9,651 matches
-
să aplice această metodă din cauza extraordinarului stil narativ multidimensional al lui Sterne, care rezistă puternic la reducerea la natura uni- sau bidimensională a unui rezumat. Trucurile și subterfugiile pe care autorii rezumatelor s-au simțit obligați să le folosească din cauza intermedierii deschise din acest roman merită să fie analizate suplimentar. Timpul trecut apare de asemenea frecvent atunci cînd o poveste din cadrul unei povești trebuie rezumată, cum se întîmplă, de pildă, în cartea lui G. Keller, Die Leute von Seldwyla: În S.
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Depistarea acestui tip de elemente auctoriale, adică a deviațiilor stilistice de la norma prozei de pură relatare a rezumatului, este un exercițiu care poate acutiza privirea și simțul stilistic pentru afirmațiile auctoriale din textul narativ însuși. 2.3. Gradul zero al intermedierii în Caietele lui Henry James Prima schemă a intrigii unei narațiuni apare de obicei în poveste într-o formă care este încă lipsită de intermediere narativă. La fel ca rezumatele intrigii, schemele sînt de regulă la timpul prezent, pentru care
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și simțul stilistic pentru afirmațiile auctoriale din textul narativ însuși. 2.3. Gradul zero al intermedierii în Caietele lui Henry James Prima schemă a intrigii unei narațiuni apare de obicei în poveste într-o formă care este încă lipsită de intermediere narativă. La fel ca rezumatele intrigii, schemele sînt de regulă la timpul prezent, pentru care denumirea de "prezent al reproducerii" pare nepotrivită. Mai degrabă, timpul unei astfel de schițe a intrigii pare să fie strîns legat de prezentul folosit de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
conținutul "germenelui sugestiv" la timpul prezent și la perfectul simplu corespunzător. Prima notă legată de situația fundamentală din "Lecțiile stăpînului" nu conține, totuși, nici o informație cu privire la modul în care ar putea fi relatată situația consemnată. Uneori James indică forma de intermediere care trebuie folosită în narațiune atunci cînd consemnează prima idee provocatoare pentru o poveste. Astfel, el scrie la sfîrșitul notei referitoare la "O coardă prea întinsă": "Povestea trebuie spusă în mod destul de evident de un spectator din exterior, de un
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
printr-o schimbare radicală ce are implicații semnificative în ceea ce privește interpretarea poveștii. Este o dovadă extraordinar de importantă a faptului că semnificația unui germene sugestiv reținut în Caiete poate trece printr-o asemenea schimbare substanțială pe parcursul dezvoltării unei anumite forme de intermediere narativă. În capitolul referitor la mod voi trata diverse probleme de interpretare care derivă din tipul particular de intermediere introdus în "Mincinosul" și "O coardă prea întinsă". Pasajele din Caietele lui James referitoare la romanul Ambasadorii sînt deosebit de interesante, pentru că
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
că semnificația unui germene sugestiv reținut în Caiete poate trece printr-o asemenea schimbare substanțială pe parcursul dezvoltării unei anumite forme de intermediere narativă. În capitolul referitor la mod voi trata diverse probleme de interpretare care derivă din tipul particular de intermediere introdus în "Mincinosul" și "O coardă prea întinsă". Pasajele din Caietele lui James referitoare la romanul Ambasadorii sînt deosebit de interesante, pentru că acestea atestă două stadii de compoziție. Este vorba despre o primă menționare a ideii de bază a romanului (un
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în nicio formă în care să poată fi transmise"93. În mod evident, le lipsea forma finală la care ajunge un text atunci cînd este șlefuit pentru a fi transmis cititorului. În cazul în care considerăm că gradul zero al intermedierii este reprezentat de materialul narativ în stadiul său primar, probabil prima schiță în formă brută a intrigii, atunci rezumatul detaliat, scenariul romanului Ambasadorii, este deja o formă de tranziție în direcția intermedierii depline, așa cum apare aceasta în situația narativă a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cazul în care considerăm că gradul zero al intermedierii este reprezentat de materialul narativ în stadiul său primar, probabil prima schiță în formă brută a intrigii, atunci rezumatul detaliat, scenariul romanului Ambasadorii, este deja o formă de tranziție în direcția intermedierii depline, așa cum apare aceasta în situația narativă a textului final. Se pare că o trăsătură specifică a gradului zero al notelor este faptul că autorul este încă preocupat de "materialele" conținutului, personajele, scenele și locațiile din viitorul roman: "Mă atinge
