2,070 matches
-
vice-comandantului Marcos” - Rafael Guillen purtând întotdeauna cagulă - îmbină militarizarea comunistă și indigenismul propriu statului Chiapas pentru ca, după o îndelungată pregătire, să provoace o surpriză prin cucerirea temporară a centrelor urbane, pe 1 ianuarie 1994. Fascinația exercitată asupra anumitor personalități din intelectualitatea europeană - Saramago, Montalban, Danièle Mitterrand - de acest amestec original de arhaism indigen și de modernitate tehnologică via Internet nu mai este decât o amintire. A mai rămas ocuparea permanentă a unor spații marginale, sub forma „rezervațiilor” de ordin revoluționar tolerate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de simpatie la adresa URSS, care pare un aliat mai sigur. și în Iugoslavia, partidul comunist iese legitimat din război, prin capacitatea sa de a depăși resentimentele etnice dintre sârbi și croați, întruchipând un patriotism iugoslav circumspect față de Marele Frate sovietic. Intelectualitatea comunistă înainte de război Un intelectual comunist este o pasăre rară în Europa Centrală și de Est în ajunul celui de-al doilea război mondial, cu atât mai mult cu cât PC sunt aici reduse la dimensiunile unor secte izolate de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai multe curente și conduse de la Moscova de niște emigranți care ignorau totul despre caracteristicile vieții politice locale. Abia ieșite din izolare în timpul politicii Frontului Popular*, ele n-au nicio vocație să ajungă în mod democratic la putere. Cât despre intelectualitatea de stânga, ea este marcată de un spirit anticlerical, radical sau socializant, al cărui patriotism - în sensul Primăverii popoarelor de la 1848 - va ieși întărit din Rezistența* antinazistă. Totuși, un anumit număr de scriitori marginali, aparținând adesea avangărzilor estetice, aderă la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pesimism” - futuristul polonez Aleksander Wat - care a rupt cu comunismul în anii 1930, a fost închis la Lubianka și deportat în Kazahstan în timpul războiului - sau poeții expresioniști bulgari Geo Milev - asasinat în închisoare de poliție în 1925 - și Hristo Iasenov. Intelectualitate și putere în democrațiile populare Pe măsura desfășurării războiului, sunt numeroase spiritele destul de realiste pentru a înțelege că eliberarea așteptată va veni nu de la rezistența interioară și de la anglo-saxoni, așa cum spera toată lumea, ci dinspre Răsărit. Forța Armatei Roșii* fascinează țările
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de influență. A se resemna cu această „eliberare” și cu ceea ce înseamnă ea este exact forma de „realism” pe care regimurile de democrație populară*, instalate progresiv între 1944 și 1948, se mulțumesc s-o ceară, într-un prim moment, de la intelectualitatea creatoare. A renunța la o literatură critică* sau la exil*, a publica în noile reviste literare autorizate de putere, înseamnă a manifesta acceptarea „noii realități”. Aceasta este „revoluția blândă”. Războiul a provocat asemenea ravagii în această parte a Europei încât
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
producției îi înalță în slăvi pe muncitorii stahanoviști. Culegerile de poezii de circumstanță în cinstea sărbătorilor comuniste sau a aniversărilor conducătorilor „mult iubiți” îi dezonorează pe cei care se compromit cu așa ceva. Uneori, aceste „opere” sunt produse de membrii „noii intelectualități”, ieșite din clasele muncitorească și țărănească, și pe care partidul a format-o la „cursuri serale”. în Gândirea captivă Czeslaw Milosz îi împarte pe acești scriitori în patru tipuri. „A” (Andrzejewski) caute să domine spiritele; el ar fi preferat purpura
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
putere al intelectualilor, Gyorgy Konrad și Ivan Szelenyi scriu că, în Europa Centrală „ideologii”, polițiștii și tehnocrații au nevoie unii de alții, logicele lor respective îmbogățindu-se și împletindu-se”; după ei, baza socială a PC ajunse la putere este intelectualitatea care-și apără astfel interesele; ei conchid că singura speranță de promovare socială a copiilor de muncitori trece prin aderarea la partidul unic, veritabil pașaport pentru intelectualitate. „Dezgheț” și deziluzie „Dezghețul”, venit de la Moscova, este anunțat în mai multe țări
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și împletindu-se”; după ei, baza socială a PC ajunse la putere este intelectualitatea care-și apără astfel interesele; ei conchid că singura speranță de promovare socială a copiilor de muncitori trece prin aderarea la partidul unic, veritabil pașaport pentru intelectualitate. „Dezgheț” și deziluzie „Dezghețul”, venit de la Moscova, este anunțat în mai multe țări ale blocului sovietic printr-un poem. Adam Wazyk, cunoscut până atunci drept un comunist fanatic, publică Poem pentru adulți marcat de o deziluzie plină de amărăciune. A
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
începând din secolul al XIX-lea, ideea comunismului a fost promovată în principal de intelectuali - Cabet, Marx, Engels, Lenin -, mișcarea comunistă din secolul XX, în ansamblul ei, a atras puține personalități ale lumii literare și asiatice. Totuși, o fracțiune a intelectualității a aderat cu entuziasm la ea pentru ca, în cea mai mare parte a ei, s-o părăsească mai târziu, deziluzionată. Intelectualii nu ocupă un loc central în teoria marxistă, Marx* menționând că doar o „mică parte a clasei dominante se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
