1,806 matches
-
sunt de față, nu și prezenți. După cădere, doar căința poate fi treapta spre echilibru. Metafizica înalță arta spre Empireu. Metafizica speranței deschide drumul spre sublim. Arta și religia înlesnesc accesul spre revelație. Transcendentul este cel mai mare generator de interogații. Credința amplifică speranța, iar cultura îi dă vieții o semantică superioară. Înțelepciunea ecleziastului transformă neantul în deșertăciune. Căința stă sub semnul purificării. Chiar și Iisus și-a dus cu dificultate crucea. Demonii sunt foarte eficienți. Deși nu au nici temple
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la Sfinx. O sintagmă inspirată poate depăși în popularitate un întreg tratat de estetică. Am ajuns să ne temem de lirism ca de bolile venerice. Arta poate fi penultimul tren spre Dumnezeu. Se cuvine ca arta să se asorteze cu interogațiile epocii. Marile conștiințe nu pot fi construite fără sprijinul artei. În artă, o epocă înseamnă distanța dintre doi titani. Arta nu poate fi o ocupație prea serioasă atâta timp cât nu reușește nici să - și hrănească lucrătorii. Artiștii - acești profesioniști ai speranței
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nori se arăta luna supărată și care fuma.. .al dracului muiere, fumează și aceea!.../ Pe cer ieșise luna. Arăta ca o elevă de șaisprezece ani ce se juca în bancă cu oglinda și se întreba dacă este sau nu frumoasa.. ./” Interogația din titlul romanului lui Ariton rămâne la prima vedere o provocare, pentru ca după parcurgerea întregului text, cu acel final atât de dramatic, să conchidă în același stil ironic ce domină întregul ansamblu, cu un răspuns poate nebănuit de autor: cine
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
atunci când toate problemele științifice posibile ar primi vreun răspuns, problema noastră nu e câtuși de puțin atinsă» (L. Wittgenstein). Întrebarea despre sensul ultim - în care toate datele se schimbă în necunoscute - este însă o problemă sau o invocație, este o interogație sau doar o rugăciune? Sensul, repetă J. Lacan împreună cu Freud, este întotdeauna religios. Dar dacă răspunsul la „marea întrebare” este un răspuns religios, un act de credință, nu ar trebui oare să admitem că și întrebarea era religioasă, o rugăciune
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
atare, criticabile, adică nu sunt absolute. Și atunci, nu este o greșeală să gândim că credința poate și trebuie să-și găsească temeiul într-o construcție omenească „failibilă”? Toate acestea sunt întrebări pe care le-am putea însuma în următoarea interogație: la baza credinței se află Isus Cristos, sau, de exemplu, mai degrabă Aristotel? În mai 1996, cardinalul Joseph Ratzinger, a ținut la Guadalajara, în Mexic, o conferință cu ocazia întâlnirii Congregației pentru Doctrina Credinței cu președinții Comisiilor pentru Doctrina Credinței
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
a profesorului J. A. Barnes: Un pachet de minciuni. Spre o sociologie a minciunii 2. Spre a ne racorda, cel puțin principial, la metodele specifice demersului sociologic și pentru a construi trama propriului nostru exercițiu analitic vom utiliza succesiunea de interogații prin care din perspectiva sociologiei comunicării Harold D. Lasswell [1970:119] descria orice tip de proces comunicativ, pe cel mincinos inclusiv: who, how, what, for what purpose to whom is it transmitted?3. Să urmărim, așadar, sub semnul acestor interogații
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
interogații prin care din perspectiva sociologiei comunicării Harold D. Lasswell [1970:119] descria orice tip de proces comunicativ, pe cel mincinos inclusiv: who, how, what, for what purpose to whom is it transmitted?3. Să urmărim, așadar, sub semnul acestor interogații, imperativul pe care (socio)logica mai sus amintită dublată de un subiectiv îndemn abisal îl impune conturării unei teorii a răului întruchipat ca minciună: "Înapoi la origini, în scopul (re)considerării lor!". 1. LA ÎNCEPUT A FOST MINCIUNA... !?: RĂSPUNSURI HERMENEUTICE
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
respectarea interdicției) și rău (nerespectarea ei). 1.2.2. Limbajul mistificator Formulînd concluzia de mai sus, este firesc să ne întrebăm, în continuare: CUM A FOST POSIBILĂ COMUNICAREA inițială dintre Creator și ființa creată, pentru transmiterea-receptarea unor complementare obligații? Această interogație nu trebuie cîtuși de puțin neglijată, avînd în vedere că adesea însăși natura mijlocului de comunicare favorizează cu sau fără voia celor direct implicația apariția mistificării, a greșelii, a înșelăciunii și (auto)minciunii. Să reamintim, în acest context, că omul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
