2,106 matches
-
achiziționa, refuzând să le mai vândă. Cerea prețuri exagerate sau îi convingea pe rarii cumpărători că sunt lucruri lipsite de valoare. Pe copil îl îndrăgise. Cât era ziua de lungă, îl urmărea cum devora cu privirea relicve și vechi obiecte insolite sau îl lăsa să citească tomuri groase, cu foile îngălbenite și sfoiegite. Când împlini 14 ani, Sofron îi găsi un post de ajutor de arhivar, într-o urbe apropiată. După un timp, băiatul rămase singur în galeriile acelea subpământene de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și de durată, în urma căreia caracteristicile celor două ființe se îmbină și se identifică în cele din urmă? La fel se întâmplă lucrurile și între soți. Bătrânul se întrebă dacă un fenomen similar se va produce între el și obiectele insolite pe care se hotărâse să le colecteze în urmă cu câteva luni. Peretele dinspre miazăzi al sălii era acoperit cu portretele strămoșilor, înșiruiți într-o ordine genealogică. Primul era cel al întemeietorului acestei stirpe nobile, Johan Augenstein cel Statornic, Principe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o văzuse decât prin cărțile de școală ale copiilor. Alăturarea acestui decor exotic grupului de oameni țepeni în hainele lor scrobite, țintuiți, emoționați și ușor speriați de importanța actului la care se hotărâseră cu greu să participe, era neașteptată, amplificând insolitul și farmecul trist al fotografiei. A patra casetă conținea un carnețel învelit în hârtie albastră decolorată, pe care scria: JURNAL DE VISE. Bătrânul îl deschise la întâmplare și citi: "Visul al 37-lea Deșert. Cât văd cu ochii dune de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în dreapta, vopsit în alb, îndemnul; „Votați Soarele”. În jurul orelor 11, primul grefier veni și-mi spuse că prefectul județului îi comunicase telefonic că mă invită la biroul său și că-l roagă să-mi aducă asta la cunoștință. Rugămintea era insolită, și insolentă totodată, deoarece la vremea aceea un judecător nu putea fi „invitat” la biroul unui prefect, mai ales prin intermediar - era vorba de un anume respect reciproc, tacit, dedus din principiul separării puterilor în stat - judecătorii având un statut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Simon) Sommaire Dans son étude, l'auteur se propose d'expliquer les raisons (ou plutôt, le manque de toute raison) de la participation de la Fédération Russe dans la Convention de Belgrade concernant le régime de navigation sur le Danube et son insolite présence dans la Commission Danubienne. Dans le début de son exposé, l'auteur souligne l'importance du grand fleuve pour l'Europe notamment pour l'Union Européenne et d'une manière tout à fait spéciale, pour la Roumanie. Ensuite, il
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
a plus la qualité de prendre part dans la Convention et par conséquant, elle ne peut plus rester dans la Commission Danubienne sans le consentement de parties et contre la volonté des pays participants à cette Convention. Mais encore plus insolite et choquant, lui apparaît le fait qu'en dépit du fait qu'après le démantèlement de l'empire russe, la Fédération Russe n'est plus un Etat riverain du Danube et par conséquent, il n'existe plus le droit de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
autoritate, influență și abilitatea acesteia) se monitorizează, se dau directive și se controlează navigația și tot ceea ce este în legătură cu ea, influențând, de la timona pe care o manevrează, în funcție de interesul Federației Ruse, și totodată, pe seama statelor riverane, când prin această prezență insolită, nu numai navigația pe întregul curs navigabil al Dunării, ci și politica acestor state riverane? Federația Rusă, ca și orice alt stat neriveran la Dunăre (precum Suedia, Japonia, Chile și altele), nu este îndreptățită la mai mult decât la beneficiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
minciuna cu trei limbi (...). Animalele se poartă ca oamenii, iar oamenii ca animalele, tinerii plâng iar babele râd; leii boncăluiesc, iar cerbii vânează”. De cele mai multe ori, nebunia Renașterii stârnește râsul și, pentru obținerea acestui efect, artiștii și scriitorii acumulează detalii insolite. Scopul acestui demers este învățătura și condamnarea nebuniei. Un exemplu în acest sens îl constituie stampele de la sfârșitul secolului al XVIlea și începutul secolului al XVII lea consacrate lumii răsturnate, și având un puternic caracter moralizator, acumulând însă simultan și
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
