1,416 matches
-
ceva frumos, ca la oraș, să nu se zică... Trebuie să fim și noi în rînd cu lumea ! îmi prezintă, cu falsă modestie, o fostă gazdă dintr-un sat noua clădire pe care tocmai a terminat-o. Ceva frumos... Mă intrigă de ceva vreme această motivație „estetică” ce apare cît se poate de „autentic” în gura țăranilor iubitori de un nou care îi face să strîmbe din nas pe toți orășenii iubitori de „tradiții”. Recurența și mîndria cu care este invocat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un studiu în cine știe ce revistă semiconfidențială îți aduce 50 de puncte, în timp ce „alte publicații în străinătate” de-abia dacă îți aduc cîte 5 puncte per buc. Stați liniștiți deci, nu fac o pledoarie pentru revenirea la aceste proceduri ! Altceva mă intrigă și neliniștește. Mă intrigă și mă neliniștește faptul că fiecare nouă instanță legiutoare, mai mică sau mai mare, pornește de la premisa că predecesorii au fost niște escroci, că au permis și chiar încurajat furtul și că acum trebuie împiedicați cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
revistă semiconfidențială îți aduce 50 de puncte, în timp ce „alte publicații în străinătate” de-abia dacă îți aduc cîte 5 puncte per buc. Stați liniștiți deci, nu fac o pledoarie pentru revenirea la aceste proceduri ! Altceva mă intrigă și neliniștește. Mă intrigă și mă neliniștește faptul că fiecare nouă instanță legiutoare, mai mică sau mai mare, pornește de la premisa că predecesorii au fost niște escroci, că au permis și chiar încurajat furtul și că acum trebuie împiedicați cu orice preț. De multe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu care scria ceva în caiet. Aveam impresia că erau cuvinte încrucișate. Cînd ieșeam, pe la prînz, nu mai era acolo. Dispărea. Mă întrebam totdeauna unde putea fi, de unde venea și unde se ducea. Desigur, unul dintre vagabonzii orașului, dar mă intriga. Mai ales umbra de zîmbet cu care completa careurile sale de cuvinte încrucișate, fără să acorde vreo atenție trecătorilor. — De ce o luați mereu pe aici, și nu pe la stop ? m-am pomenit într-o zi că mă întreabă, așa, din
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
până când acesta le puse bine, în sertarul biroului, pe care-l închise discret cu cheia. O dată Dan Crețu ridică totuși capul și întrebă ce înseamnă a „merimetisi“, „ca să-mi merimetisesc stomacul“. Peppin se grăbi să-i explice, deși era cam intrigat de lacună - nu se putea explica decât prin exil. Probabil că bărbatul trăise de mic în străinătate și cine știe în ce afacere dubioasă era vârât. De-asta se interesează poliția de el. Aruncă o privire peste hârtii, de curiozitate
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
rândul abia la miezul nopții. Sticlele cu șampanie erau deja în frapiere, prinse între bucăți mari din gheața lacului Cișmigiu. Ideea că licoarea cea mai bună din lume a venit din Franța ca să stea între bucăți de lac bucureștean o intriga pe Marioara. Citise în Universul, acum câteva zile, care sunt lacurile din care bucureștenii aveau voie să ia gheață: Floreasca, Herăstrău, Cișmigiu, Teiu Doamnei, Pasărea, Mogoșoaia, Fundeni. Le-ar fi venit mai aproape Floreasca, dar acolo se înecase de curând
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ca un abur, ofta și murmura: Sunt sigură că într-o altă viață am fost o pianistă renumită. De multe ori mă visez cântând la pian, un Chopin. Și totuși, tu nu mă iubești, Gerard - îmi întrerupea Mona fluxul gândului, intrigată de stările mele de aparentă indiferență - Simt că tu nu pe mine mă săruți, când săruți, că nu pe mine mă îmbrățișezi, când îmbrățișezi, și nu mie îmi mângâi părul când îți răsfeți mâna prin pleata acesta a mea... Sau
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
printre dune și terenuri pietroase și nu știură să spună de unde vin, cine sunt, nici încotro se îndreaptă. Era ca și cum ar fi picat dintr-o dată pe una din acele stele căzătoare, și Gacel îi vizita în fiecare dimineață și după-amiază, intrigat de înfățișarea lor de oameni de la oraș, de straiele lor atât de nepotrivite ca să străbați deșertul și de frazele de neînțeles pe care le rosteau în somn într-o arabă atât de curată și cultivată, încât targuí-ul de-abia reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
