KorAP: Find »[drukola/base=ipostază & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...348 >

8,698 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

multă atenție, la sfârșitul zilei se completează fișa de observație. După o anumită vreme deja poți extrage niște caracteristici grafice și potrivit cu acestea îți poți trasa mai departe linia de conduită. Ea ținea să i se prezinte lui Dimitrie în ipostaze felurite, nu pentru că se instaurase o stare de necesitate, observase semne de oboseală, de iritare, nu, ea o făcea pur și simplu preventiv, planificat, poate citise prin romane și acum voia să verifice... Parcă își propusese să execute un test

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
noapte când te-ai lăsat furat de somn. De obicei eu ședeam trează în pat, lângă tine, îți așteptam plecarea, tu te ridicai încet de lângă mine, te mișcai ușurel deși știai că nu dorm, îți plăceau gesturile furișe, te prindea ipostaza de a te retrage din casa mea ca un vinovat. Atunci însă ai adormit profund și într-un târziu am ațipit și eu. Mă trezeam des și pipăiam locul să văd dacă mai ești lângă mine. Faptul că te găseam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243

oamenii care vor auzi știrea despre moartea Dianei chiar când se vor trezi, iar mai tarziu vor deschide ziarul și vor citi remarcile mele sarcastice la adresa ei. Îmi amintesc fiecare cuvânt pe care l-am scris. „Ține la această dublă ipostază, de Madona a câmpurilor minate, care ia pe genunchi prichindei mutilați, si de diva sexy a lumii occidentale, care taie frunză la câini pe barcă cu motor a lui Dodi, în costumul de baie din piele de leopard...“ — Minunat! exclama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
mai sigur dacă o țin drept înainte. În tot timpul ăsta am ascultat radioul, care în cea mai mare parte a timpului a dat aceleași știri, repetate la nesfârșit. Nu mi-o puteam scoate din cap pe Diana. „Prințesa Două Ipostaze“, acesta era subtitlul articolului meu. Mă-ntrebam de ce puii mei n-ar fi avut dreptul la o dublă ipostază? Nu ne-ar plăcea și nouă dacă ne-am permite-o? M-am gandit cât de meschina am putut fi. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
parte a timpului a dat aceleași știri, repetate la nesfârșit. Nu mi-o puteam scoate din cap pe Diana. „Prințesa Două Ipostaze“, acesta era subtitlul articolului meu. Mă-ntrebam de ce puii mei n-ar fi avut dreptul la o dublă ipostază? Nu ne-ar plăcea și nouă dacă ne-am permite-o? M-am gandit cât de meschina am putut fi. Și pe urmă, spuse Fanny, uitându-se la Adrian, m-am gandit și la articolul despre dumneavoastră din același număr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907

Ion Creangă În gândurile omului matur, își face loc ideea trecerii timpului, căruia i se opun amintiri legate de copilărie, de locurile natale. Păstrând în memorie imaginea odihnitoare a copilăriei lipsite de griji, omul se echilibrează pe sine, prezentul devine ipostaza temporală în care acesta se integrează firesc, gândind viitorul: ,, Dar vremea trecea cu amăgele și eu creșteam pe nesimțite, și tot alte gânduri îmi zburau prin cap și alte plăceri mi se deșteptau în suflet și, în loc de înțelepciune, mă făceam

Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
măsură temperamentului coleric, afecțiunii materne exagerate: ,,eram copilul mamei”, dar mai ales acelei vârste idilice care l-a făcut nemuritor prin memorabilele sale Amintiri din copilărie. G. Călinescu considera că: ,,Ion Creangă este o expresie monumentală a naturii umane în ipostaza ei istorică ce se numește poporul român, sau, mai simplu, e poporul român însuși surprins într-un moment de genială expansiune”. 1.10. EXCURSIA LITERARĂ Una din prețioasele căi auxiliare menite să prelungească fiorul emoției în fața unor opere literare este

Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

Trebuie să plîngi puțin și pentru mine. Nici eu nu mă tem de lacrimi. Unui bărbat nu i-e frică de lacrimi. Mi-a adus un crochiu: Uite-l și pe domnul Lautrec. Sînt eu, dansînd. În cea mai nepotrivită ipostază: nu-mi place să dansez, pentru că niciodată nu pot uita de mine. Din același motiv, că nu pot uita de mine, nu mi-a plăcut să fac dragoste. Ana, lasă-mă să te pictez. Vreau să te mai pictez o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

