1,308 matches
-
să-i convingă de justețea afirmațiilor sale și pe care îi atrage ca martori în dezbaterea ideilor. Eminescu angajează adevărate dialoguri cu publicul cititor, mizând pe claviatura unui retorism familiar, bine regizat și cu mijloace stilistice variate (fraze exclamative și interogative, dublate de accente ironice), capabile să suscite și să mențină interesul receptorului: "Este oare un singur cititor care să crează cumcă un om de condiția socială și de cultura d-lui general Manu ar putea întrebuința în Parlament un cuvânt
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
probleme de intertextualitate"18. Utilizarea intertextuală ferește interpretul de capcana unui "discurs pseudoistoric" (care, în cazul unor termeni de factura postmodernismului, nu face prea multă lumină în înțelegerea lor) și, poate lucrul cel mai important, menține conectat interesul asupra "naturii interogative" a acestor termeni, care au capacitatea de a renova/reînnnoi problematicile și modul de reflexivitate caracteristic lor19. La polul opus acestor câteva caracteristici pozitive ale actului de a periodiza se găsesc și câteva pericole, dintre care M. Călinescu alege două
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un concept în întregime fixat, astfel încât spiralele revenirilor și ale evaluărilor sunt încă posibile. De asemenea, preluând recomandarea metodologică a lui Matei Călinescu 22, în calitate de termen periodizant, postmodernismul poate fi cercetat cu mai multe rezultate atât timp cât prevalează dimensiunile strategică, euristică, interogativă în scopul unei comprehensiuni focalizate. În strânsă legătură cu eroarea mimetică, "eroarea teatrală" constă în eliminarea etapelor critice și în rapida dogmatizare a unei idei sau teorii (exemplul oferit de Călinescu în legătură cu postmodernismul este tratarea din perspectivă (neo)marxistă a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
neomodernism"), chiar dacă trăsăturile lor ar fi aproape identice, tocmai pentru faptul că postmodernismul pare a accentua mai degrabă ruptura decât continuitatea cu modernismul. Împotriva acestei opinii, Matei Călinescu nu conferă o realitate nouă postmodernismului, ci doar îi subliniază funcția accentuat interogativă asupra condițiilor modernității. Această funcție induce o perspectivă importantă, dar insuficientă pentru a preschimba postmodernismul într-o nouă viziune asupra lumii: "În lexiconul modernității, postmodernismul pare a avea o natură chiar mai explicit interogativă decât alți termeni-cheie. Sau, altfel spus
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ci doar îi subliniază funcția accentuat interogativă asupra condițiilor modernității. Această funcție induce o perspectivă importantă, dar insuficientă pentru a preschimba postmodernismul într-o nouă viziune asupra lumii: "În lexiconul modernității, postmodernismul pare a avea o natură chiar mai explicit interogativă decât alți termeni-cheie. Sau, altfel spus, între fețele modernității, postmodernismul este poate înzestrat cu cel mai mult spirit critic: autosceptic și totuși curios, neîncrezător și totuși căutător, binevoitor și totuși ironic"176. Această caracterizare a fenomenului postmodern îl conduce spre
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Casa cu idoli (1996) revin, pe fondul unui univers poetic limpede conturat, mai vechile motive-obsesii ale frigului, cenușii, cuvântului, poeziei, memoriei, cum le definea Iulian Boldea, stările situându-se undeva pe traiectul dintre „disperare și speranță”, dintre „certitudine” și „neliniște interogativă”. Câteva volume care includ convorbiri sau interviuri, jurnale de călătorie, o carte de publicistică arată alte fațete ale talentului și personalității lui B., intelectual atent la viața cetății și la ceea ce se schimbă înlăuntrul fenomenului literar-cultural. SCRIERI: Muzeul de iarnă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]
-
chemată și eseistul este nevoit s-o ia în seamă. Deșertul... e, în esență, o meditație despre bătrânețe, suferință și, fatal, despre moarte. Istoria rămâne pe plan secund și nu este evocată decât ca să justifice fantasmele proiectate de un spirit interogativ în conflict permanent cu le dehors și le dedans. O scenă memorabilă este aceea în care copilul din Lisa Făgărașului ajunge la București la Liceul „Spiru Haret” îmbrăcat în costum tradițional, speriat de lumea din jur, blocat într-o tăcere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
ci este chiar folositoare deoarece tensiunea pe care o creează în fiecare om ajută la mobilizarea sufletului pentru a se desăvârși mai mult. Testarea sufletului prin concupiscență conduce către purificarea lui. Această idee se concretizează la Cassian printr-o formulă interogativă: ,,...ceea ce se constată că este înnăscut și crescut în fiecare om, de ce să nu credem că este sădit de voia Domnului, care nu vatămă, ci sfătuiește?”. În concluzie, pentru Cassian concupiscența nu este în sine un păcat ci trebuie privită
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
