1,822 matches
-
însemnată în Zibaldone potrivit căreia "principiul lucrurilor și al lui Dumnezeu însuși este nimicul"6? Asemenea unei umbre imposibil de înlăturat, nimicul a însoțit și preocupat dintotdeauna reflecția filosofică așa cum Mefisto a făcut cu Faust. "Spiritul care mereu neagă" se insinuează în gândurile ce însuflețesc mintea umană, nutrindu-se cu rațiunile negativității care i-au aparținut deja lui Anaximandru: [...] căci toate câte sunt Născute, vor pieri, pe drept cuvânt. Să nu fi fost nimic, era mai bine7. Nici filozofia nu se
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
lui Pascal intuiește cu mult înainte de vreme, în pragul epocii moderne, cauza mai profundă a apariției nihilismului. Atunci când sensul devine insuficient, când lipsește răspunsul la "de ce?", nihilismul bate deja la ușă. Acest oaspete neliniștitor potrivit expresiei lui Nietzsche s-a insinuat deja pe furiș în casă, astfel încât nimeni nu va mai putea să-l izgonească. Firește, Pascal înfruntă această nouă condiție și reflectează asupra ei pentru a-i ține piept: în spatele necesității irefragabile a naturii mai există încă un Deus absconditus
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
realizate cu cei șase, într-o întâlnire anterioară, au fost proiectate date personale despre fiecare participant. Pe lângă informațiile adevărate despre vârsta, pasiunile și realizările studenților implicați în organizarea experimentului, au fost strecurate și câteva date false despre aceștia. S-a insinuat că un student a făcut detenție într-o școală de corecție, că altul s-ar droga, că o studentă a aranjat cu juriul (din care făcusem și eu parte) să câștige pe nedrept premiul de "Miss Facultate" și că unul
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
înfruntat din partea locurilor și a oamenilor Flaccus însuși, pe durata misiunii sale militare. Flaccus, de asemenea, nu ar fi avut și nu ar avea motive să fie mulțumit de misiunea care i-a fost acordată de Augustus și care ar insinua poetul nu diferă decât prin nume de condiția unui exilat ca Ovidiu însuși. Reamintind aceste elemente lui Flaccus și lui Graecinus, viitori consuli, și subliniind duritatea propriei relegări, Ovidiu pare să insinueze că firea războinică a populației getice, prin simpatia
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a fost acordată de Augustus și care ar insinua poetul nu diferă decât prin nume de condiția unui exilat ca Ovidiu însuși. Reamintind aceste elemente lui Flaccus și lui Graecinus, viitori consuli, și subliniind duritatea propriei relegări, Ovidiu pare să insinueze că firea războinică a populației getice, prin simpatia entuziastă pe care i-o demonstrează poetului, ar putea constitui un element, într-o anumită măsură, prețios pentru echilibarea puterii lui Augustus poate încă nu cu totul absolută, dar îndreptată spre absolutism
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Et caput et plenas omnes mouere pharetras, Et longum Getico murmur in ore fuit (v. 35-36)227. Sub masca rușinii prefăcute de a fi fost nevoit să scrie un asemenea poem în limbă getică, Ovidiu parcă ar vrea să-i insinueze corespondentului său că se află la mare cinste în ochii opiniei publice (armate) a geților 228. În entuziasmul lor, geții afirmă că, deoarece Ovidiu a scris aceste elogii Cezarului, poetul trebuia restituit imperiului Cezarului (Caesaris imperio restituendus eras). Și se
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
reproșezi greșelile, dar deja e prea târziu: cruță-l de cuvintele tale aspre pe un acuzat care a mărturisit (confesso reo)". Prietenul Graecinus trebuia să intervină cu sfaturile sale înaintea naufragiului. Din punctul nostru de vedere, voalat Ovidiu vrea să insinueze că și Graecinus, asemenea multor altor prieteni ai Sulmonezului, departe de a-i reproșa atitudinea sa de dinaintea exilului, i-o aprobau, i-o încurajau, i-o înflăcărau, în timp ce acum... și-au schimbat părerea. Dacă așa este "fie ca toate acțiunile
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Cezarii, chiar dacă de-abia i-a cunoscut? Ei bine, iartă-mi mărturisirea: tu erai Cezarul meu!" Quis se Caesaribus notis non fingit amicum? Da veniam fasso, tu mihi Caesar eras! (v. 21-22)280. Deși exprimarea lui Ovidiu este echivocă, poetul insinuează un fapt cert: Messalinus ocupa în inima lui Ovidiu locul lui Cezar (= Augustus). Afirmația ovidiană, fie că este interpretată la imperfect (eras), fie la viitor (eris), este cât de poate de jenantă pentru un "Cezarian" cât și pentru Augustus însuși
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