întreaga creație. Iată de ce motivul urâtului prezintă aspecte mereu noi, însă incomplete.” Friedrich Schlegel arată în lucrarea Studiu despre poezia greacă (1795 - 1796) schimbarea de gust estetic a omului modern, care nu mai gustă reprezentările armonioase ale frumosului, preferința pentru insolit, șocant, excentric, respingător și îngrozitor fiind noua “convulsie a gustului în agonie: “ Frumosul este atât de departe de a fi principiul dominant în poezia modernă, încât multe dintre splendidele opere moderne sunt pur și simplu reprezentări ale urâtului. Astfel, ne
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
gara Bucureștilor sau o altă gară metropolitană, pare un mușuroi de pământ ridicat În fața unei piramide egiptene. „Ce gară prăfuită și cât de pustiu e locul”, va gândi el. „Ți-e și groază să cobori aici...” Ceea ce are Însă mai insolit gara ieșeană este WC-ul public privatizat, o adevărată hrubă suprarealistă din care s-a scos pendulul lui Foucault și În locul lui au fost amenajate cabine, pisoarul și camera de dușuri. Intrarea În WC-ul public se face prin butic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se Înfierbânta pur și simplu (deși n-ar fi fost necesar, erau cel puțin treizeci de grade la umbră, iar În compartiment căldura devenise insuportabilă), nu-ți puteai da seama dacă inventează sau relatează obiectiv, enumera detalii dintre cele mai insolite, găsea chichițe și descoperea vinovații, știa exact ce vârstă și câți copii avea fiecare accidentat, ce declarase directorul minei și ce spuseseră reprezentanții ministerului de resort, cine furase materialul, cine nu fusese atent, care nevinovat fusese pedepsit, oferea soluții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
replicat vioaie, numai să știi că nu vom putea vorbi. Sunt foarte răgușită și doctorița mi-a interzis să scot vreun cuvânt. Stupefiată, abia am izbutit să articulez: — Bine, dar atunci cum ne vom înțelege? Prin scris? Îmi și imaginam insolitul situației: fiecare cu o bucă țică de hârtie pe genunchi, schimbând în răstimpuri bile țelele. — Vom vedea! m-a lăsat ea în cumpănă. În sfârșit, în după-amiaza zilei de 27 septembrie 2009, după mai multe ceasuri de călătorie, am ajuns
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Două brațe metalice coborîră de undeva și, cu precizie și indiferență, prinseră de subțiori ghemotocul uman rătăcitor cu gândul prin cosmoparcul tinereții lui. Oare n-ar putea încremeni pentru totdeauna această clipă fugară? Ca un serafic țipăt de viori... Ca insolita dulceață a unui fulgurant ferăstrău de senzații de-a lungul întregului trup...". - Mai ai de trăit încă cinci secunde, începu să rostească pe tonul tehnic ai comenzii unei lansări spațiale Zeul Vitezei, în timp ce raze detectoare, unele policrome, și altele invizibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
replicat vioaie, numai să știi că nu vom putea vorbi. Sunt foarte răgușită și doctorița mi-a interzis să scot vreun cuvânt. Stupefiată, abia am izbutit să articulez: — Bine, dar atunci cum ne vom înțelege? Prin scris? Îmi și imaginam insolitul situației: fiecare cu o bucățică de hârtie pe genunchi, schimbând în răstimpuri bilețelele. — Vom vedea! m-a lăsat ea în cumpănă. În sfârșit, în după-amiaza zilei de 27 septembrie 2009, după mai multe ceasuri de călătorie, am ajuns cu prietena
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Paralela 45, Pitești, 2000), precum și primul volum al romanului „Pământeni” (Editura Paralela 45, Pitești, 2000) , abordând o tematică inspirată de realitatea meleagurilor natale, spațiul Câmpiei Române și al Luncii Dunării. Prin romanul „Undeva o lumină” (Editura 45, Pitești, 2004), scriere insolită atât prin formă, cât și prin conținut, părăsește această tematică, abordând un subiect total diferit de cele anterioare. Romanul următor, „Pelerinaj la limanul luminii” (Editura Ex Ponto Constanța, 2007), valorifică experiența universitară a autorului, propunându-și o surprindere a ei
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93394]
-
urmă, fără să-și dea seama, se treziră laolaltă cu ceilalți invitați într-un salon special amenajat, luminat de o singură lumânare doar. Și, în exclamațiile admirative ale celor prezenți, Regele Soare își făcu apariția, strălucind aproape regal alături de irezistibila, insolita Napoleoană Marioritza. Așa începu fantasmagoria. Lumânarea fu stinsă și, de undeva, din spate, prin fanta unei draperii negre, năvăli doar un singur fascicul de lumină fosforescentă. Șovăia, zbura, zbârnâia ciudat peste capetele spectatorilor și, dintr-odată, întunericul începu să curgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mijiți, silueta care se îndepărta tot mai mult. Apoi un zâmbet ambiguu străluci, doar o clipă, pe obrazul lui. Și, uluit, Guibert îl auzi silabisind niște cuvinte nu mai puțin ambigue: ― Da!... Va fi al meu. Intermezzo informativ: Despre o insolită alăturare a două capete tăiate de păstrăvi prăjiți cu două dintre cele mai importante capete