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în acest stadiu de concepție, autorul încă simte că are libertatea de a modifica personajele și elementele intrigii ("Ar putea să fie american"). Acest șir de potențiale schimbări se sfîrșește abrupt o dată cu trecerea la timpul trecut, într-un mod de intermediere care este convenția binecunoscută a narațiunii realiste. Aici intervine una dintre funcțiile retoricii narative, pentru a șterge cît se poate de bine urmele naturii variabile a personajelor și a intrigii, un proces care este foarte bine descris prin sintagma lui
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de la autorul unei povestiri din cadrul altei povestiri din romanul său99. Rezumatul detaliat al lui James pentru romanul Ambasadorii poate fi plasat la jumătatea drumului dintre concepția și compoziția textului final. Acest scenariu arată totodată iar acest lucru e esențial că intermedierea nu este oferită materialului printr-o singură operație, ci, mai degrabă, este adăugată gradat poveștii pe măsură ce aceasta este concepută în imaginația autorului. Pare să fie vorba despre o interacțiune între poveste și forma narativă care se întinde pe o perioadă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în rezumatul său de lucru reflectă deja preferința sa pentru situația narativă personală, atît de proeminentă în romanele lui de mai tîrziu. Din punct de vedere naratologic, cel mai important rezultat al discuției anterioare este observația că forma finală a intermedierii dintr-o narațiune nu este în nici un caz stabilită întotdeauna la începutul procesului de concepție și de compoziție. Putem bănui, în schimb, că situația narativă este rezultatul unei perioade de gestație destul de îndelungate, îndeosebi în cazul autorilor care sînt atenți
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
încălcată, totuși: în anumite romane mai vechi, timpurile prezent și trecut par să fie folosite la întîmplare. Această variație a timpului este fundamentală pentru teza pe care o susțin eu, potrivit căreia una dintre funcțiile timpului trecut este desemnarea modului intermedierii. Dacă aceasta este corectă, ar putea ajuta probabil la explicarea alternanței dintre cele două timpuri. Pînă acum, nici naratologia, nici lingvistica nu au studiat acest fenomen în mod detaliat. Pentru început, să ne oprim asupra tuturor titlurilor- propoziție, adică a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
exemple, timpul prezent corespunde dispunerii temporale a situației narative auctoriale, în care prezentul narativ al naratorului reprezintă punctul temporal zero; prin urmare, comentariul auctorial care se referă la acesta este de asemenea la timpul prezent. Prezentul auctorial subliniază absența caracteristicii intermedierii din adresarea naratorului către cititor și, în consecință, nu poate fi folosit ca dovadă pentru teza mea. Acele titluri-propoziție în care verbul nu se referă la actul narativ, ci mai degrabă la acțiunea personajelor sînt, pe de altă parte, mai
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Documentele postume ale clubului Pickwick, cap. XXII). Așa cum am menționat anterior, titlurile de capitol de tip narativ conțin, de regulă, un semnal care arată că vom avea de-a face cu o narațiune: titlul însuși îi atrage atenția cititorului cu privire la intermedierea narațiunii. Timpul trecut este astfel folosit în locul prezentului rezumativ. Titlurile de capitol de acest gen nu sînt microrezumate, ci repovestiri în miniatură: Povestește că domnul Jones își continuă călătoria, în ciuda sfatului lui Partridge, și ce s-a întîmplat cu acea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
referă la un proces din lumea interioară, la o percepție actorială, și anume la aceea a lui Paul Dombey. Din moment ce perspectiva percepției trebuie să arate aici subiectivitatea experienței denotate în titlu, a fost păstrat în titlu timpul trecut care semnifică intermedierea narațiunii. Un titlu la timpul prezent rezumativ ar fi ascuns această circumstanță importantă. Măsura în care autorul a fost preocupat de descrierea conținutului special al titlului acestui capitol poate fi descoperită pornind de la faptul că sînt trei elemente care încadrează
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
faptul că sînt trei elemente care încadrează acest titlu în tipul narativ: elementul introductiv "ce", care implică un "povestește", timpul trecut și accentuarea timpului trecut prin intermediul formei continue. Exemplul din Dombey și fiul arată începuturile unei tranziții de la nivelul redării intermedierii într-un titlu de capitol în direcția unei situații narative personale. (A propos, este foarte semnificativ pentru situațiile narative din opera lui Dickens faptul că această mișcare către narațiunea personală apare într-un capitol în care este descrisă o memorabilă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
persoana întîi la erou (dictată de situația narativă la persoana întîi din roman), cu toate că acestea apar din ce în ce mai rar în a doua parte a romanului. Acest lucru pune două probleme. În primul rînd, de ce a fost păstrată persoana întîi, tipică pentru intermedierea reprezentată, în ciuda utilizării generale care cere ca persoana întîi să fie transformată într-o persoană a treia neutră din punct de vedere rezumativ? În cel de-al doilea rînd, din moment ce timpul trecut ar fi mai concordant cu intermedierea, care e
