3,324 matches
-
tipul „câștig-câștig”. Aceasta înseamnă că în rețele pot să apară oricând tensiuni între funcțiile sistemului ca întreg și funcțiile pe care acesta le îndeplinește pentru fiecare actor participant la rețea. În măsura în care rolurile guvernamentale sunt asociate unor scopuri colective, relația dintre interdependența verticală și cea orizontală va fi o zonă importantă de tensiune. În concluzie, deoarece funcțiile de bază ale tuturor tipurilor de rețele se referă la dependență și interdependență, o funcție importantă a acestora este reglementarea sau controlul puterii (Crozier și
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
la rețea. În măsura în care rolurile guvernamentale sunt asociate unor scopuri colective, relația dintre interdependența verticală și cea orizontală va fi o zonă importantă de tensiune. În concluzie, deoarece funcțiile de bază ale tuturor tipurilor de rețele se referă la dependență și interdependență, o funcție importantă a acestora este reglementarea sau controlul puterii (Crozier și Fiedber, 1977). Rețelele sunt sisteme constituite în scopul coordonării contribuțiilor, reglementării comportamentului și distribuirii costurilor și a beneficiilor. Sunt, totodată, structuri utilizate de entitățile din rețea pentru menținerea
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
legislația internațională, precum și de impactul globalizării, ceea ce conduce către slăbirea autonomiei naționale. Incidența intervențiilor publice se reduce în favoarea pieței. Indiferent dacă sunt puternice sau nu, structurile de guvernare sunt influențate de complexitatea organizațiilor cu care se găsesc în relații de interdependență. „Noile forme de guvernare diferențiate” se disting printr-o serie de caracteristici de guvernare și instituționale. În contextul noilor forme de guvernare, politica publică presupune un mix de relații interdependente între guvern, rețele și piețe, iar rețelele instituționale, în care
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
oferind participanților oportunitatea cunoașterii unor noi moduri de comportament și unor noi modalități de acțiune. Aceste beneficii reciproce pentru participanți stimulează dezvoltarea culturii interorganizaționale și contribuie la crearea și gestionarea cunoștințelor (Shergold, 2008, pp. 20-21). Guvernanța implică o recunoaștere a interdependenței actorilor din rețea, implicit acceptarea intereselor reciproce. Consensul nu este acceptat pur și simplu, deoarece pe parcursul negocierilor, interesele părților sunt, deseori, opozabile, iar armonizarea intereselor se poate face doar în cadrul proceselor de interacțiune și de negociere. Desfășurarea proceselor decizionale într-
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
la poziția administrației centrale, dar și la poziția celorlalți actori ai rețelei. Extinderea rolului altor actori, care participă la rețea, nu implică reducerea rolului administrației, ci dezvoltarea unor forme suplimentare de luare a deciziilor, ca răspuns la creșterea complexității și interdependenței. În acest context, semnificația conceptului de decizie politică dobândește dimensiuni extrem de complexe. Procesul de luare a deciziilor urmează un model de comunicare, aderare, coordonare, negociere, compromis, schimb, delegare de putere între grupurile/actorii rețelei. Ca rezultat, procesele guvernamentale sunt mai
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
sunt mai vagi, mai abstracte și mult mai complicate și, într un fel, mai puțin eficiente decât în cazul guvernării tradiționale ierarhice (Popescu, 2011). Similar cu organizațiile, sistemele de politici publice în rețea pot fi interpretate ca structuri mixte de interdependență verticală și orizontală. Un avantaj al sistemului rețea este că acesta poate fi utilizat pentru a direcționa atenția către o structură cu o mai mare interdependență. În loc de a presupune că influențele se manifestă prin interacțiuni directe și vizibile (cum ar
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
organizațiile, sistemele de politici publice în rețea pot fi interpretate ca structuri mixte de interdependență verticală și orizontală. Un avantaj al sistemului rețea este că acesta poate fi utilizat pentru a direcționa atenția către o structură cu o mai mare interdependență. În loc de a presupune că influențele se manifestă prin interacțiuni directe și vizibile (cum ar fi relațiile personale sau relațiile dintre reprezentanții intereselor instituționale), abordarea prin structura de rețea facilitează examinarea modului în care o structură are efecte asupra comportamentului personajelor
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
implementare a politicilor publice. Funcțiile rețelei de guvernare diferă de cele ale altor tipuri de rețele. În rețelele create de companii, funcțiile dominante sunt cele tranzacționale și cooperaționale. În rețelele de politici, semnificative sunt funcțiile de coordonare și reglementare, iar interdependența orizontală are o importanță cu mult mai mare decât cea verticală, cum se întâmplă în viziunea birocratică. Din punct de vedere pragmatic, realizarea unei astfel de structuri implică luarea în considerare a unei multitudini de provocări. 2.2.2. Transparența
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