a fi urcat în corabia lui Noe. Ambii străbătători ai grădinii mitice, bărbatul și femeia, intuiesc mutațiile suferite de specimenele zoologice, cândva năzdrăvane. Acestea au devenit propriile lor caricaturi, prin necredința în ele a oamenilor. Reîntâlnirea lor, chiar și în ipostaza degradantă, are darul, pentru povestitor, de a-i procura, prin restituirea poveștilor copilăriei, cele mai frumoase seri din toată viața lui. Poate, fiindcă sunt seri petrecute pe câte o prispă, alături de iubită, cu mâna în mâna ei sau odihnită pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
înconjurată cu un cerc de sânge, își arăta cele două emisfere sparte: una întoarsă către pământ și alta către cer. De-atunci nu am mai fost niciodată îndrăgostit, poate de asta am devenit în timp atât de urât. Chiar și ipostaza mea umană a început să capete înfățișare de lup înfricoșător și singuratic. Am aflat mult mai târziu că fata fusese ascunsă în lună de niște zâne binevoitoare ce o protejau de ființe la fel de ignobile ca mine. Și uite așa mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
antrenat în această relație cu ce l-a înzestrat natura. Pulcheria își dă seama însă de semnificația iubirii lui Maurizio pentru ea, realizează că orice pas greșit din partea lui sau a ei, orice acțiune nesăbuită ce-ar mișca lucrurile din ipostaza lor stagnantă, ar distruge instantaneu relația. Scena 6 (Se aprinde mai întâi soarele peste un cer mâlos ca o cloacă, apoi se aprind treptat și alte lumini, scena e la fel de luminată ca mai înainte. În mijlocul scenei stă Pulcheria cu floarea-soarelui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
i-au mai rămas, dincolo de timpul ei. Boala se instalează numai în absența sau imposibilitatea iubirii. E un rău care te cuprinde atunci când nu poți iubi, când nu poți fi iubit, doar atunci te afli fără protecție; boala devine o ipostază refulată a iubirii sau, mai precis, o metamorfoză a ei. Fie că e interzisă sau respinsă moralicește de propriul nostru eu, iubirea revine sub o înfățișare "schimbată și de nerecunoscut". Tăinuită din ce în ce mai mult, sub semnul rușinii, iubirea e împinsă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
amenință cu consecvența sau ferocitatea ei. Și, pe bună dreptate, survine o reacție de autoapărare, de eliberare de sub strivirea fericirii ce ne sufocă cu insistența și tenacitatea ei. Fericirea poate fi explozivă, intempestivă, năprasnică sau temeinic insistentă și consecventă. În funcție de ipostazele ei, iată și reacția noastră de agresivă respingere sau graduală plictiseală. Mulți se consideră în mod fals fericiți. Ori, fericirea este desfășurarea uneia sau a mai multor instanțe, prin urmare este impropriu a-ți califica un prezent continuu cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

de Mioare, gemeni de mine, iar prin fața teatrului se plimbau în toate sensurile alți gemeni-Autori, la fel și exemplare de Mioare, ținând la braț momâi de Mioare, ceea ce însemna că spațiul rămăsese același dar, în urma timpului, care ne prezenta în ipostaze oglindite invers: copilul discuta cu maturul, bătrânul cu nou-născutul. Pulberea țesăturii timpului se risipi și alt voal, care avea la rândul lui să se pulverizeze fără să știm când, își făcu prezența arătând un centru al viitorului. Mirosea a viitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
venise peste început, cei ce aveau să fie eroii evenimentelor priveau fără să vadă adevărul măreței lor nimicnicii și râdeau ca la vizionarea unei telenovele cu răsturnări de situație pe care nu le înțelegeau. De multe ori te surprinzi în ipostaze pe care dacă le analizezi mai târziu, în filmul memoriei, nu le pricepi ego-ul și te miri pentru că ai provocat lumea cu existența ta, fără să fi vrut să exiști. Și te cufunzi în neliniște și întrebări cu parfum de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Nilă Neant și se coloră la față. Deschise brațele, apoi îl îmbrățișă pe bătrân fără să vadă, în afară de mine, cum în spatele lui pânza vie a orașului se deschise ca o cortină-fluture. Priveam viitorul. Nilă Hagiu încercuit cu roșu în diferite ipostaze, de la îmbrățișarea copacului etern de la marginea orașului, năclăit de toate de ce-urile tuturor tinerilor, de pe când era un biet puiet, până la pașii prin tunelurile timpului pe care nu-l înțelegea și se păstra ca o necunoscută ascunsă, încercând să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
zidurile de granit ale vârstelor și, crezând că sunt de granit, nu ne-a preocupat faptul că-i săpam partea dinspre trecut a lumii, partea dinspre viitor însemnând-o cu însăilări de versuri, crochiuri ale colegilor, caricaturi ale profesorilor în ipostaze obscene, cu nelipsita lor mască de lup întruchipând pe cei 42 de Judecători Divini, ei neștiind că în felul acesta vor fi la rândul lor judecați pentru apetența deșucheată de a ne cunoaște intimitatea până în măduva sufletului, de a ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723

propriul său panou, ce te mai miri, dacă tot e primul miner al țării, de ce n-ar putea fi și primul croitor? Nu mai e loc nici cît să înfigi un ac, văd că te-au afișat în mai toate ipostazele de propagandă, Piticanie, iar numele de sub portret ți l-au scris cu litere de aur, de parcă ai fi dat deja colțul. Și-o fi dat oare Delfina seama de la început cu cine duci tu de fapt lupta asta? Că nu

