1,286 matches
-
să excludă partidele istorice. Pe 22 iulie 1944, Stalin a anunța Comitetului Național de Eliberare Națională - "Polski Komitet Wyzwolenia Narodowego" (PKWN) PPR a beneficiat de sprijinul unor instituții puternice și a speculat evenimentele favorabile pentru a-și întări poziția. Eșecul Insurecției din Varșovia a decimat rândurile AK, iar Delegatura a fost puternic slăbită de distrugerea aripii sale militare. Eliberarea Varșoviei de către Armata Roșie a dus la creșterea prestigiului politic al PPR. În ianurie 1945, PPR și guvernul său provizoriu au primit
Partidul Muncitoresc Polonez () [Corola-website/Science/329443_a_330772]
-
eliminarea oponenților - arestarea, uciderea, hărțuirea celor care nu erau de acord cu noul regim politic. În plus, porpaganda a fost folosită pentru crearea unei imagini favorabile noului guvern. AK, considerată reprezentanta Delegaturii, a fost discreditată prin acuzații grave pentru eșecu Insurecției din Varșovie. După eliminarea opoziției legale din afara guvernului, PPR s-a concentrat pe cucerirea puterii în cadrul guvernului provizoriu. PPR era un partid slab, care trebuia să facă față opoziției din partea partidelor socialiste și populare și, spre deosebire de situația altor partide comuniste
Partidul Muncitoresc Polonez () [Corola-website/Science/329443_a_330772]
-
Arogant și frustrat de indiferența lumii față de operele sale, Mutanabbi a apelat la soluția violenței pentru a obține puterea și bogăția pe care le urmărea cu mare interes. Numele său, al-Mutanabbi (însemnând “cel care ar fi profet”) a fost rezultatul insurecției pe care a condus-o în regiunea siriană Samawa în anul 933. Revoluția de origine Quarmatiană i-a adus poetului 2 ani de detenție între anii 934-936 pentru erezie. Ulterior acestei pedepse, artistul a susținut că nu a afirmat niciodată
Al-Mutanabbi () [Corola-website/Science/330940_a_332269]
-
acolo încât una dintre ipoteze este aceea că acesta ar fi contribuit la înfrângerea trupelor ruse în Bucovina, într-un moment în care polonezii de pe ambele laturi ale liniei de front se gândeau la aniversarea din 22 ianuarie a declanșării Insurecției poloneze din ianuarie 1863, contra Imperiului Rus. Cârlibaba este unul dintre puținele locuri în care au luptat Legiunile poloneze în ceea ce este acum România și singurul de pe actualul teritoriu românesc unde trupele acestora au avut un impact semnificativ. În anul
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
viitor care are loc peste milioane de ani, într-o lume fantasy ale cărei artefacte și elemente de magie sunt desprinse din recuzita hard science fiction-ului. Ea a fost creată prin inginerie genetică de specia misterioasă a Proteguitorilor, dar o insurecție a dus la distrugerea majorității mașinilor și la un declin tehnologic. Romanul a fost urmat de "Ancients of Days" (1998) și "Shrine of Stars" (1999). Edilului din Aeolis îi este adus un copil care fusese descoperit plutind într-o ambarcațiune
Copilul fluviului () [Corola-website/Science/335529_a_336858]
-
politica anti-franceză a bunicului său Robert al III-ea și a străbunicului său, Guy I de Flandra. Politica sa pro-franceză și taxarea excesivă percepută de Ludovic a cauzat o răscoală în 1323. Începută printr-o serie de mici tulburări rurale locale, insurecția țărănească din Flandra (1323-1328) a escaladat într-o rebeliune pe scară largă care a dominat viața internă a Flandrei vreme de aproape 5 ani, până în 1328. Răsculații, conduși de Nicolaas Zannekin, au capturat orașele Nieuwpoort, Veurne, Ypres și Kortrijk. În
Ludovic I de Flandra () [Corola-website/Science/328476_a_329805]
-
constant în politica sa pro-franceză, chiar în condițiile în care comitatul său era dependent din punct de vedere economic de Anglia. Acțiunile sale au avut ca rezultat un boicot al englezilor asupra lânii, fapt care a condus la o nouă insurecție, condusă de această dată de către Iacob van Artevelde. În 1339, contele a fost nevoit să își abandoneze stăpânirile, nemaifiind capabil să se întoarcă vreodată. Ludovic a fost ucis în bătălia de la Crécy din 1346. Ludovic și Margareta au avut un
Ludovic I de Flandra () [Corola-website/Science/328476_a_329805]
-
și unitățile militare din aceste regiuni să fie recrutate exclusiv din rândurile kurzilor. Kassem insusi s-a apropiat de poziția nationalistă arabă a nasseriștilor. La începutul anului 1961 Barzani a părăsit Bagdadul și a început pregatiri pentru o nouă eventuală insurecție. Cu fonduri primite din Uniunea Sovietică a cumpărat armament și munitii. În iulie 1961 a izbucnit un conflict local între tribul Barzanilor și cel al Zibarilor, sprijiniți de Bagdad. Învinși, conducătorii Zibarilor s-au refugiat în Turcia. În septembrie 1961
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