prin acordurile guvernamentale stabilite între diferite grupuri din cadrul societății, obligă la renunțarea la modelul tradițional al relațiilor ierarhice, stabilite între un centru de guvernare și un sistem guvernat, în favoarea unor relații noi, complexe, stabilite între o varietate de centre de interdependențe. De exemplu, soluționarea problemei persoanelor fără adăpost presupune o abordare complexă. Construcția de locuințe sociale reprezintă doar o soluție parțială. Soluția completă trebuie să abordeze și probleme referitoare la educație, starea de sănătate, tradiții culturale etc. În consecință, această nouă
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
exemplu avansat de cooperare internațională și regionalizare economică mondială, a cărei studiere poate furniza unele răspunsuri referitoare la politicile internaționale. Rod Rhodes formulează cea mai sistematică definiție pentru guvernanță și identifică patru caracteristici de bază ale acesteia, și anume: a) interdependența dintre organizații include actori nonstatali; schimbarea limitelor statului înseamnă că frontierele dintre sectoarele public, privat și voluntar devin flexibile și permisive; b) interacțiunea continuă dintre membrii rețelei generate de necesitatea schimbului de resurse și negocierii obiectivelor reciproc partajate; c) interacțiunile
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
o formă de guvernanță total diferită de o formă monocentrică, monorațională, sub controlul ierarhic al unui guvern omnipotent. Pe de altă parte, guvernanța în rețele complexe diferă de ceea ce reprezintă opusul ierarhiei, adică actori total autonomi. Rețelele sunt caracterizate prin interdependența dintre actorii care compun rețeaua. Distincția dintre structura de rețea care conține o multitudine de actori și actorii complet autonomi nu este fără semnificație. Aceasta înseamnă că independența totală a actorilor nu este echivalentă cu absența subordonării ierarhice a actorilor
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
Funcția de control-evaluare este marcată de amplificarea intensității la începutul și sfârșitul perioadei de planificare; de altfel, și în cadrul acestei perioade, se menține la cote suficient de ridicate. În unitatea și interacțiunea lor, funcțiile managementului exprimă o complexitate dinamică de interdependențe, pe care le dezvoltă mediul managementului, aflat în permanență sub influența conjugată a unui ansamblu de factori ce determină organizația să caute cele mai adecvate căi de adaptare la schimbare. Dorim în lucrarea noastră să nuanțăm și să exprimăm modul
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
Dacă facem referire la instituțiile publice, conceptul de responsabilitate capătă accente aparte, instituțiile publice care constituie sistemul de administrare al unui regim democratic depinzând în mare măsură de înțelegerea noastră asupra conceptului de responsabilitate, concept care se află în strânsă interdependență cu reprezentativitatea demnitarilor care conduc instituțiile publice și cu mecanismele prin care demnitarii și funcționarii publici dau socoteală de acțiunile lor în fața comunității pe care o deservesc. Mecanismul democratic se bazează pe capacitatea sistemului electoral de a desemna demnitari cu
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, coord., 1999, p. 278). După cum este cunoscut, organizarea, care este subordonată atingerii obiectivelor organizaționale, constituind un mijloc important pentru realizarea acestora, se exercită pe două mari componente, componenta structurală și procesuală, acestea fiind într-o strânsă interdependență și conlucrare continuă. Organizarea procesuală presupune stabilirea, delimitarea tuturor proceselor din cadrul organizației necesare aducerii la îndeplinire a obiectivelor organizaționale, în timp ce organizarea structurală presupune gruparea tuturor activităților, ținându-se seama de anumite criterii, și repartizarea lor, pentru a fi aduse la
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
niciodată total efectele sale sociale, dar accentuându-se mai ales cele de conservare și de transmitere a experienței sociale și culturale), educația se află astăzi în centrul tuturor teoriilor despre dezvoltarea socială și creșterea economică.” (Păun, 1983) Acest raport de interdependență dintre educație și dezvoltarea socioeconomică a ridicat educația, în ultimele decenii, „în poziția de activitate prioritară a societății contemporane” (Văideanu, 1988). Societățile, crede profesorul ieșean, se bazează tot mai mult pe „produsele” educației, astfel încât „atitudinile, capacitățile, priceperile, obișnuințele și cunoștințele
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
elevi în afara școlii. Demers aflat, desigur, sub semnul educației permanente și al orientării prospective în actul formării. Educația trebuie să aibă un caracter global, să se inspire dintr-o concepție holistă, să renunțe la frontierele rigide, artificiale, să identifice posibile interdependențe ale celor trei tipuri de conținuturi, să încurajeze efectuarea unor experiențe cotidiene de către elevi, comportamentul democratic, inovația. Asimilarea pasivă, conformistă, fără implicarea personală nu poate duce la formarea unor personalități creatoare. Educația presupune deci o relație de cooperare între cele
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
sistematică, organizată de stat, după un program unitar, vizând educația tuturor. Pedagogia socială a devenit, după război, în slujba noii ideologii, „știința educării atât a omului individual adult, cât și a maselor producătoare și deci a societății întregi, fiind în interdependență profundă cu baza materială economică a acesteia” (Dumitrescu et alii, 1972). Întrucât se orientează cu precădere spre „masele umane adulte, mature, care constituie forța de producție, de progres a societății”, pedagogia socială, ca teorie și acțiune, se confundă adesea cu
