2,113 matches
-
înzestrat cântecul orfeic, adică pur și simplu reluarea unui loc comun devenit banal în istoria literară a mitului; și, dacă versurile lui Eminescu s-ar reduce doar la asta, n-ar fi meritat să zăbovim asupra lor. Dar acum intervine insolitul: atracția exercitată de harfa lui Sarmis nu se limitează numai la elemente ale lumii materiale - țărmi, insule, stânci, apele mării -, ci acționează și asupra trecutului omenirii: "Ba chiar ceea ce nimeni în veci să mute poate trecutul te urmeze cu veacurile
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
să-i dau altă tonalitate, nu-și schimba forța. Lovinescu mă asculta cu un interes îngăduitor, parcă aș fi recitat o poezie învățată cîndva, în copilărie. I se părea pesemne atrăgătoare propunerea mea pe care i-o prezentasem atît de insolit. Deodată ca sub o putere străină de el, scăpată de sub control, l-am auzit rostind cu o hotărîre care m-a uimit: - Într-adevăr. Ce ar fi să îmi schimb itinerariul? Îmi dai răgaz să mă gîndesc? - Oh!, am exclamat
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
am spus, sălile aglomerate, nu dădea interviuri, ducea un trai de mizantrop, de lup singuratec. Totuși, pentru inițiați silueta lui devenise familiară, avusese un succes răsunător, cărțile semnate de el erau expuse în primele rânduri în librării. Cele două romane insolite Voyage au bout de la nuit (Călătorie la capătul nopții - 1932), Mort ŕ credit (Moartea pe credit - 1936) îl săltaseră în plutonul fruntaș al prozei franceze (și ce pluton, cu Gide, Malraux, Montherlant și mai târziu Sartre și Camus). Louis Fernand
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
Șerban Foarță Singurul vers citabil (pe de-a-ntregul) dintr-un poem proletcultist, Cântarea României (sic!), al lui M. R. Paraschivescu, este acela-n care autorul, amintindu-și că, în tinerețe, cochetase cu surrealismul, închipuie o scenă insolită, demnă de penelul lui Dalí: „Un cal care nechează într-o sufragerie”. Prin nu știu ce coincidență stranie, imaginea aceasta reapare, după mai bine de cincizeci de ani, la pagina 106 a ultimei cărți a lui Lucian Dan Teodorovici (Polirom, 2003), anume
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
într-o sufragerie”. Nu mai puțin halucinant decât era la M. R. P., calul din „circul nostru” are, însă, o cu totul altă destinație. Rostul său nu e să ne șocheze, ca o imagine insolitantă, - ci să acrediteze, pe cât bănui, insolitul însuși ca banal, ca ipostază a normalității sau ca unică normalitate! Iată cum ni-l prezintă „circul nostru”: „Cu ceva vreme în urmă [...], cu ocazia unei aniversări la care fusesem invitat de-un văr de la țară, toți cei prezenți acolo
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
răspunde Etiemble neglijent, nu e treaba sa, vrea să spună, să se lanseze în considerații - el se mulțumește să relateze ce a fost, să expună și, desigur, să se expună... Tonul e liniștit, senin, contrastând nu fără puternic efect cu insolitul mărturisirii - dure. Etiemble, sau vorbirea pe șleau. "Ca toți elevii internatelor..." Întrerup transcrierea, nu pot trece ușor peste cuvântul "toți", da, toți (s. n.), nu o parte din ei, nu doar unii! - și continui: "Ca toți elevii internatelor, am cunoscut homosexualitatea
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
bineînțeles, scrierile celor doi vizionari deghizați în textualiști, Mircea Cărtărescu și Matei Vișniec). Unii dintre "nouăzeciști" sunt prezenți cu texte în recentul număr special al revistei Manuscriptum. Fiecare îl evocă pe Cristian Popescu din perspectiva lui, colaborând la compunerea unui insolit portrait en miettes (pentru a parafraza un titlu al lui Eugen Ionescu). Mihail Gălățanu își amintește cum scria tânărul poet: "Scria pe niște caiete negre, cu coperți groase [...]. Avea obișnuința de a relua întodeauna pe o pagină nouă poemul de pe
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
sărbătoarea discursurilor consacrate, a dat peste cap protocolul său, ca și cum în sala unei festivități ar fi năvălit o ceată de inși zgomotoși, dornici a lua cuvîntul, a-și rosti pe nerăsuflate păsul. Reacție la clișeu, stereotipie, automatism, proza actuală cultivă insolitul, bizarul, corespondențele năstrușnice, un caleidoscop al asocierilor (uneori forțat) fanteziste, cu ținta unei "igiene" a spiritului, a unei "eliberări". La originea unei atari producții stau avangarda și literatura absurdului, altfel spus extrema modernitate care nu-și închide formula, ci, dimpotrivă
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
sine, al semnelor matematice. Mi-am adus aminte de această întâmplare citindu-i cartea lui Șerban Foarță, Micul Print (cu wordesign-urile autorului. Editura ART, București, 2008), de o rafinată speculație lingvistică și literară, un exercițiu ludic în totul, fascinant prin insolitul subiectelor și libertinajul comportamental al ideilor, prin dezinvoltura construcțiilor calamburești și insinuanța ironic-galantă, cu care își alcătuiește poeziile și micile eseuri poematice, plasându-se astfel într-un univers de perfid basm copilăresc, prin fereastra căruia își ia zborul într-un