moment fericitul martor al unei situații. După ce o savură pe deplin, se apropie: — S-a Întâmplat ceva? Ea nu-l băgă În seamă, apelând la singura prezență prietenoasă care-i rămăsese: — Nu sunt chiar atât de bolnavă, nu? — Ce mă intrigă pe mine, spuse celălalt, este accentul lui. Ai spune că-i străin, dar și-a dat un nume englezesc. Cred c-o să mă duc după el să-i vorbesc. Mintea ei funcționa limpede după ce-și revenise din leșin. Imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Țigările le-ai strîns la tine. Dacă te serveai ca din ale tale... Adă suportul de lumînări de la tine. Nu mai am lumînări. Adă-l pe-al tău. Tot eu, șmechere. Seara a trecut în mod plăcut totuși, deși eram intrigați de anumite ciudățenii, generate de pronumele posesive "al meu" și "al tău". La plecare, trec pe la baie și observ, unul lîngă altul, două suporturi pentru hîrtie igienică. Pe unul era un sul aproape plin, pe celălalt unul mai gol. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
te-nșel - o să-ți furnizez și dovezi, deși te asigur că n-o să fie nevoie: inteligența dumitale Îți va spune că nu născocesc nimic. — Minte! exclamă Anna. Nu-l asculta! — Poftim! Te Îndeamnă să nu m-asculți! Asta nu te intrigă? Te vrea așa cum ești, nu cum ai fost... — Vreau un singur lucru - filmul! strigă Rowe. — Poți citi În ziare povestea vieții dumitale. Erai celebru, crede-mă! Anna se teme că, aflînd adevărul, ai putea să te crezi prea important pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
perseverență un adolescent ce-și lăsase jos slipul și al cărui sex Începea o palpitantă ascensiune În aer. Propriul său sex căzuse, flasc și zbârcit, uscat; nu insistase. Djerzinski sosi la ora șaisprezece fix. Desplechin voia să-l vadă, Îl intriga cazul lui. Sigur, se Întâmpla adesea ca un cercetător să-și ia un an sabatic pentru a merge să lucreze cu alte echipe În Norvegia, În Japonia, În fine, În una dintre acele țări sinistre unde cvadragenarii se sinucid În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
în cabină excavatoristul rînjește asudat. Directorul se plimbă preocupat pe creasta digului. Deodată se aude un pocnet sec iar mugetul fiarei începe să agonizeze. Uitîndu se la excavator, adjunctul se întreabă îngrijorat: - Ce dracu’ i-a făcut nebunul? Între timp, intrigați de încetarea lucrului, sătenii se ivesc pe creastă. - Hai, tov Pandele, să vedem ce e. Directorul nu răspunde. Adjunctul consideră că trebuie să adaoge: - Las’, nea Pandele, mă duc eu. Părîndu-i-se că aude din direcția secretarului o bolboroseală, se uită
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
zbătea capul meu. Asistența se prosternă pînă la pămînt. Epilog Frunzărind un sertar cu manuscrise vechi, cîteva hîrtii îngălbenite mi-au atras atenția. Le-am răpsfoit. Deodată simții că-mi bate inima. Erau foile unei epistole care, pe vremuri, mă intrigase atât de tare încît am vrut să-l cunosc pe autorul ei. Părea că vede viața în negru, așa cum li se întîmplă de obicei celor preocupați prea mult de propria lor persoană. Pentru intenția ei (era o cerere în căsătorie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
troilebuzele care scoteau în lumea civilizată muncitorii și manglitorii din Piața Reșița. Adelina se întorcea atunci cu spatele la mine, își flutura zulufii pentru somn și-mi făcea cu palma un semn scurt de la revedere. Dacă la început trupul ei cauciucat mă intrigase, dacă nu cu mult timp în urmă izbucneam în râs când mă dezbrăca, acum ajunsesem dependent de mișcările ei repezite, de galopul ei peste coapsele mele finisate după ultima modă în bodybuilding. Îmi spunea că adoră sexul acvatic și, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aproape neverosimile. Și îmi dau sentimentul că sunt indiscret. Mă uit, parcă, prin gaura cheii la un copil care-mi e, pe jumătate, străin. 25. Mă plimbam pe aleile unui cimitir cu castani enormi, pe care îl mai văzusem parcă, intrigat de faptul că uitasem de ce pe pietrele funerare nu era trecut nici un nume. Și, din câte îmi aminteam, cunoscusem cândva motivul. Era o după-amiază senină, cu cer albicios și cald, iar lumina moale, filtrată prin crengile castanilor, îmi dădea o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