que de crime je n'en ai pas commis". Fragmentul în latină pare să sugereze mai mult: dorința mea este să mi se poată nega până și vina. Aceasta este convingerea intimă a poetului, pe care el vrea să o insinueze în inima lui Messalinus dacă nu se găsește deja acolo și nu numai, ci și în a tuturor prietenilor săi, care, de altfel, toți trebuie să fi fost la curent cu cauza adevărată a relegării sale la Tomis. Numai pentru
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
victime a lui Augustus (Amores, I, XV), fapt care constituie în sine un act de cutezanță, dacă ținem cont că împăratul a pus ca numele lui Gallus să fie eliminat din ultima eglogă din Georgicele; dar el îndrăznește chiar să insinueze că Gallus nu era vinovat și că fusese acuzat pe nedrept (Amores, III, IX, 64, ed. Munari). O considerație se impune: dacă Vergiliu, care numai de lipsă de loialitate față de Augustus nu poate fi acuzat, a fost totuși constrâns să
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Exemplele mitologice și legendare la care se referă poetul sunt în măsură să ne sugereze și natura cauzei exilului ovidian. Acestea nu au absolut nicio legătură cu desfrânarea Iuliei minor. Capaneu, Phaeton, Semele, trecuți în revistă, își datorează tragicul, dar insinuează poetul mărețul lor destin temerității (temerarius Capaneus), ambiției nemăsurate (ambitiosa Semele). Ovidiu intenționează să-și compare propria situație cu acești eroi și nu cu aceea a unui "mediator de iubiri nepermise". Cum se știe, Capaneu, unul din cei Șapte împotriva
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
care-l exprimă. Poetul, cum s-a mai spus, se consideră cu adevărat cauza morții prietenului său Paulus 424 și își dorește ca vina lui să fi fost mai mică. Dar, autoacuzarea lui Ovidiu nu este contrazisă, cum vrea să insinueze De Jonge 425, de faptul că și Marcia, soția lui Paulus Fabius Maximus, se autoacuză de moartea soțului. Mai mult, date fiind legăturile de prietenie, de rudenie și politice dintre Ovidiu și Paulus, pe de o parte, și Marcia și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și o consecință nefastă. Elitele intelectuale au început să facă noi clasamente, ierarhizări pe o scară a antisemitismului, potrivit căreia cineva putea fi "mai mult", "mai puțin" sau "absolut deloc" vinovat. Un fel de nou "a supraveghea și a pedepsi" insinuat prin folosirea de fraze izolate, declarații trunchiate sau scoase din context, documente publicate la Paris sau la București. Trezirea conștiințelor, care nu se produsese în 1990, se asociază acum cu luptele intestine pentru putere. Presiunea extrem de puternică din anii 1998-1999
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
București în toate marile centre urbane, apoi și în orașe mai mici, reprezentând principala formă de comunicare politică a Opoziției în acești ani. Exploatând pervers această caracteristică, purtătorul de cuvânt al guvernului FSN, Bogdan Balthazar, lansează formula "Arhanghelii străzii", care insinua filiația dintre mișcarea legionară și Alianța Civică. Până și ambasadorul SUA, Alan Green jr., cade în această capcană, prezentând în persoană organizatorilor congresului de constituire a AC, în decembrie 1990, o scrisoare a Departamentului de Stat care recomanda moderație și
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de semnalizare a "grandorii referentului numenal", fapt menit să trezească în receptor nu doar elanul identificării cu personajele dramei, ci și curiozitatea, spiritul analitic. Așa se explică de ce reprezentările ficționale în genere sunt construite pe un tipar teatral, imaginația melodramatică insinuându-se, după cum s-a remarcat, în falia dintre reprezentare și semnificație 90, în cadrele unui proces de acum bine cunoscut, care validează lectura lumii (ca text) drept cea mai autentică formă de trăire (pentru că e implicată și dezimplicată, tragică și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
aruncându-și privirea asupra chipului adormit "ca deasupra unei oglinzi": "Privi cu nesaț la chipul lui Andrei. Era atât de aproape; l-ar fi putut cuprinde în brațe. La ce folos? Sufletele lor erau departe, dezbinate". Patima femeii se va insinua însă, treptat, în sufletul amorțit al amantului înșelat, până când acesta, învins, îi acordă iertarea. În fapt, Andrei era dispus s-o ierte de la bun început, numai că nu se aștepta la o trădare de asemenea proporții (Mab fusese tot timpul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Ilsemann, "we can say that consciousness is delayed, for even if it is still blind, it is a consciousness aiming at least at a real world". 90 Peter Brooks, op. cit., p. 109. În opinia autorului american, dacă imaginația melodramatică se insinuează în falia dintre reprezentare și semnificație, retorica melodramatică se exprimă într-un orizont al luptei dintre planul reprezentării și planul semnificației, primul dorind să-l atingă pe celălalt. 91 După cum am mai observat și în volumul consacrat ideilor critice lovinesciene