predispusă la înșelăciune) este cît se poate de relevant pentru înțelegerea modului CUM A AVUT LOC activarea minciunii: Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: "Să nu mîncați din toți pomii din grădină"?" întreabă șarpele pe Eva. Îndoiala strecurată prin această interogație reprezintă cea dintîi formă voalată, ce-i drept a păcatului (și, de aici, a minciunii). Căci, fără a fi cu adevărat o falsificare, întrebarea poate fi o insinuare a ei. Un exercițiu de (socio)logică a minciunii se derulează în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Re-imaginând socialul ca pe un domeniu constitutiv al valorilor și practicilor, și situând identitățile și interesele individuale într-un astfel de câmp, constructiviștii au plasat din nou curiozitatea sociologică în centrul disciplinei. Din cauza poziției proeminente a școlii "societății internaționale", asemenea interogații nu au dispărut deloc din școala britanică a Relațiilor Internaționale. Iar constructiviștii au adus un nou nivel de claritate conceptuală și de rafinament teoretic în analiza societății internaționale și mondiale, complementând astfel și extinzând cercetarea Școlii Engleze. Resuscitând analiza societală
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
formulat, între altele, întrebări semnificative despre actualitatea poetului și publicistului, noi perspective critice de abordare a operei literare, inclusiv a segmentelor abia acum recuperate, sau a conturat interesul asupra relevanței unei biografii complete și autentice, ca să amintim doar cîteva dintre interogațiile cercetătorilor, ale căror răspunsuri însă fie se lasă așteptate, fie au rămas la stadiul unor propuneri mai mult sau mai puțin întemeiate. Neîndoielnic că, pragmatic vorbind, asemenea întâlniri amenințate nu o dată de redundanță și festivism își propun, declarativ, schimbări radicale
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
exterioară, de "dispută", a polemicii filosofice ("polemica în calitate de judecată culminează cu Nietzsche") și cea "interiorizată", care rezidă în dinamica evolutivă a conceptului, așadar în calitate de "proces" culminând cu "dialectica hegeliană". Prima spune autorul este exclusivă: afront universal, a doua inclusivă, prin interogație rațională." Indisociabilitatea acestei subtile și intime legături demonstrează caracterul dialectic (ca metodă de aflare și impunere a adevărului), eristic (ca artă de a purta disputa uzând de o argumentație subtilă și de artificii retorice) și sofistic (dat de întrebuințarea în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vă puneți, invariabil, ca un barometru nedres, e lipsa din mintea dumneavoastră luminoasă a urâtului simț critic, care împiedică pe român să se înnămolească într-o doctrină, până la nas". În scrisorile deschise argheziene există o recuzită retorică specifică, din care interogația, exclamația, epitropa și anafora sunt figuri predilecte, mărci ale unei oralități aparent spontane, care imprimă discursului accentele unui monolog teatralizat. Fie că este ironic aluzivă (" Cine v-a împins să vă opriți la mine și să-mi afirmați [...] o iubire
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Nu sunteți dumneavoastră acel A.C. Cuza care afișa pe vremuri un liber-cugetism naiv și cam găgăuț?)" sau, în sfârșit, trece din regimul dedublării în cel al transparenței, imputând interogativ ("De ce pentru articolele mele să trageți la răspundere pe colaboratorii mei?"), interogația are, la Arghezi, o funcție complementară pe de o parte relevă tensiunea emoțională și dinamismul participării la dialog, iar pe de altă parte, grație conținutului virtual (acuzație, reproș, resentimente etc.) pe care îl transmite, accentuează, printr-o tehnică subsidiară, simulând
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
încolo, devansează concluzia subiectivă, prin generalizare, din final: "Spiritul meschin al popilor a fost întotdeauna înclinat spre jignirea celorlalți, spre stăpânirea spiritului public [...]. Trebuie însă statul să patroneze aceste apucături, această minoritate stupidă și mânjită?"189. Aici, forța asertivă a interogației retorice amplifică agresivitatea inferenței polemice, prelungind-o prin uzul epitetului descalificant. În planul dialogismului retoric, acuza tranșantă echivalează cu deconspirarea brutală a falsului și imposturii, ca un act justițiar căruia lectorul trebuie să i se solidarizeze. Din perspectiva ideologică a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din nou, ideea că interesele grupului sunt mai presus decât interesele individuale. Pluralul persoanei întâi de altfel, marcă a discursului polemic eminescian, întărește în text aceeași convingere. O altă tehnică frecvent uzitată este cea a simulării ignoranței sau naivității, prin interogații retorice ce reactivează, deopotrivă în mintea preopinentului și a lectorului-jurat, un răspuns cvasi-cunoscut, bazat pe un adevăr incontestabil. La acuzațiile liberalilor că Partidul Conservator, monopolizând scena politică românească de-a lungul istoirei recente, a comis o serie întreagă de erori