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
capacității de cercetare și inovare; accelerarea ritmului de acumulare a informației științifice; utilizarea mass-media pe scară largă. Toate acestea conferă o nouă semnificație educației: faptul cel mai însemnat e amplificarea valorii sociale și economice a educației. Există un raport de interdependență între educație și dezvoltare economică: educația și-a amplificat funcția sa socială, a devenit o forță de inovare și dezvoltare socială. Această funcție se manifestă direct, prin „stilul” global al instituției educative, și indirect, prin cunoștințele, capacitățile, valorile încorporate de
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
din care face parte. Mediul înconjurător reprezintă, de asemenea, locul în care compania își desfășoară activitatea și față de care trebuie să aibă o atitudine responsabilă. Astfel, putem discuta despre cinci tipuri de legături importante aflate în sfera de influență și interdependență a companiei. Figura 1.4 prezintă aceste legături ale companiei centrate spre creare de valoare. Anumiți autori numesc aceste tipuri de legături ca fiind părțile interesate ale companiei (eng. stakeholders). O companie poate să adopte decizii cu privire la fiecare tip de
Analiza performanţei prin creare de valoare by Costin CIORA () [Corola-publishinghouse/Science/182_a_278]
-
în anul N și 2,41% în anul N + 1. Pornind de la modelul de calcul al EVA standardizată, vom calcula modificarea absolută și vom dezvolta modelul pentru observarea factorilor de influență. Modificarea absolută a EVA standardizată pentru perioada este. Observăm interdependența dintre indicii valorii economice adăugate și capitalul investit în calcularea EVA standardizată. Dezvoltarea factorială a EVA standardizată pornește de la modelul de calcul. Propunem în cele ce urmează două modele de calcul cu factori diferiți. Am considerat capitalul investit din anul
Analiza performanţei prin creare de valoare by Costin CIORA () [Corola-publishinghouse/Science/182_a_278]
-
este campament, armată (ngr. φουδδάτλ) , "plantație, semănătură" (lat. satum, sero), "moșie", ca unitate juridică care, la început, a fost "plantație" (sl. sadu-саду plantă), dar și "locaș, sanctuar" (alb. fsat) 62 care dezvăluie legătura lumii satului cu cosmicul. 2. Imaginea mitică Interdependența cunoaștere-non / cunoaștere, care definește năzuința primordială a umanului, dezvăluie, în devenirea imaginii, starea de deschidere într-un context social. Înțeles ca fenomen social total 63, ritualul conturează drumul inițiatic al omului, în vederea cunoașterii și construirii universului. Fiind " un obiect material
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
trecut prin furcile caudine ale cunoașterii. Prin arhetip și mit, omul se desăvârșește în spațiul meta-imaginii, ca microcosm, ca alter ego al universalului. Meta-imaginea valorifică semnificațiile imaginii arhetipale și ale imaginii mitice, construind pecetea umanului ca purtător de anima catholica. Interdependența om-casă însoțește întregul complex ritualic al pragurilor de trecere nașterea, nunta, înmormântarea. În Bucovina, copilul, care vine pe lume, a avut "casa" lui, astfel că, a treia zi după naștere, moașa ia casa și locul în care s-a aflat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
strălucire; astfel, versurile, cântarea și vorbirea au o origine comună". 108 Muzica a fost considerată " o unire a contrariilor", acea "coincidentia oppositōrum" dintre cer și pământ, sonoritatea muzicală fiind înțeleasă drept "comuniune a macrocosmosului și microcosmosului". 109 Astfel, plecând de la interdependența microcosm macrocosm, evidențiind permanenta comunicare dintre lumea interioară și trăirea exterioară, Wittgenstein consideră că "gândirea muzicală, notele muzicale, undele sonore, toate se găsesc, unele față de celelalte, în acea relație internă de reprezentare care există între limbaj și lume." 110 În
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
proteic, ca parte integrantă ritualului propriu-zis, renăscând forțe magice pentru a sacraliza destinul individual sau colectiv al comunității sătești. II. PĂMÂNTUL Element congenere celorlalte forme arhetipale ale cunoașterii universale, pământul, ca temelie a umanului, convertește materia originară la subtanțialitate pură. Interdependența ontologică dintre formele arhetipale ale cunoașterii este foarte bine ilustrată într-o legendă românească despre Sfântul Spiridon care demonstrează existența Sfintei Treimi, în fața lui Arie: "Măi Spiridoane! Iaca, dacă-mi dovedești că este Sfânta Treime, să știi c-ai câștigat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ca structură deschisă, spațiul poetic se dezvăluie inferențial, mărcile semantice definind înlănțuirea internă a virtualităților de expresie. Manifestarea discursivă are rolul de a pune în act matricea semantică a textului, descătușând instanțele poetice de statismul semnificațiilor. Dinamica instanțelor poetice construiește interdependența textualitate/metatextualitate, generând spațiul discursiv ca manifestare continuă și sincronică a țesăturii semantice. În ceea ce ne privește, considerăm "epistema" ca structură de semnificații textuale și metatextuale, punerea în act, procesualitatea, fiind posibilă printr-un discurs integral, polifonic, în care circumstanțele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]