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a avut consecințe politice neașteptate: "Din simple publicații de știri, ziarele s-au transformat în purtătoarele și călăuzitoarele opiniei publice. Acest lucru a avut pentru organizarea întreprinderii de presă consecință că, între culegerea știrilor și publicarea lor, s-a mai insinuat un element: redacția. Pentru editorul de ziar însă acest lucru a însemnat transformarea lui dintr-un vînzător de știri într-un comerciant de opinie publică."7 Această a doua fază a dezvoltării presei, denumită și a "jurnalismului literar", a permis
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
unor vise din trezie. Acestea rămîn unite cu și inspirate de reprezentări sociale ale plăcerii, ale formelor estetice și ale proiectului personal. Ce vrem să spunem prin aceasta? Înseamnă că în momentul în care timpul își oprește scurgerea și se insinuează în sinuozitățile virtuale ale unui joc electronic, în audiția unei bucăți muzicale care "ucide", cum spun rapperii, sau în consumul mai mult sau mai puțin extatic de substanțe interzise, cedăm, dăm sau "sacrificăm" o parte din reprezentările noastre în schimbul altora
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
a avea o idee despre ele. În Occident nu se știe ce e acela un crivăț; vom încerca să-l explicăm. E mistralul, dar fără soare, cu, în plus, un praf fin, înghețat, care pătrunde prin toți porii și se insinuează în locuințele cele mai bine închise; e o ciocnire între asprele vânturi ale Moscovei și brizele călduțe ale Peloponesului; sunt vânturile regiunilor polare care se năpustesc asupra bazinului Mediteranei, în urma ruperii echilibrului din oceanul atmosferic; e urletul Ursei septentrionale; e
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ușor pentru niște prevaricatori care aveau la dispoziția lor tribunalele și forța armată. Astfel a trecut terenul în alte mâini, și fiii vechilor nobili au fost văzuți cultivând pentru stăpâni noi pământul care era moștenirea strămoșilor lor. Corupția grecilor se insinuă în obiceiuri; sub această presiune odioasă, orice manifestare de abnegație și patriotism fu interzisă și se stinse puțin câte puțin. Asta era ceea ce dorea și Divanul; neputând să îmblânzească energica rezistență a românilor, se strădui să-i corupă; domnii din
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
soți să se păzească; leul devorator își pândește prada zi și noapte; se folosește de primele răciri, trage folos de pe urma lunilor de miere în descreștere și a celor mai mici tulburări ce apar în atmosfera conjugală. Jupiter modern, el se insinuează la adăpostul norilor, și așa se strecură în sânul tinerei familii a cărei anevoioasă creare tocmai a fost povestită. Buna înțelegere nu durase deloc între soți; din câteva cuvinte scăpate la necaz tinerei femei, trebui să se conchidă că era
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
am sugerat deja în Capitolul 2, granița dintre cele două locații antagonice joacă un rol foarte important. După modelul Purgatoriului ce mediază, în mitologia creștină, opoziția dintre infern și paradis, ușa de la intrare poartă, pentru cel care vrea să se insinueze în anumite cercuri, conotațiile graniței cruciale. Magazinul ca loc de trecere între interior și exterior, marea așezată între societate și singurătate, plaja aflată între pămînt și mare ori grădinile, situate între oraș și sat, toate funcționează ca mediatori. Și este
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
dar nu uităm că e nefericit. Da, e adevărat, cunoaștem scriitori care, în viața obișnuită, priveau foarte filosofic spectacolul viciilor umane (la care câteodată luau parte din gros, fie prin moravurile lor, împinși de propria natură, fie prin scepticism filosofic, insinuat în conștiință de lipsa de moralitate a contemporanilor) și care acasă la ei, fără dificultate, lepădau din spinare haina lor murdărită și începeau să scrie trimițând interogații lui Dumnezeu. - Vezi?! a exclamat. E posibil. Un sceptic român spune că inteligența
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
prevestea nimic bun... Se înțeleseseră între ei, prin afinități scabroase care îmi scăpau, să mă întîmpine astfel, cu o ranchiună care nu știam de unde vine, fiindcă nu le făcusem nimic... I-am uitat imediat atunci, dar acum ura lor se insinua: și dacă au dreptate, mi-am spus, și n-o să mai scriu nimic? Vertiginos, alungând imaginea celor trei, gândul mi s-a îndreptat spre un om care, pe deasupra micimilor umane, era pasionat de cuvântul scris. Acolo, în fața hârtiei, mai puternică
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]