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și de metodă în cercetare, vidul conținuitstic, mascat de forme promițătoare, falsul progres, sincronizarea forțată cu apusul etc., adică tot atâtea metehne ale politicii liberale. Textul în sine, destul de amplu, poartă marca unei oralități de tribună, uzând din abundență de interogații, exclamații, false îndemnuri și încurajări, prescripții, verdicte etc. (de altfel, următoarea indicația metatextuală: "Această încercare critică, să nu se uite, era menită a se citi ca o conferență la Ateneul român", indiferent de autenticitatea ei, plasează discursul în sfera oratoriei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a cărui forță persuasivă rezidă în intensitatea asertivă a enunțării. Într-un pasaj de acest fel, violența acuzațiilor este atenuată de suita interogativă. E o stratagemă prin care polemistul se sustrage atacului direct și pasează, subtil, lectorului această sarcină. Aici, interogația retorică incită la ofensivă, mizând pe reacția rațională a oricărui receptor care-și reprezintă indicibilul printr-o evidență. "Naționaliștii nu pierd niciun prilej ca să speculeze pentru ochii prostimii ceea ce prostimea nu știe, și cu o seninătate imbecilă, dacă n-ar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
inserție într-un singur paragraf a noțiunii de apărare ("apăr", "mă apără", "nu-mi fac apărarea mea", "această apărare ne privește") combinată cu asertivitatea retorică prezentă prin cele mi importante figuri ale sale (hiperbatul, preteriția, protestarea de bună credință, acumularea, interogația oratorică, expresia hiperbolică)301, accentuează dimensiunea pragmatică a expunerii; secvențele argumentative propriu-zise, cele narativ-descriptive, inserții metadiscursive, toate vizează persuadarea lectorului sensibil atât la evidențe, cât mai ales la montura artistică a textului privit global. Practic, dialogismul este indisociabil de ceea ce
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Din primăvară până în toamnă. În acest registru, Arghezi (dacă, ignorăm, desigur, tema în dezbatere, și anume refuzul de a accepta compromisul politizării bisericii ortodoxe, și privim doar intensitatea afectivă a discursului, vehemența criticii și poza retorică, dată de exclamații și interogații de mare forță persuasivă, dar și de unele accente arhaice ale exprimării) ne apare ca avatar al publiciștilor pre și postpașoptiști: "Dusu-s-a vreodată Sinodul la poporul din care a ieșit, cocoșat și moale de picioare, ca un avorton
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în toată măreția decât odată cu Quattrocento-ul florentin, în acea perioadă care ține de la dobândirea de către pictori a autonomiei corporative (1378) până la apoteoza funerară a lui Michelangelo, pusă în scenă de Vasari (1564). Miza unui articol hotărât În definirea artei (interogație aparent fără consecințe practice), în joc este problema dacă arta este sau nu o pală de vânt învârtindu-se în jurul unei himere. Dacă arta este una, în esență, atunci există o istorie a artei. Și dacă nu? Ei bine, dacă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o frescă printr-o serigrafie fără ca ritualul să-și piardă din eficacitatea carismatică. Icoana este expresia vie a credinței și doar ceea ce este viu poate să-i răspundă lui Dumnezeu și să i se răspundă. De te theologia narratur? Ultima interogație, după dezrădăcinarea locurilor și dezincarnarea procedurilor: dezactivarea* rezultatelor. Tehno-arta este mai fecundă în proceduri, procese ori programe decât în obiecte finite. O fotografie, un film, chiar o videocasetă sunt obiecte încheiate, care pot fi prezentate, transportate, comercializate. Muzeele, ca și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
întrebărilor-cadru de la care pornește demersul meu se regăsesc, în primă instanță și întemeietor, în întrebările noastre: „De unde venim, cine suntem, încotro mergem?“ Am ales înadins această formulare sintetică și sugestivă, aparținându-i lui Paul Gauguin, pentru a da glas unor interogații care ne evocă în căutările noastre cele mai adânci. Ele nu sunt singulare și nu pot fi evitate ori ascunse atunci când avem pretenția de „a dezvolta“ cunoașterea, știința, tehnologia, artele ori educația. Răspunsurile la aceste întrebări sunt, desigur, multiple, fie
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
se va reflecta principiul autorității într-o asemenea comunitate? în genere, care este sensul comunității? O analiză critică a fundamentelor conviețuirii religioase astăzi nu este însă miza acestui studiu și, prin urmare, mă voi limita la a schița câteva posibile interogații ce decurg direct din problema tizarea ideii de comunitate religioasă. Reluând firul argumentului nostru, decelăm mai multe trepte ale survenirii „legăturii“ în orizontul experienței religioase, ca legătură între propria privire și principiul întemeietor perceput ca reper ultim. întruchipările principiului întemeietor
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
determina menținerea anumitor structuri de dominație socială și chiar a unei societăți de tip totalitar 366. Pentru filosofii radicali de diverse tipuri, care au optat pentru o a doua perspectivă de abordare, epistemologia își încadrează cercetarea astfel încât să excludă posibilitatea interogațiilor referitoare la identitatea social-politică a subiecților cunoscători și la impactul pe care această identitate ar putea să îl aibă asupra cunoștințelor produse. În acest fel susțin acești teoreticieni posibilii itemi politici ai epistemologiei devin imuni în fața criticilor 367. În fine
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]