regla permanent și a optimiza progresiv întregul itinerariu formativ aladulților, atât cantitativ, cât, mai ales, calitativ, de ea depinzând hotărâtor, în secvențele ulterioare, și proiectarea, și „predarea”, și învățarea educabililor adulți. Și în educația adulților evaluarea presupune, structural-funcțional, bine-cunoscuțiiparametri, formulabili interogativ, regăsibili și în educația școlară propriu-zisă, precum: 1. În ce scop se face evaluarea (diagnoză, prognoză, bilanț, progres, formare etc.)? 2. De către cine se face evaluarea (evaluator)? 3. Asupra a ce se face evaluarea (obiectul evaluării, „evaluandul”)? 4. Cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
regla permanent și a optimiza progresiv întregul itinerariu formativ aladulților, atât cantitativ, cât, mai ales, calitativ, de ea depinzând hotărâtor, în secvențele ulterioare, și proiectarea, și „predarea”, și învățarea educabililor adulți. Și în educația adulților evaluarea presupune, structural-funcțional, bine-cunoscuțiiparametri, formulabili interogativ, regăsibili și în educația școlară propriu-zisă, precum: 1. În ce scop se face evaluarea (diagnoză, prognoză, bilanț, progres, formare etc.)? 2. De către cine se face evaluarea (evaluator)? 3. Asupra a ce se face evaluarea (obiectul evaluării, „evaluandul”)? 4. Cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
el în alergare. De fiecare dată îl întâlnesc din nou. Natura ființei lui e sărbătorească, prezența lui translucidă. Văd într-o clipă mândria gândului care se naște și umilitatea față de propriul gând, văd elanul sanguin al gândului rostit și suspendarea interogativă care-l menține într-o irezolvare frenetică. În prezența acestui om, deîndată devii apt de propria ta prezență, adică de experiența propriilor tale contradicții, te recapeți în lumina dureroasă și fericită a renunțării la tine. Așa mi-l închipui pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
general, și implicit, despre potențialul său traumatic. Concură în acest sens cercetările de vârf realizate deopotrivă sub pavilionul psihologiei prenatale, a psihologiei transpersonale, dar și al unor oameni de știință, care deși au rămas fideli academismului științific, datorită spiritului lor interogativ și nonconformist își asumă curajul faustian de a sluji inovația, indiferent cât este ea de aritmică și surprinzătoare. Un frugal excurs istoric ne determină să menționăm, pe linia restituirilor oneste și responsabile a contribuțiilor de început, că sub sceptrul psihanalizei
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
mai impunătoare din oraș, i-a revenit după război lui madam Chiriță în urma unor zbateri neobosite o adevărată campanie fusese casa celei mai avute familii din oraș, îl montase și pe Chiriță, pardon, ea spune pardon?, cu acea nuanță vag interogativă numai de ea percepută, ticul ei, du-te, creatură, la prim, și fă ceva, îl monta în fiecare dimineață, ce mai, în seara asta e un moment de vîrf, cei doi sînt proaspăt reîntorși din Occident, unul din Franța, celălalt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și pasiunii de a-și număra mărunțișul, deloc subțire, de a-și face casa... la sfîrșitul unei zile de activitate: ce rîsete, ce ocheade, ce îmbrățișări! Și ei, oho! mulți alții, văzuți peste tot, numai în metrou cîți colcăiau. Stop-cadru interogativ: cum, acest fost mare imperiu, această eclatantă Republică Franceză, bogată și strălucitoare, nu-și poate vindeca micile bube, atît de vizibile, mai cu seamă ochiului străin? Și-ți răspunzi ca un rabin: se vede că nu. Dar și constați imediat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dar nu cea de ieri, adică organul care-a mers demn și mîndru pîn' la revoluție, ci Flacăra Iașului de-alaltăieri, adică din '62. Vă dați seama: sînt ceva ani! Dar ce ți-a venit? se poate mira celălalt ego, interogativul prin excelență, stînd pitit în cine știe ce ventricul subversiv. Simplu: umblînd prin hîrțoagele uitate sub scheletul șevaletului, dau de ziar și descopăr, pe o, oho! juma' de pagină, textul numit Interregionala ieșeană 1962. Și semnat de... de nici mai mult, nici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
disputele în legătură cu ortodoxismul nostru nu duc lipsă de argumente pro și contra. Recent, cineva remarcă ritos și numai aparent provocator că totalitarismul comunist se potrivește perfect stării morale și intelectuale a societății ortodoxe. Altcineva, înțepat în patriotismul său vigilent, replică interogativ: să ne mutăm în altă religie? În fond ne putem întreba, la rîndu-ne care-i problema pentru România momentului? Una religioasă? Nicidecum. E de observat, doar și sumar, că de puseele naționaliste și religioase mergînd foarte bine împreună au parte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