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958

Învățau și munceau Împreună și pentru Va, un novice care cunoștea doar primele două-trei litere ale unui alfabet mirific, era foarte greu să-și ascundă trăirile și privirile care o urmăreau mai mereu pe Marinița. Noaptea o visa În diferite ipostaze, lecțiile continuau În rarele momente când erau Întrunite toate condițiile de securitate deplină și de cele mai multe ori se limitau la săruturi pasionale, chit că pentru toate aceste mici „prostii frumoasî” Valerică desena, o ajuta la teme și-i lăsa În

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

ortografie: „mă-nnec“, „neâmplinite“ etc. Din versurile incluse în carte ar putea fi confecționate texte pentru romanțe. Dar romanțele care ar rezulta n-ar fi dintre cele mai inspirate. Cui folosesc asemenea versuri? Cel mult lui Petre Berea însuși, care în ipostaza de versificator reușește, poate, mai bine decât vorbind în proză să o cucerească pe aleasa inimii lui. Aceasta este însă o problemă a sa, intimă, și nu înțelegem de ce am fost convocați și noi, cititorii, să asistăm la seducerea unei

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
și fals. Ca și corectitudinea politică, corectitudinea estetică sfârșește prin a plictisi. Un critic cu umor ( involuntar ) Se află în librării o carte intitulată Agenți și supra-agenți în comunism (Semne, București, 2000). Ilustrația de pe copertă îl reprezintă pe Stalin în ipostaza de păpușă rusească. Atât titlul, cât și ilustrația te îndeamnă să crezi că în cuprinsul volumului autorul - George Morărel - face dezvăluiri senzaționale în legătură cu Securitatea sau KGB. Iată însă că tot pe copertă există și o inscripție, mai discretă, Analiza prozei

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
Din piept îmi răsar / tulpinile studiilor / petalele poeziei / și fructele gândurilor“. Numai în puerilele filme horror americane mai vezi tulpini ieșind din pieptul cuiva. Noi înțelegem unde bate poetul, dar chestia cu tulpinile tot ne oripilează. Cultura ca odaliscA În ipostaza de critic literar, Gruia Novac scrie cu predilecție despre autori obscuri, pe care îi tratează ceremonios, ca și cum ar fi vorba de clasici în viață. Cartea sa de recenzii Observații sau băgări de seamă, apărută la Editura Tiparul din Bârlad, oferă

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
versuri cu un titlu chinuit-ingenios, Propilog (prefață de Eugen Negrici, Ideea Europeană, București, 2006), poeta vorbește despre sine cu evlavie, ca despre un personaj mitologic. De fapt, ca despre două personaje mitologice, întrucât autoarea straniei postfețe se prezintă atât în ipostaza de poetă (Anca Pedvis), cât și în aceea de pictoriță (Anca Pedvisocar): „Anca Pedvis și Anca Pedvisocar împărțeau multe lucruri: același acoperiș, același pat, aceeași farfurie, același pahar, aceiași părinți, aceleași rude, aceiași prieteni, același trup. Dar fiindcă una desena

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
chiar o „antologie de autor“: Cântece de lumină pentru poporul meu, prefață de prof. dr. Victor Stoleru, postfață de prof. Ion Ștefan, Arefeană, București, 2008. Demnitatea cu care și-a trăit viața nu-i oferă autorului, din nefericire, imunitate în ipostaza de poet. Poemele sale, demodate și naive, îl fac să zâmbească ironic chiar și pe cititorul cel mai reverențios: „Curajul în luptă și sacrificiul suprem / Au fost trăsături sublime ale acestui popor, / De ce astăzi frica și capul plecat, / Nimic nu

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
Noi însă ignorăm mesajul, induși în eroare și de prezentarea semnată de Mircea Micu, care o ridică în slăvi pe autoare. El ne asigură că vom descoperi „o poetă în adevăratul sens al cuvântului“ și că această poetă, indiferent de ipostaza în care apare, „stăpână sau sclavă, duioasă sau ironică, realistă sau dubitativă“, ne propune o nouă viziune asupra iubirii. Nici vorbă de așa ceva. Viziunea este, dimpotrivă, flagrant demodată. Poeta își alintă iubitul în văzul lumii, copleșindu-l cu drăgălășenii: „Iubitule

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]