1,308 matches
-
o dezmembra pentru a putea fi reconstruită în centrul satului, lângă biserica cea nouă, s-a ajuns în situația cea mai nefericită în care biserica de lemn, în ultimii 3-4 ani, a rămas fără acoperiș. Supusă cu atât mai mult intemperiilor, pereții se degradează iar diferite obiecte - precum cuierul din naos pentru agățarea pălăriilor, strana sau cutia milei - nu fac decât să aminteasca vremurile de altădată și să însoțească noii „"credincioși"”: copacii tineri, ce cresc în voie prin pardoseala bisericii. Lipsa
Biserica de lemn din Vișagu () [Corola-website/Science/315750_a_317079]
-
altarului încă se poate vedea și azi. Clopotul bisericii ce datează din 1770 a fost mutat în noua biserică. Din vechea biserică se mai păstrează doar un morman de bârne ce făceau parte din absida altarului. Vegetația crescută printre acestea, intemperiile și putrezirea lemnului determină imposibilitatea restaurării bisericii. La sfârșitul anilor '70 încă se puteau distinge urme ale picturii ce împodobea cândva biserica. Ușile împărătești, păstrate la casa parohială, au fost distruse de un incendiu în anul 2001. Cu toate acestea
Biserica de lemn din Căianu, Cluj () [Corola-website/Science/315766_a_317095]
-
cu cele necesare cultului înainte de mijlocul secolului 19, cel mai probabil între anii 1837-1841. Iconostasul a fost vitregit de iconele sale din registrele inferioare în anii din urmă. Recent, acoperișul bisericii a fost refăcut de primărie, asigurând protecția bisericii de intemperii. Biserica prezintă o succesiune de încăperi specifică zonei Olteniei, cu pridvor, tindă, naos și altar, desfășurate de la apus spre răsărit. Interiorul este acoperit cu o boltă unică, ce se întinde din tindă până în altar, unde se racordează la pereții poligonali
Biserica de lemn din Mitrofani () [Corola-website/Science/316529_a_317858]
-
1788, după cum reiese din inscripția de pe peretele care desparte pronaosul de naos. Așezată în mijlocul cimitirului, într-un cadru natural plăcut, tradiția spune că ar fi fost adusă de pe Valea Bârgăului. Biserica este declarată monument istoric și este acoperită cu șindrilă. Intemperiile naturii au degradat-o și, în mai multe rânduri, s-au făcut reparații. Între anii 1968-1973 s-a făcut reparația capitală prin Direcția Monumentelor din Cluj-Napoca, prin ajutoare primite de la Departamentul Cultelor, Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Arhiepiscopia Clujului și contribuția
Biserica de lemn din Sălcuța () [Corola-website/Science/316592_a_317921]
-
împrejmuit în 1892 cu un gard de fier. Autoritățile austriece au intenționat în jurul anului 1888 să restaureze Biserica „Sf. Dumitru“ , dar această restaurare nu a mai avut loc. Biserica "Sf. Dumitru" a fost deteriorată în decursul timpului ca urmare a intemperiilor vremii. Abia pe la mijlocul secolului al XX-lea (1937-1939), Comisiunea Monumentelor Istorice a inițiat lucrări de restaurare a bisericii, prilej cu care s-a curățat terenul din jurul lăcașului de cult. Lucrările au fost întrerupte în 1939, ele fiind reluate după cel
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
considerând că fresca originală a fost alterată, iar spațiile rămase libere în urma îndepărtării zidului despărțitor dintre naos și pronaos sau în exonartex au fost acoperite cu noi scene executate în maniera secolului XVI. În scopul unei protejări mai bune de intemperii a frescelor exterioare și a contraforturilor, în anii 2007-2010 s-a realizat o reparație capitală a acoperișului, prin extinderea șarpantei și acoperirea bisericii cu tablă de cupru, după proiectul arh. Virgiliu Polizu. Lucrările au fost executate de firma RESTACO, condusă