orgoliu al șarmantei: totul trebuie să graviteze în jurul ei, în jurul ombilicului ei omologat. Tot ce fac acum, aici, să stea sub semnul ei! Altă dată, intrîndu-mi în atelier, tocmai termin o mare pînză abstractă. Eu sînt acolo, nu? decide ea interogativ. Fără umbră de umor. Da, tu ești, îi răspund cu aceeași, simetrică, eclipsă de umor. Clandestinitatea (doctrinară) a portretului ca gen e notorie deja de vreo sută de ani. E nu știu cum pictor modern fiind să mai faci portret. E de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în stilul catastrofic al evaluărilor la modă, să împrumutăm aceleași concluzii de un pesimism iremediabil, vorba lui Topîrceanu. Nu e cazul. Păstrînd proporțiile reieșite din diferența de civilizație credem oare că olandezul, francezul, neamțul, italianul, onorabili carevasăzică, puși în fața situației interogative de pe trotuar, s-ar distanța tranșant de român? Nici vorbă. De cînd e lumea (civilizată) chestiunea e dihotomică, în... alb și negru. (Fără ca asta să fi produs, ea singură, un război mondial.) Chiar în medii îndestulate, perceperea artei e una
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în valabilitatea lor, deși valabilitatea nu este decât a principiului (identității, în acest caz), ea însăși problematică, dacă ținem seama de convențiile strict formale care susțin însuși "principiul" în ceea ce este el, fapt, de altfel, semnalat și trecut în condiție interogativă uneori, aporetică de unii cercetători actuali, mai cu seamă din orizontul filosofiei analitice și din cel al fenomenologiei. Poate că lucrurile trebuie să stea astfel; poate că "principiul" nu are nici un sens doar în sine, fără un domeniu de aplicație
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trei întrebări care structurează problema principală anunțată (privind evenimentul prin care gândirea formală (și autonomă) a devenit suverană în orizontul de viață omenească) și care alcătuiesc componentele cele mai generale (deci, cele mai încăpătoare, totodată și mai vagi) ale atitudinii interogative proprii cercetării de față: (1) în ce condiții gândirea a căpătat preeminență față de practicile omenești și cum a reușit ea, în fapt, să se detașeze de unitatea de viață umană căreia îi aparținea alături de practici?; (2) care este forma filosofică
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
iasă din orizontul dictaturii judicativului, de sub dominația regulilor strict formale ale acestuia; așa încât, însăși ordinea discursului recuperator se schimbă fundamental față de cea a analiticii și dialecticii, ce reprezintă judicativul constitutiv. În plus, decurg dintr-o astfel de repoziționare a conștiinței interogative mai multe probleme, pe care filosofia le va pune deschis: natura "obiectului", posibilitatea gândirii de a prelua și prelucra transcendentul, compatibilitatea obiectului-lucru cu actul conștiinței prelucrătoare, formele "sintetice" ale acestei relații, poziția relației: ca unitate originară sau ca sinteză alcătuită
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
despre ea Aristotel vorbește în multe locuri ale lucrării menționate (de multe ori, în același loc în care vorbește și despre ființă). Totuși, cercul dictaturii judicativului nu este rupt de Aristotel, iar problemele enumerate mai sus, descinse din repoziționarea conștiinței interogative în așa fel încât să fie recuperat nimicul din ființă, nu au încă o șansă non-judicativă. Poate că nici nu era posibil acest ultim fapt, date fiind condiționările discursului dinspre dictatura judicativului, căreia tocmai Aristotel, prin proiectul logicii-organon și prin
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gândește pe sine" în orizontul discursului (de fapt, oriunde se produc gândirea, rostirea și făptuirea), principiu care ar putea fi formulat astfel: constrângerea cea mai puternică în orizontul discursului (încă odată, în orizontul gândirii, rostirii și făptuirii) este de ordin interogativ. De aici faptul că ceea ce contează în cea mai mare măsură nu este legat, în orizontul precizat, de formele logice (concepte, judecăți de orice fel, tipuri de raționamente etc.) sau de alte elemente constitutive ale discursului, cum ar fi conținuturile
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sens de generalitate, să se constituie ca atare, în carne și oase, prin fiecare act de constituire judicativă. De exemplu, S (subiectul) judecății să fie constituit ca S, pur și simplu, dar, totodată, ca acest-S. Dictatura judicativului îngăduie transmutări interogative, problematice, dubitative, asemenea celor menționate mai sus. Dar tocmai în acest fel se constituie fel de fel de aporii. Este chiar firesc să se ajungă la aporii în demersurile filosofice; dacă nu cumva este lăudabil să picăm în aporiile cele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
posibilitatea alegerii între atribuirea rolului extern (ca în primul exemplu de sub (b)) și suspendarea acestuia (al doilea exemplu de sub (b)). Cinque aplică teste sintactice care diferențiază, în limba italiană, verbele și adjectivele ergative de cele inergative (cliticizarea cu ne, extracția interogativă într-un subiect inversat și extracția clitică succesivă, legarea anaforică la (scurtă) distanță a subiectului, asimetria de comportament în propozițiile introduse prin come, selecția complementizatorilor care introduc un infinitiv), ajungând să distingă adjective ergative (certo 'sigur, cert', chiaro 'clar', evidente
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]