i.JPG|thumb|200px|thumb|left|Alexandru al II-lea al Scoției]] În 1215, la un an după aderarea sa, clanurile Meic Uilleim și MacHeths, dușmani înverșunați ai coroanei scoțiene, au intrat în revoltă însă forțele loialiste au înăbușit rapid insurecția. În același an, Alexandru s-a alăturat baronilor englezi în lupta lor împotriva lui [[Ioan al Angliei]] și a condus o armată în Regatul Angliei pentru a suporta cauza lor. Această acțiune a dus la devastarea nordului de către forțele lui
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
vărul său, Haakon Magnusson (fiul regelui Magnus Haraldsson) iar cei doi au guvernat împreună foarte greu până la moartea lui Haakon în 1095. Membrii nemulțumiți ai nobilimii au refuzat să-l recunoască pe Magnus ca rege după moartea vărului său, dar insurecția a fost de scurtă durată. După ce și-a asigurat poziția sa pe plan intern, Magnus a pornit o campanie în jurul Mării Irlandei (1098 - 1099). El a atacat Orkney, Insulele Hebride și Mann și a asigurat controlul norvegian printr-un tratat cu
Magnus al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331151_a_332480]
-
vărul său, Haakon Magnusson (fiul regelui Magnus Haraldsson) iar cei doi au guvernat împreună foarte greu până la moartea lui Haakon în 1095. Membrii nemulțumiți ai nobilimii au refuzat să-l recunoască pe Magnus ca rege după moartea vărului său, dar insurecția a fost de scurtă durată. După ce și-a asigurat poziția sa pe plan intern, Magnus a pornit o campanie în jurul Mării Irlandei (1098 - 1099). El a atacat Orkney, Insulele Hebride și Mann și a asigurat controlul norvegian printr-un tratat cu
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
funcție. Congresul Uniunii Sindicatelor dominat de comuniști a votat în unanimitate pentru înlocuirea celor 12 miniștri demisionari cu miniștri comuniști. Ca urmare a faptului că muncitorii înarmați și angajații Miliției Poporului au ieșit în stradă, Svoboda a refuzat să reprime insurecția prin folosirea forței militare, spunând că „armata nu va lupta împotriva poporului”. Două zile mai târziu (și la o zi după o grevă generală la care au participat 2,5 milioane de cetățeni), președintele Edvard Beneš a cedat presiunii în
Ludvík Svoboda () [Corola-website/Science/335188_a_336517]
-
Maxim Gorki, André Malraux și Erwin Pișcător. Mai tarziu, în același an, ea a mers în Statele Unite ale Americii pentru a strânge fonduri pentru muncitorii afectați de revoltă minerilor asturieni din octombrie 1934, care s-a transformat curând într-o insurecție armată împotriva guvernului spaniol care s-a încheiat cu moartea a 2.000 de persoane, inclusiv preoți, mineri și militari. Acest răspuns a condus în cele din urmă la formarea unei coaliții de stânga care a stat la baza creării
María Teresa León () [Corola-website/Science/335376_a_336705]
-
Păgân îl întreabă pe Ajay dacă dorește să i se alăture. "Escape from Durgesh" este un capitol al poveștii disponibil că DLC. Acesta se bazează pe evadarea lui Ajay din închisoarea Durgesh și întoarcerea să la Golden Patch, precum și pe insurecția pusă la cale de Yuma împotriva lui Păgân Min. După ce Ajay evadează, rămâne blocat în zăpadă la o altitudine mare unde este salvat de Păgân Min. După ce se îngrijește de rănile lui Ajay, Min îl părăsește într-un turn din
Far Cry 4 () [Corola-website/Science/333527_a_334856]
-
La Marseillaise". La 13 iunie 1792 Rouget de Lisle a fost transferat de la Strasbourg la fortăreața Huningue. Aici a primit vestea că a fost destituit din funcție, de către Lazare Carnot, pentru că protestase împotriva arestării regelui Ludovic al XVI-lea în urma insurecției de la 10 august. Deoarece își manifestase fățiș simpatiile promonarhiste, a fost întemnițat în timpul terorii iacobine, dar a scăpat de ghilotinare. În 1795 a fost înrolat din nou în armata revoluționară fiind trimis la Brest sub comanda generalului Hoche. A luat
Rouget de Lisle () [Corola-website/Science/333062_a_334391]
-
(în pl. "Biblioteka Polska w Paryżu", în fr. "Bibliothèque polonaise à Paris") este o bibliotecă, întemeiată în 1838 din inițiativa și cu sprijinul material al unor fruntași ai vieții politice și culturale poloneze, stabiliți în Franța după înfrângerea insurecției din Polonia din anii 1830 — 1831. La înființarea ei au contribuit patru societăți poloneze: Societatea literară, Comitetul istoric, statistic și Societatea de studii. Inițiativa inaugurării Bibliotecii Poloneze îi aparține lui Karol Sienkiewicz, care a venit cu propunerea de a uni
Biblioteca Poloneză din Paris () [Corola-website/Science/333326_a_334655]
-
1536. Soarta lui timp de 300 de ani după aceea a rămas un mister, ca și condițiile achiziționării lui, în jurul anului 1800 de către prințul Adam Jerzy Czartoryski. Portretul a fost mai întâi transportat clandestin la Paris de familia Czartoryski în urma insurecției anti țariste din 1830-1831. În 1939 el a fost luat de naziști și trimis la Berlin. Regăsit apoi în Bavaria, în vila lui Hans Frank, vechiul guvernator al Poloniei ocupate, tabloul lui Leonardo da Vinci s-a întors definitiv la