Cartea Micului Print (Șerban Foarță) by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/7646_a_8971]
-
Sfânta Euharistie le permite bunilor credincioși să participe la efectul Îndumnezeitor al Întrupării, al Jertfei și al Învierii Domnului. Norman Russell, Într-una din lucrările sale<footnote The Doctrine of Deification ..., p. 300. footnote>, menționează un lucru de-a dreptul insolit poate pentru destui teologi occidentali: „Împărtășirea noastră de dumnezeirea lui Hristos prin Euharistie ne face superiori Îngerilor”. În privința schimbării produse În pâine și vin prin efectul binecuvântării și a faptului că trupul lui Hristos, Împărtășit de unii credincioși, poate fi
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
nu va izbîndi pe alt meridian. Adoptat de liber-schimbiști ca patron spiritual, Caragiale le-a dăruit o zestre inestimabilă; numele ei este ambiguitatea. O întrebare s-a pus din capul locului: care este granița dintre glumă și seriozitate în acțiunea insolitei formațiuni politice? Faptul demonstra că respectiva ,graniță" fusese ascunsă destul de bine și le oferea fondatorilor un motiv de satisfacție. însăși deviza ," putea fi citită în două feluri, atît ca expresie a distanțării critice de o anume realitate, cît și din
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
Dumitriu în Occident, serviciile Securității au alimentat și amplificat zvonul paternității multiple a Cronicii, consolidîndu-l. Ecourile lui persistă pînă azi, fără ca problema paternității romanului să fi fost încă supusă unei analize serioase. Avînd unele afinități, Dumitriu-Stahl-Vinea au format un trio insolit, comparabil, într-o anume măsură, cu trioul Bioy Casares-Silvina Ocampo-Borges. Dar, dacă ultimul s-a cristalizat în condiții de libertate și transparență, primul s-a țesut din complicități clandestine, cu aspecte extraliterare tenebroase. O triadă incitantă pentru cercetare. De aceea
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
în Acțiunea din 6 și 12 februarie 1942. Va fi interesantă identificarea, cândva, a prototipului real al acestui personaj, lucrat în mod evident �după natură". Sunt șanse mari ca o altă remarcabilă proză, necunoscută până astăzi istoricilor literari, cu subiect insolit și dificil de clasat, I-a pus Dumnezeu mâna în cap, să fie încă o recuperare din versiunea revizuită a Mălurenilor. A apărut tot în 1942, în Vremea din 3 mai, cu mențiunea �Nuvelă de E. Lovinescu". Scrise cu un
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
din latinescul medieval scarlatus 3, ieșit, la rându-i, din persanul saqirlat, i. e. "flamură roșie", care ajunge, la Bizanț, să desemneze porphyra însăși, "roșul" bazileic, - ne mai rămâne să vedem în ce măsură Craii (de Curtea-Veche) "realizează" și acest sens complementar (și insolit). Ei bine, propria-i "performanță", dacă vreți, e, de asemeni, integrală. Mai întâi, Carol însuși, acest nexus al celor două serii de sensuri: "crai" și "roșu"... Pentru ca el să poată să (tr)a(ns)pară, tomnaticul crai Pantazi e pus
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
situează poezia lui Nichita Danilov ("Tradiția de la care se poate revendica este, în chipul cel mai evident, a unui anume expresionism ce mai păstrează ceva din scenografia romantică, trecut prin angoasele imageriei de coșmar suprarealist, cu dislocările și recombinările-i insolite, dar conservînd un număr de repere mitice constante, cu precădere din teritoriul simbolic biblic"). Observații la fel de pătrunzătoare, demne de reținut, despre întreaga generație ca și despre cîteva din volumele ei reprezentative. În fine, este profesorul clujean într-o cu totul
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
în campusul universitar. Au loc numeroase lansări de cărți. în centrul atenției se află volumul Mortul care ne trebuie de Jorge Semprún (traducere, prefață, note și îngrijirea ediției de Dinu Flămând) publicat cu promptitudine de Editura Dacia din Cluj. Moment insolit: prânzul luat la Arhiepiscopia Tomisului (nu vreau să-l descriu, ca să nu transform relatarea într-un poem). Seara, la Mangalia, decernarea premiilor: Premiul "Ovidius", pentru valoarea recunoscută a operei literare și pentru contribuția la afirmarea libertății de expresie și a
Festivalul internațional "ZILE ȘI NOPȚI DE LITERATURĂ" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14757_a_16082]
-
ca niște simple păpuși mecanice, cu alte cuvinte inconștiente de subtilitățile și subtilizările de informații care circulau înlăuntrul careului nostru; repet: lucrul cel mai cumplit nu era că eu sau doamna S. ne comportam ca niște contururi perfect previzibile unui insolit teatru de păpuși, ci că eu sau poate ea, într-un mod oribil, încetam, într-un anume punct, să mai fim păpuși, transgresam, într-un fel, perfecțiunea duplicității noastre pentru a trăi, fie și numai preț de o clipă, perfecțiunea