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
tipică pentru intermedierea reprezentată, în ciuda utilizării generale care cere ca persoana întîi să fie transformată într-o persoană a treia neutră din punct de vedere rezumativ? În cel de-al doilea rînd, din moment ce timpul trecut ar fi mai concordant cu intermedierea, care e semnalată prin intermediul persoanei întîi, de ce este folosit în schimb timpul trecut? Ambele probleme sînt menționate doar în treacăt; ele nu pot fi rezolvate aici. În ceea ce privește persoana, romanul Călătoriile lui Gulliver ar putea fi servi drept comparație. În titlurile
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a primit o atenție redusă. Se poate ajunge doar la concluzii provizorii pe baza dovezilor prezentate. Titlurile de capitol sub formă de propoziții la timpul prezent trebuie încadrate în categoria rezumativă, adică în aceea a textelor comentative. În acest caz, intermedierea narațiunii nu acționează în interiorul lor. Titlurile de capitol cu un verb la timpul trecut, combinat de obicei cu trimiteri la intermedierea narațiunii, aparțin textelor narative. Tranziția de la un tip de titlu la celălalt într-un roman este destul de frecvent întîlnită
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de propoziții la timpul prezent trebuie încadrate în categoria rezumativă, adică în aceea a textelor comentative. În acest caz, intermedierea narațiunii nu acționează în interiorul lor. Titlurile de capitol cu un verb la timpul trecut, combinat de obicei cu trimiteri la intermedierea narațiunii, aparțin textelor narative. Tranziția de la un tip de titlu la celălalt într-un roman este destul de frecvent întîlnită. Combinarea ambelor tipuri în cadrul unui singur titlu este, de asemenea, posibilă, deși destul de rară. Încadrarea unui titlu în categoria celor narative
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
frecvent întîlnită. Combinarea ambelor tipuri în cadrul unui singur titlu este, de asemenea, posibilă, deși destul de rară. Încadrarea unui titlu în categoria celor narative depinde în primul rînd de timpul trecut, care funcționează încă o dată aici ca o expresie a modului intermedierii. Dacă persoana întîi trece la persoana a treia sau nu este, de asemenea, un aspect care joacă un rol important. Sper că am reușit să demonstrez cel puțin într-unul dintre cazuri că opoziția dintre narator și reflector poate fi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
deși destul de redus, deja oferă destule dovezi pentru a ne putea permite concluzia că titlurile-propoziție care sînt tipice pentru romanele mai vechi pot oferi o explicație cu privire la modul în care într-o singură operă textele cu un grad zero al intermedierii pot fi schimbate în texte cu diferite grade de intermediere reprezentată prin adăugarea diferitelor elemente narative. Ambele concluzii ar trebui analizate într-o viitoare "gramatică" a artei narative. Discutarea rezumatelor romanelor întregi și a schițelor de intrigă din caietele unui
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
putea permite concluzia că titlurile-propoziție care sînt tipice pentru romanele mai vechi pot oferi o explicație cu privire la modul în care într-o singură operă textele cu un grad zero al intermedierii pot fi schimbate în texte cu diferite grade de intermediere reprezentată prin adăugarea diferitelor elemente narative. Ambele concluzii ar trebui analizate într-o viitoare "gramatică" a artei narative. Discutarea rezumatelor romanelor întregi și a schițelor de intrigă din caietele unui autor a avut rezultate care sînt convergente cu acelea derivate
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
schițelor de intrigă din caietele unui autor a avut rezultate care sînt convergente cu acelea derivate din analiza titlurilor de capitol. În toate cele trei zone timpul trecut s-a dovedit a fi un semnal ușor de recunoscut pentru modul intermedierii. Mai mult, a devenit evident că subiectul este structurat pas cu pas de elementele narative care sînt responsabile în primul rînd de reprezentarea intermedierii într-un roman. O interacțiune foarte intimă pare să se desfășoare între conținut și formă. Această
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
trei zone timpul trecut s-a dovedit a fi un semnal ușor de recunoscut pentru modul intermedierii. Mai mult, a devenit evident că subiectul este structurat pas cu pas de elementele narative care sînt responsabile în primul rînd de reprezentarea intermedierii într-un roman. O interacțiune foarte intimă pare să se desfășoare între conținut și formă. Această dialectică nu este doar un produs al operei în formă finită, ci mai degrabă o trăsătură fundamentală a procesului prin care aceasta este produsă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]