era Odeon, unde rula filmul Tăișul gol cu Gary Cooper și Deborah Kerr. Părinții mei au aruncat o privire titlului și au plecat mai departe, deși eu zăboveam acolo atras de parfumul exotic al plăcerilor interzise sugerate de titlu și intrigat de un anunț pe care directorul sălii îl plasase într-un loc vizibil sub afișul filmului: NIMENI, ABSOLUT NUMENI NU ARE ACCES ÎN SALĂ ÎN ULTIMELE TREISPREZECE MINUTE ALE ACESTUI FILM. VEȚI FI AVERTIZAȚI DE LUMINA ROȘIE INTERMITENTĂ. Bunicul mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se uită la televizor. — Unde naiba e asta? Știe cineva să se descurce în casa asta blestemată? Știu eu, spuse Phoebe. Mă duc să-l aduc. Michael avu o reacție întârziată față de acest curs al acțiunii, pentru că fusese derutat și intrigat de subita manifestare de animozitate dintre Roddy și Phoebe și începea să se întrebe dacă nu cumva avea rădăcini mai vechi. Imediat ce își dădu seama că plecase în ceea ce ar putea fi o misiune periculoasă, se întoarse cu reproș spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În următorii termeni: „HÎrciog care bate beleaua la momițe, vierme păros, batracian rîios, lindină biblică cu multe dioptrii, moluscă nevertebrată din epoca bronzului, mușcată de bărbăție printr-o gaură practicată În gard de Căcădaie, cînd erau copii”. Totuși, iubirea. Mă intrigă Însă cum de-a reușit Căcădaie să muște de fudulie o moluscă prin gard, deoarece molusca ori lindina În special nu se poartă În gard, ci În păr. Ca să nu mai pomenesc de faptul că, indiferent ce ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
istorie cu Michael Caine și Cristopher Reeve, tot doi Îndrăgostiți, un cuplu de dramaturgi ușor homosexuali care sfărîmă totul, inclusiv răbdarea pacientului heterosexual privitor, după ce-o omoară pe nevasta altminteri destul de urîțică a lui Caine, ca să-i ia moștenirea. Intrigi, Agatha Christie, povestiri cu final neașteptat, mare deziluzie. Și-i făcut tot de Sidney Lumet, ce pare a trăi cu adevărat Într-o continuă după-amiază de cîine, pe Network. Mai rar am văzut o compoziție atît de anostă, un joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
calitatea scrisului a crescut În chip izbitor, copiez doar un titlu recent, dădător de speranțe, „Un NU hotărît impotenței”, Încă una dintre surprizele pe care ți le poate produce cînd te-aștepți mai puțin limba de lemn. Ce m-a intrigat În Persona a fost de ce nu se explică limpede, prin imagine, dacă Bibi și Liv sînt lesbiene. Tăcerea lui Ullman seamănă cu aceea a lui Gluck, din Gluck, sau miracolul mut, a lui Jack Matthews, Însă e mai puțin convingătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
unul, răspunsei măgulit. ― Nici jumătate cât el, șopti mai mult pentru sine. Plecă ochii în caiet și începu să scrie "Robi Thakkur", și în caractere bengaleze, și în caractere europene. Aceasta mă enervă din mai multe motive; întîi, pentru că mă intriga pasiunea ei pentru un bărbat de șaptezeci de ani; al doilea, pentru că se depărtase discuția de la Geurtie (prin care, crezul eu un moment, aș fi făcut-o un pic geloasă); în sfârșit, pentru că bănuiam că își bate joc de mine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și d-ta, tot cu dedicație, exemplarul d-tale. Bătu din palme. Îmi aduse cerneală și de-abia își putea stăpâni nerăbdarea, în timp ce eu scriam: "Prietenei mele Maitreyi Devi, de la un elev și profesor, în amintirea etc". Acel "etc." a intrigat-o. Pe exemplarul ei scrise doar atîta: "Prietenului". ― Și dacă această carte e furată de cineva? ― Ce are a face, și acela poate să-mi fie prieten. Se așeză pe rogojină, cu bărbia rezemată de genunchi, și mă privi o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cartea pe care o scriu în colaborare. Să vi-l spun eu: Teologia și demonologia electricității... Îi plăcuse titlul. Îl notase în caietul lui intim, după ce rezumase prima întîlnire și încercase să precizeze semnificația incidentului din 23 iunie 1955. Îl intriga faptul că explozia care, pentru motive politice, trebuia să arunce în aer o statuie fusese anulată de ploaie și înlocuită cu trăsnetul care in-cendiase stejarul centenar. Prezența dinamitei constituia un element caracteristic epocii contemporane. Din acest punct de vedere, incidentul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să lase cartea deoparte, însă privind în stânga, o revăzu pe domnișoară. În lumina care năvălea prin ferestrele mari, conturul capului ei părea aureolat. Reluă cartea. O prezență feminină printre atâția băieți, în marea aceea de lumină îl mira și-l intriga, oarecum. Se-ntreba dacă o mai văzuse vreodată. Parcă da, însă nu era sigur. Își lăsă ochii pe carte, dar după câteva clipe iar privi pe geam. Fata era acolo și părea că-l privea, curioasă. Lăsă ochii în jos
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]