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
îi revine volumului de apă. Fundul oceanelor este acoperit de un strat format de sedimente care în cea mai mare parte au luat prin prin procesele cunoscute de eroziune care au loc pe continente prin acțiunea chimică și fizică a intemperiilor, acțiunea ghețarilor, apelor curgătoare, a vântului, mareelor sau a valurilor. Aceste materiale sunt transportate de apele curgătoare la gurile de vărsare în mari de unde fragmentele mai fine sunt transportate și sortate mai departe de curenți. Sedimetele de natură biogena, provin
Oceanografie () [Corola-website/Science/315095_a_316424]
-
de actuala biserică. Între cele două războaie mondiale biserica a fost demolată. Construită ca și alte biserici din comitatul Cluj (este vorba de bisericile din Feiurdeni, Măcicașu, Mihăiești și Dâncu), prin efortul comun al sătenilor, biserica de lemn a rezistat intemperiilor, timpului și oamenilor pînă în perioada interbelică când a fost demolată. În tot acest răstimp, biserica a fost martora vieții religioase a satului Suceagu, cu momentele de formare a parohiei, dotarea acesteia cu pământ parohial dar și momentele delicate în
Biserica de lemn din Suceagu () [Corola-website/Science/316066_a_317395]
-
captată în cisterne. Mănăstirea a fost distrusă în timpul revoluției din 1848-49. Pe locul devastat, sătenii din preajmă au construit ulterior, unicului călugăr greco-catolic rămas, o mică bisericuță (capelă), o chilie și o clopotniță. Cu timpul, capela a fost distrusă de intemperii, așa că în anul 1880 nu mai exista nici un călugăr pe munte. Pe terenul mănăstirii a existat și un cimitir călugăresc. Preotul Vasile Sinu reușește să reclădească biserica mănăstirii greco-catolice în perioada interbelică (pe amplasamentul originar), cu ajutorul sătenilor și a unor
Vechea Mănăstire a Petridului () [Corola-website/Science/316102_a_317431]
-
donații. El schimbă hramul bisericii din „Adormirea Maicii Domnului” în „Schimbarea la Față”. Inaugurarea bisericuței a avut loc la data de 30 octombrie 1937, în prezența episcopului greco-catolic Iuliu Hossu. Bisericuța s-a degradat treptat după 23 august 1944, prin nefolosință și intemperii. În urma tăierilor masive de pădure, în 1955 nu mai exista nici un copac în acea zonă. Bisericuța de lemn (construită în stil neobizantin) a fost demolată în anul 1966.
Vechea Mănăstire a Petridului () [Corola-website/Science/316102_a_317431]
-
deja fisurați în urma cutremurelor din 1977 și 1990. După Revoluția din decembrie 1989, conacul a fost vandalizat de oameni: zidurile sunt fisurate și parțial căzute, terasa de pe fațada de vest este prăbușită, acoperișul din zona de sud-est este distrus de intemperii, tabla din aramă de pe acoperiș a fost înlocuită cu una ruginită și spartă pe alocuri, planșeele sunt fisurate și parțial dislocate, pardoselile și tâmplăria din lemn au fost furate de localnici și puse pe foc, iar sobele de teracotă au
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
secolul al XIX-lea. Pictura a fost restaurată în anul 2001. Icoanele datează din perioada construcției bisericii, la fel și cele trei clopote. Acoperișul bisericii era inițial din șindrilă, fiind înlocuită ulterior cu un acoperiș de tablă mai rezistent la intemperii.