diplomatice ale vremii, ambele eșuate în aceeași farfurioară pentru resturi. În restaurantul hanului, Marele Komandir cina singur. De obicei lua masa în compania prințului. Manuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de străbătut? Chelnerul îl auzi hohotind bătrânește. ― Nu-i bai! Îl voi lăsa să le numere la pas. PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA Partea a patra PAGINĂ NOUĂ 26 În noaptea dinaintea semnării mult așteptatului tratat de pace, Bucureștiul cunoscu o insolită animație. Comandamentul rus hotărâse ca principalele clădiri din centrul orașului să fie împodobite cu ghirlande de flori, crenguțe de brad și iederă, toate podurile și piețele să fie luminate ca ziua și pretutindeni să domnească o curățenie exemplară. Câteva liote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
preschimbate în pulberea amintirilor. Sorbi și ultima picătură din cafeaua pregătită după o rețetă a prințului - ah, cât îi va lipsi și cafeaua asta cremoasă, densă, atât de parfumată! -, se ridică în picioare și porni spre trăsură. Intermezzo meditativ: Despre insolita călătorie în timp a unei simple hărți. În cadrul unei licitații care a avut loc într-o zi de miercuri, 4 decembrie 1991, printre multe alte obiecte importante aparținând împăratului Napoleon I, a figurat și o hartă detaliată a celor patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
casa acoperită cu stuf! Acru, mă mirasem: cum se făcea că el, În primul rând, francez; În al doilea, arhitect - și Încă italian! - se extazia dinaintea unei biete case de lut, acoperită cu stuf? Din politețe? Din aplecare spre exotic, insolit? - dar ducă-se pe malul Loarei lor, la troglodiții galo-romani contemporani! Da de unde!, răspunsese el râzând, din contra fusese frapat de echilibrul construcției, de compatibilitatea materialelor... Care material? Stuful se vedea - dar lutul cochileților? : era acoperit cu muruială, cu văruială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe Howard lui Fazel - nu se cunoșteau decât după faimă; ultimul nu mai venise de un an la Tabriz, orașul său de baștină, totuși. De altminteri, prezența sa, În seara aceea, Între zidurile scorojite, sub luminile care dansau, avea ceva insolit și neliniștitor. Nu era el unul din liderii parlamentarilor democrați, un stâlp al Revoluției constituționale? Era oare momentul să se Îndepărteze de capitală? Întrebări pe care i le-am pus. Păru stânjenit. Vorbisem, totuși, În franceză și cu voce joasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
rog, ce mai doriți să știți, De ce ați spus acești ochi pe care-o să-i Înghită pământul, asta era Înainte, Nu știu ce erați Înainte, dar știu ce sunteți acum, un idiot desăvârșit, dați-mi-l pe prim-ministrul, Imediat. Duritatea insolită a vorbelor directorului general arăta până la ce punct era alterată starea sa de spirit. Îl apucă un fel de obnubilație, parcă nu se cunoștea pe sine Însuși, nu pricepea cum a fost posibil să insulte pe cineva doar pentru că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cadavru dezgropat, azi mai puțin ca oricând. La ora douăzeci și cincizeci și cinci de minute directorul general intră În studio, Înmână crainicului de serviciu mapa cu comunicatul guvernului și se așeză la locul care Îi era destinat. Atrase de insolitul situației, vestea, așa cum era de așteptat, circulase, erau mult mai multe persoane În studio decât În mod obișnuit. Realizatorul ordonă liniște. Exact la ora douăzeci și unu apăru, Însoțit de inconfundabila sa muzică de fond, genericul fulgurant al telejurnalului, o secvență variată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de ei, cred că pot să păcălească somnul doar pentru că Îi cer Încă un pic, doar Încă un pic, ei, cărora nu le fusese acordat nici un minut de odihnă. Singură, În timpul tuturor acelor ceasuri, coasa căută o explicație pentru ieșirea insolită a morții printr-o ușă oarbă care, din momentul În care o puseseră acolo, părea condamnată până la sfârșitul veacurilor. În cele din urmă renunță să-și mai bată capul, mai devreme sau mai târziu avea să afle ce se petrece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Toaleta duminicală luă ființă în cele din urmă. În cadrul ei se regăsiră, sub oblăduirea parfumată a doamnei Renata Georgescu-Bălin, politica românească, arta balcanică, moda internațională și taraful Fâneața din Ususău. Și astfel, pe nesimțite, țara deveni dependentă de transmisiile astea insolite. Oamenii începură să strângă rândurile: români lângă români, unguri lângă unguri, țigani lângă țigani. Poziții marcante s-au înregistrat împotriva sclaviei, fumatului și a muzicii de cartier. Miercuri, 17 decembrie ...nu mai rămăsese de adăugat la această efervescență decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]