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
o măsură, îmi dau seama, a și găsit-o. În schimb, ce bizar, mi-am pierdut-o eu! El sta în gazdă tocmai la faimoasa infermieră Maricica, cea care condiționa executarea ordinelor administratorului Tătaru (fost paznic la "canal!") prin apariția insolită a unei danturi într-un loc de-al ei destul de intim! Cu o mașină de scris, cu cafele, ciclobarbitale nocturne și carbaxine diurne, în fața unui geam deschis spre-o grădiniță de flori și-o stradă rurală, cu vaci și tractoare
Undeva unde sînt motani, și dovleci, și fluturi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14006_a_15331]
-
cu o vie însuflețire critică. Ca metaroman analitic in pregress și nu deliberativ, Anchetatorul apatic impune o omologie structurală între existență și ficțiune. Ratarea existențială ajunge să fie substituită de realizarea anchetei romanești. Perspectiva narativă aparține unui tânăr procuror, un insolit anchetator, o conștiință apatică lucidă, (auto)critică, dar suspicioasă, nehotărâtă, relativistă, ce se confruntă cu alte conștiințe iremediabil apatice, în special femei instinctuale, triviale dar cuceritoare. Prin ancheta-roman, el se află aproape în elementul său. Citim în Anchetatorul apatic un
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
Romanul, ca toate celelalte, păstrează perspectiva înțelegerii complexe și echivoce, o atitudine deopotrivă de distanțare ironică și de apropiere lucidă și patetică. Războiul amintirilor, 1981, este un roman social în patru părți, substanțial și adânc, o cronică fragmentară de familie, insolit și captivant concepută. În centrul ei se află un copil, imediat după "eliberarea" sovietică, ajuns un tânăr care, în anii �50, nu-și poate duce la capăt intențiile de a face politică. El nu va profita de faptul că este
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
și sabie etc. -, la care colaborează personalități din Republica Moldova, România, Franța, Germania, SUA, Canada ș.a.m.d., instruiesc, dar și emoționează, conving, dar și suscită polemici clarificatoare. Cel mai recent număr al revistei - 11-12/ 2002 - este conceput într-un mod insolit. Scriitorul și publicistul Leo Butnaru a valorificat prompt participarea sa la Festivalul Internațional Zile și nopți de literatură organizat de Uniunea Scriitorilor din România, în toamna anului trecut, la Neptun, aducând în redacție texte ale multora dintre participanții la festival
ȘTIRI CULTURALE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14311_a_15636]
-
număr pe Liviu Dănceanu și Dan Dediu vorbind despre clopote. Și nu numai. (Red.) Nu m-am dat niciodată în vânt, recunosc, după muzica lui John Lennon. Cu atât mai puțin după avatarurile lui biografice. Mai ales că excentricitatea ori insolitul existențial au fost cu mult peste măsură mediatizate, retușate, chiar prefabricate. Cu alte cuvinte, umflate cu pompa sinistră, în acest caz, a mass-media. Or, nu e drept ca o viață de om să fie transformată într-un balon de săpun
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
enciclopedic care se tot umfla, ca o tumoră malignă." Tocmai pentru că sunt atâtea de spus, personajul Henry Miller ezită. Nu găsește cuvântul potrivit, nu găsește subiectul cel mai interesant, când, de fapt, cuvântul potrivit este verbul cu care își farmecă insoliții prieteni, iar subiectul cel mai interesant e el însuși, o operă necenzurată, neterminată, în derivă. De la jumătatea anilor '30 încoace, adică de la prima apariție a romanului Tropic of Cancer în Franța, la deja celebra editură Obelisk, și până acum, la
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
facă un scriitor este să accepte ca literatura să se scrie "de la sine". "Eu nu aveam nici un rol", spune el. "Răspunderea aparținea altcuiva. Eu nu eram decât stația de recepție ce retransmitea apoi în eter." Într-adevăr, Miller-povestitorul este un insolit, un egoist preocupat foarte puțin de narațiune, și mai mult de înregistarea fidelă a unor secvențe. La Miller, spune William Solomon, totul e diversiune. Funcția de identificare a cititorului e mereu faultată de digresiuni - unele absurde, altele nostalgice, adesea comice
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
despre Europa ca și cum aș fi vizitat-o", mărturisește el. Deși cartierul copilăriei sale e învestit cu o aură mitică, atemporal, nemarcat de presiuni sociale, și deși New York-ul pare cititorului a fi patria de drept a acestui boem captivat de insolit, scriitorul se simte în largul său doar printre non-americani - dovadă fiind prietenii săi, nord-europeni, polonezi și evrei, față de care are o reacție de atragere-respingere. Propria sa moștenire europeană, însă (Miller fiind german de a doua generație), e mistificată, ca mai
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]