ț 1872, xii-1810 p. Notă asupra edițieitc "Notă asupra ediției" Titlurile celor 196 de paragrafe care compun sumarul primului volum din Treizeci și cinci de ani În Orient, singurul narativ, au fost inserate În text acolo unde un nou subiect animă suflul descriptiv al călătorului nostru. Am optat pentru această compartimentare pe de o parte pentru a face mai vizibilă schița Însăși a cărții și biografiei asiatice a lui Honigberger, iar pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pe cât mă ajută memoria, i-am prezentat un document demn de Încredere și că niciodată, În nici un caz, nu m-am abătut intenționat de la adevăr 330. Regulile de sănătate ale dr. Trillertc "Regulile de sănătate ale dr. Triller" În concluzie, inserez acum ( Într-o traducere a unei personalități literare) Regulile de sănătate ale doctorului Triller. Acest autor cu reputație a trăit spre sfârșitul secolului al XVII-lea și a publicat o foarte apreciată serie de poeme epice, intitulată The Abduction of
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
o notiță biobibliografică Ion Agârbiceanu, iar din „Falanga” se reproduc informații despre Liviu Rebreanu. Elevul Grigore Caraba încearcă o dramatizare după O făclie de Paști de I. L. Caragiale, tot el dând drama în cinci acte Mira, fată de-mpărat. Sunt inserate, în numere succesive, scrisori către Gavril Precup, din partea lui Ioan Bianu și a lui Andrei Bârseanu, epistole ale lui Gavril Precup către George Pop de Băsești etc. Maxim Domide întocmește o monografie a școlii românești din comuna Rodna, județul Năsăud
SCANTEIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289533_a_290862]
-
neamului - Horea sau înfăptuitorii Unirii -, fie că evocă mitologia clasică ori datinile și eresurile autohtone, animismul păgân sau spiritualitatea creștină a lumii medievale, autorul se arată a fi un virtuoz al intertextualității, amator de emoții livrești. De multe ori el inserează în versurile proprii citate latinești sau parafrazează texte clasice. Ecourile din poezia antică se îmbină și cu reminiscențe din scrierile unor autori moderni, cum ar fi Lucian Blaga, Georg Trakl și mai ales Saint-John Perse, la care trimit titlul volumului
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]