Biserica de lemn din Ciurbești () [Corola-website/Science/316188_a_317517]
-
biserică se află un turn clopotniță cu două etaje, construit din cărămidă, ce datează din aceeași perioadă cu biserica. este construită în totalitate din bârne de stejar. Ea se sprijină pe un soclu de piatră. Pentru a proteja edificiul de intemperii, pereții din bârne au fost placați cu scânduri de culoare maro. Edificiul are un acoperiș înalt din tablă, cu pante repezi. Deasupra naosului se înalță o turlă octogonală, de dimensiuni mari, învelită complet în tablă. Turla are patru ferestre dreptunghiulare
Biserica de lemn din Măzănăești () [Corola-website/Science/320319_a_321648]
-
de biserică se află un turn clopotniță cu etaj, construit de asemenea din lemn. Biserica de lemn din Lucăcești este construită în totalitate din bârne de stejar și se sprijină pe un soclu de piatră. Pentru a proteja edificiul de intemperii, pereții din bârne au fost placați la partea inferioară cu scânduri dispuse vertical și vopsite în culoarea gri și la partea superioară cu șindrilă fasonată cu model, de culoare verde deschis. Edificiul are un acoperiș înalt din tablă, cu o
Biserica de lemn din Lucăcești () [Corola-website/Science/320318_a_321647]
-
de lemn din Drăgoiești este construită în totalitate din bârne de stejar. Ea se sprijină pe un soclu din piatră de râu. Pereții din bârne sunt placați cu șindrilă fasonată cu model, de culoare verzuie, pentru a proteja edificiul de intemperii. Edificiul are un acoperiș înalt din tablă zincată, cu o turlă mare pe naos și trei turle false pe pridvor, pronaos și altar. Monumentul are formă de cruce (plan triconc), cu abside laterale pentagonale. Absida altarului de formă poligonală, precum și
Biserica de lemn din Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/320320_a_321649]
-
culoarea galben-pal. Biserica de lemn din Românești este construită în totalitate din bârne de stejar. Ea se sprijină pe un soclu din piatră de râu. Pereții din bârne sunt placați cu scânduri de culoare albă, pentru a proteja edificiul de intemperii. Edificiul are un acoperiș din tablă zincată, cu o turlă mare pe naos și trei turle false (câte una pe altar și pe cele două abside laterale). Turla aflată deasupra naosului se sprijină pe două baze, ambele de formă pătrată
Biserica de lemn din Românești, Suceava () [Corola-website/Science/320328_a_321657]
-
În imediata vecinătate a bisericii de lemn, înspre sud, se află un turn clopotniță construit din zidărie. este construită în totalitate din bârne de stejar. Ea se sprijină pe un soclu din piatră de râu. Pentru a proteja edificiul de intemperii, pereții din bârne au fost placați la partea inferioară cu scânduri vopsite în culoarea roșie și la partea superioară cu șindrilă fasonată cu model, de culoare galbenă. Edificiul are un acoperiș din tablă zincată, fără turle. Monumentul are formă de
Biserica de lemn din Humoreni () [Corola-website/Science/320330_a_321659]
-
Lămășeni sau Șerbănești. Biserica veche de lemn din Lămășeni este construită în totalitate din bârne de stejar cioplite din grinzi despicate și îmbinate în „cheotori”. Ea se sprijină pe un soclu din piatră de râu. Pentru a proteja edificiul de intemperii, pereții din bârne au fost placați cu scânduri vopsite cu culoare verde. Edificiul are un acoperiș din tablă zincată. Monumentul are formă de navă, cu absida altarului pentagonală și decroșată față de restul corpului construcției și cu pronaos poligonal. Lăcașul de
Biserica de lemn din Lămășeni () [Corola-website/Science/320340_a_321669]
-
al suprastructurii deschise era vulnerabilitatea echipajului în cazul grenadelor, gloanțelor și schijelor. Blindajul era foarte subțire, iar vehiculul nu era foarte confortabil de condus (mecanicul conductor stătea practic lângă motoare, nefiind separat de acestea) sau de manevrat (echipajul era expus intemperiilor). ȘU-76 era poreclit "Suka" ("cățeaua") sau "Golozhopiy Ferdinand" ("Ferdinand în fundul gol") de către echipaje din cauza acestor neajunsuri. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, autotunul ȘU-76 a fost utilizat doar de către URSS, Polonia (Armata Poloneză din URSS) și Germania nazistă (vehicule