Doamna cu hermină, de Leonardo da Vinci, răscumpărată de Polonia by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105878_a_107170]
-
ne scotea din război. După 1948, 23 August a devenit sărbătoare oficială, apoi Zi Națională, până în 1990. În anii 50, era Ziua eliberării de către Armata Sovietică de sub jugul fascist. Ceaușescu a început să o speculeze naționalist. Întâi i-a spus insurecție de eliberare, iar în ultimii ani a inventat "Actul de la 23 August, începutul revoluției de eliberare națională, antifascistă și antiimperialistă". Revoluția ar fi început în 1944 și continua cu el, cu Ceaușescu. - A avut vreun rol Ceaușescu în răsturnarea lui
Adevărul istoric: Ce a câștigat România la 23 August. Cum a fost asociat numele lui Ceaușescu cu răsturnarea lui Antonescu by Val Vâlcu () [Corola-website/Journalistic/101863_a_103155]
-
aleasă, în schimb data de 23 August, având o importanță crucială, reală (chiar dacă vorbim de alegerea făcută de conducătorii comuniști ai vremii) pentru statul român.Ziua de 23 august a fost adoptată drept sărbătoare de stat, sub numele de ziua insurecției armate antifasciste, începutul revoluției populare în România, cu referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste și arestarea guvernului condus de Ion Antonescu în anul 1944. „Trăiască 23 august, ziua eliberării patriei noastre de sub jugul fascist" era sloganul oficial al paradelor
Ziua Națională a României, de la 10 Mai la 1 Decembrie-VIDEO by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/103342_a_104634]
-
care să ia arma din mâinile Tribunalului Revoluționar”. Comitetul a fost creat în mod oficial la 6 aprilie 1793. Strâns asociat cu conducerea lui Danton, el a fost cunoscut inițial sub numele de „Comitetul Danton”. Danton a condus comitetul în timpul insurecției din 31 mai - 2 iunie 1793 care a dus la arestarea girondinilor și la intensificarea războiului din Vandeea. Danton nu a mai fost inclus în noul comitet format în 10 iulie. Cu toate acestea, el a continuat să sprijine centralizarea
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
1793, jurnalistul Camille Desmoulins a început publicarea ziarului "Le Vieux Cordelier", ce era destinat inițial — cu aprobarea lui Robespierre și a Comitetul Salvării Publice — facțiunii ultrarevoluționare hebertiste, ale căror idei fanatice antireligioase și extremiste și a înclinației pentru producerea unor insurecții spontane erau problematice pentru Comitet. Cu toate acestea, Desmoulins s-a întors repede împotriva Comitetul Salvării Publice și a Comitetului Siguranței Generale, comparând dominația lor cu cea a tiranilor romani din scrierile lui Tacitus și evidențiind punctele de vedere „"indulgente
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
perioadă de tulburări civile intense, în timpul căreia membrii Comitetelor Salvării Publice și Siguranței Generale au fost nevoiți să caute refugiu în Convenție. Frații Robespierre, Saint-Just, Le Bas și Couthon s-au ascuns în Hôtel de Ville, încercând să provoace o insurecție. În cele din urmă, bănuind că va fi arestat, Le Bas s-a sinucis. Saint-Just, Couthon, Maximilien și Augustin Robespierre au fost arestați și ghilotinați pe 28 iulie. În perioada care a urmat revoltelor, numită Reacția Thermidoriană, au fost abrogate
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
Rebeliunea din iunie sau Insurecția republicană din iunie 1832 (în ) a fost o insurecție antimonarhistă a republicanilor parizieni ce a avut loc în zilele de 5 și 6 iunie 1832. Rebeliunea își are originea într-o încercare a republicanilor de a anula actul politic prin
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
Rebeliunea din iunie sau Insurecția republicană din iunie 1832 (în ) a fost o insurecție antimonarhistă a republicanilor parizieni ce a avut loc în zilele de 5 și 6 iunie 1832. Rebeliunea își are originea într-o încercare a republicanilor de a anula actul politic prin care a avut loc instituirea în anul 1830 a
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
de adversarii lor cu apelativele de legitimiști sau carliști — au făcut o încercare de a-i răpi pe membrii familiei regale în ceea ce a devenit cunoscută sub numele de „conspirația din rue des Prouvaires”. Aceasta a fost urmată de o insurecție în Vandeea, țara de suflet a Bourbonilor, condusă de ducesa Caroline de Berry, mama contelui Henri de Chambord, pretendent legitimist la tron sub numele de „Henric al V-lea”. Ducesa a fost capturată la sfârșitul anului 1832 și întemnițată până în
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]