parte a clasei dominante se desolidarizează de ea pentru a se alătura clasei revoluționare [...], în particular, o parte a ideologilor burghezi care s-au ridicat până la înțelegerea teoretică a mișcării istorice” (Manifestul Partidului Comunist). încă înainte de luarea puterii, Lenin* consideră intelectualitatea ca pe o categorie mic-burgheză, oscilând între difuzarea ideilor clasei dominante și adoptarea unui comportament revoltat. El nu încetează să stigmatizeze „instabilitatea” și „individualismul” acestor intelectuali, dar consideră că cei care se alătură partidului revoluționar, acceptându-i disciplina, abandodând ideile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a recrutat decât intelectuali și artiști marginali, nereușind să atragă decât puțin „câini de pază ai burgheziei” - după expresia tânărului romancier comunist Paul Nizan în 1932. După bolșevizarea și stalinizarea PC, între 1923 și 1933, acestea își formează propria lor intelectualitate. Proveniți din mediile populare muncitorești pe cât posibil, formați în școlile comuniste naționale și internaționale, acești militanți, impregnați aproape exclusiv de cultură marxist-leninistă* populează organizațiile comuniste și sunt însărcinați să tranșeze în chestiunile culturale. Recunoscători partidului pentru faptul că le-a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dezordine pozițiile stângii îndepărtându-i de comuniști - inclusiv unele cadre ca Nizan -, intrarea în rezistența activă a comuniștilor din întreaga Europă, care oficializează convertirea lor tactică la un patriotism exarcerbat, provoacă cel de-al treilea mare val de adeziuni ale intelectualității la comunism. în Franța, doi comuniști, filosoful Georges Politzer și fizicianul Jacques Solomon, lansează în noiembrie 1940 ziarul clandestin l’Universitî libre; arestați, ei sunt amândoi împușcați de nemți, pe 23 mai 1942. Paul Eluard, exclus în 1933, revine în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sau Annie Krigel intră în rezistență sub semnul comunismului. Cel mai celebru intelectual rezistent, Vercors, co-fondator al Editions de Minuit și autor al volumului Liniștea mării, devine tovarăș de drum, foarte curând neascultător. Victoria de la Stalingrad provoacă în rândurile întregii intelectualități un val de simpatie pentru URSS, după cum o dovedește și opinia acestui alt intelectual comunist, Edgar Morin: „Stalingradul spăla toate crimele trecutului, chiar dacă nu le justifica”. Funcționează din plin „ecuația” menționată de F. Furet în Trecutul unei iluzii - „oricine îl
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Stigmatizând maccarthysmul, Sartre declară: „America a turbat” și conchide: „Orice anticomunist e un câine”. Folosirea subversivă a propagandei „pacifiste” reapare ori de câte ori Occidentul rezistă ofensivelor sovietice. Introducerea „realismului socialist” la sfârșitul anului 1947 este trăită ca o probă de examen de către intelectualitatea comunistă sau simpatizantă. Dar sunt numeroși cei care se pliază în fața ultimelor toane staliniste - „lupta contra formalismului și a cosmopolitismului”, teoria celor, două științe”, condamnarea psihanalizei, a sociologiei, teoriile lui Lîsenko etc. Conform ideologiei lor, care propovăduiește refuzul specializării și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de „crize” în relațiile partidelor comuniste cu intelectualii, care se traduce prin mai multe valuri de demisii și de excluderi. în Franța, Roger Garaudy, care din 1960, conducea Centrul de Studii și de Cercetări Marxiste, apare ca noul far al intelectualității comuniste, purtător al unui umanism contestat de antiumanismul teoretic al lui Louis Althusser. Acesta încearcă, a rândul său, să combine marxism* și structuralism într-un bricolaj paradoxal, care seduce un mare număr de tineri intelectuali ai momentului (între alții, pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care trăiau în Occident nu se mai întorc în Rsia, alții o vor părăsi, voluntar sau constrânși la exil*. într-adevăr, în septembrie 1922, Lenin* ordonă expulzarea a 160 de filosofi, scriitori și istorici: două „vapoare de filosofi” duc floarea intelectualității ruse în Germania. Totuși, prima jumătate a anilor 1920 este încă propice expresiei artistice - cu condiția să nu servească contrarevoluția*. în 1922 ia ființă, avându-l în frunte pe Maiakovschi, Frontul Stâng al Artei (LEF), ai căror teoreticieni se reclamă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se debaraseze de creatorii „indezirabili” prin migrarea. Dar, spre sfârșitul anilor 1920, sunt numeroși scriitori care nu mai sunt publicați, iar puterea - care controlează toate mijloacele de creație (editură presă, cinema etc) - inaugurează perioada arestărilor și a expulzărilor din rândul intelectualității creatoare, fapt care va deveni curent cu începere din 1933. Acum chiar și emigrarea devine problematică, iar în curând - imposibilă. De altfel, din 1921, toate cererile intelectualilor doritori să plece în străinătate sunt supuse autorizației Biroului politic și a poliției