SU-76 () [Corola-website/Science/321066_a_322395]
-
vechiul pridvor și fiind completat încă pe atât cu pereți noi de zidărie. Biserica a fost tot atunci cercuită, tencuită și apoi zugrăvită pe exterior și în interior. În 1974 biserica a fost acoperiță cu șiță, protejându-i interiorul de intemperii. În ultimii ani se află într-un proces de restaurare și conservare. Această biserică prezintă un plan caracteristic zonei Dâmbovița, cu pronaos mai îngust decât naosul. Altarul este și el mai îngust și terminat în cinci fețe. Biserica de lemn
Biserica de lemn din Gemenea-Oncești () [Corola-website/Science/321143_a_322472]
-
din Vârtop. Bolțile peste altar și naos au structura alcătuită din nuile trecute printre lețuri, acestea din urmă fiind prinse în căpriorii acoperișului. Structura curbă este tencuită cu var și zugrăvită. Structurile de bolți de acest tip sunt sensibile la intemperii. Starea proastă de conservare a bolților se datorează unui acoperiș anterior degradat. Renovările de la 1857, pe lângă nevoia de a mări capacitatea spațiului de cult, au avut ambiția de ascunde lemnăria, căutând înadins aspectul unei biserici de zid, cu picturi murale
Biserica de lemn din Gemenea-Oncești () [Corola-website/Science/321143_a_322472]
-
a reprezentat pe David cu praștia în mână, chiar înainte de lupta cu Goliat. Inițial plasat în fața clădirii "Palazzo Vecchio", în Piazza della Signoria, originalul se află, din 1873, expus la "Galleria dell'Accademia" din Florența. Pentru a fi ferită de intemperii și acte de vandalism, statuia a fost îndepărtată din piață în 1873, și relocată în "Galleria dell'Accademia". O replică a statuii a fost amplasată în 1910 în "Piazza della Signoria". Blocul de marmură din care Michelangelo l-a sculptat
David (sculptură de Michelangelo) () [Corola-website/Science/320593_a_321922]
-
a fi observate " (Τα επτα Θεαματα της οικονμενης [γες]), cunoscute în urmă lucrării lui Philon din Bizanț, "De septem mundi miraculis", drept "Cele șapte minuni ale lumii". În afara marei piramide de la Gizeh (Egipt), toate celelalte au fost distruse prin diferite intemperii, incendii, cutremure de pământ sau alte cauze. Ideea lui Bernard Weber a fost de a se alcătui o noua listă cu edificii sau monumente încă existente, suficient de bine conservate, opere ale mâinii omenești cu valoare estetică, realizate înainte de anul
Șapte noi minuni ale lumii () [Corola-website/Science/315416_a_316745]
-
din bârne îmbinate în „coadă de rândunică”. Monumentul are plan triconc (formă de cruce), cu absida altarului pentagonală decroșată față de restul corpului construcției. Lăcașul de cult este prevăzut cu un pridvor pe latura de sud. Pentru a proteja edificiul de intemperii, pereții din bârne au fost placați cu șindrilă fasonată cu model, de culoare albă. Acoperișul este înalt, cu pante repezi, fără turle și are o învelitoare din tablă zincată. Intrarea în biserică se face prin două uși: una situată în
Biserica de lemn din Ciumârna () [Corola-website/Science/317460_a_318789]
-
se întindea peste pridvor, pronaos și naos, însoțit la răsărit de un acoperiș mai jos peste mică încăpere a altarui. Altarul era decroșat și terminat în cinci laturi. Peste pronaos se ridică un turn cu foișor în prelungire, scutit de intemperii de un coif ascuțit, în patru laturi. Foișorul avea două arcade de fiecare latura, fiind dimensionat pentru două clopote mici. Câteva inventare rămase în arhive întregesc imaginea acestei foarte vechi biserici. Astfel la 1860 se poate citi: "„În parohia Nanesciloru
Biserica de lemn din Nănești () [Corola-website/Science/321972_a_323301]