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în toate domeniile culturii: pictură, muzică, teatru, cinema, arhitectură - un model fiind pavilionul URSS de la expoziția universală de la Paris din 1937. Ea trece prin înființarea de uniuni artistice pe disciplină - Uniunea scriitorilor, etc. -, care pun sub control întreaga activitate a intelectualității creatoare și inaugurează o vânătoare de vrăjitoare. La sfârșitul anilor 1930, peisajul literar și artistic este total modificat în raport cu perioada postrevoluționară. Mai multe figuri ale literaturii au emigrat - Avercenko, Balmont, Bunin, Gippius, Merejkovski, Kuprin, Severianin, Benedikt, Rahmaninov, șaliapin, Korovin, kandinsky
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
avânt ca urmare a celui de-al XX-lea Congres al PCUS și a destalinizării*. întoarcerea sutelor de mii de prizonieri din Gulag* și slăbirea cenzurii duc la întărirea legăturilor culturale cu străinătatea și fac să renască speranța în rândurile intelectualității. Se schimbă și tonul în operele în care este vorba de război: „adevărul tranșeelor” înlocuiește eroismul ideologic din lucrările a numeroși tineri scriitori - Baklanov, Granin, Bondarev, Bîkov. Cinematograful urmează același proces, cu filmele regizorilor Ciuhrai, Kalatozov, Klimov și Tarkovski. Ia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Acest fapt provoacă, în 1966, una din primele manifestații de protest, în piața Pușkin din Moscova, și un apel colectiv cerând revizuirea procesului și eliberarea lor. Mișcarea disidentă* începe să capete formă și se asistă la o schimbare în sânul intelectualității: nomenklatura literară și artistică susține regimul, din ce în ce mai corupt și mai represiv, în vreme ce un număr tot mai mare de artiști și de scriitori se emancipează de sub presiunea ideologică și chiar se apropie de disidența politică. Această emancipare interioară provoacă o explozie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este considerat ca o tentativă de unificare a Europei Occidentale sub influența SUA. Stalin interzice democrațiilor populare să beneficieze de el, voind în mod imperativ să decupleze „cealaltă Europă” - cea de Est - de „lagărul american”. în 1948, Congresul Mondial al Intelectualității de la Wroclaw, organizat de comuniști, încearcă să suscite reflexe antiamericane în numele „culturii europene”, desemnând SUA ca factor de diviziune a Vechiului Continent. Moscova poate conta pe susținerea neștirbită a PCF, asta în vreme ce Franța este un actor central al construcției europene
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
20% din exporturile sovietice. Stalin vrea să obțină „cu orice preț” devize pentru a-și finanța planul cincinal. Dar foametea organizată vizează și un alt obiectiv: distrugerea forței vitale a Ucrainei, a țărănimii ei tradițional independente și, în paralel, a intelectualității sale - 5.000 de intelectuali ucrainieni cad victimă epurărilor din 1930. în paralel, numeroase sate golite de populația lor sunt repopulate cu coloniști ruși. Astfel, foametea a fost și un instrument al rusificării și al sovietizării*. în septembrie 1946, Stalin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în posturile rămase vacante prin eliminarea responsabililor din epoca „burgheză”. Spre deosebire de societățile industriale capitaliste în care un post de răspundere poate fi ocupat numai de persoane a căror calificare este dovedită printr-o diplomă, în regimurile comuniste apare o nouă „intelectualitate muncitorească” bazată pe „originea de clasă sănătoasă” - muncitorească sau țărănească -, completată ulterior prin dobândirea unei diplome. Aceasta este frecvent obținută după ocuparea postului astfel încât, în primii ani ai industrializarii sunt puse la punct intense programe de formație, sunt înființate centre
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fondat pe apartenența de clasă și pe fidelitatea față de idealurile inițiale reclamă o mai echitabilă împărțire a veniturilor și respectarea unei politici de „discriminare pozitivă” din ce în ce mai evanescente. Criza finală din 1989-1991 reflectă în mare măsură această dublă insatisfacție, atât a intelectualității tehnice, cât și a muncitorilor, punând în evidență cei doi poli revendicativi, al eficacității și al justiției. INFORMARE/ DEZINFORMARE în universul leninist și stalinist, noțiunile tradiționale de adevăr și de minciună nu există. Enunțarea oricărui adevăr este comandată numai de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la scara întregii lumi. Vladimir Ilici Ulianov s-a născut pe 10 aprilie 1870 la Simbirsk, oraș de pe cursul mijlociu al Volgăi. Era al treilea copil al unei familii cu ascendență compozită - germană, suedeză, evreiască și calmucă -, tipică pentru mica intelectualitate rusă, cultivată, adeptă a modernității și în plină ascensiune socială - tatăl, inspector școlar, fusese înnobilat de țar. Elev excelent, inteligent și charismatic, dar solitar și exigent, Vladimir este destinat unui viitor plin de reușite când lucrurile iau brusc o întorsătură
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]