2,305 matches
-
Se zice că iarna este o gravură, primăvara o acuarelă, vara o pictură în ulei, iar toamna un mozaic al tuturor celorlalte. Acest lucru este adevărat. La fel ca celelalte anotimpuri, și toamna este povestită pe un basm magic și ireal. Asta am aflat într-o zi frumoasă și însorită din luna sep tembrie, pe când soarele își trăia ultimele clipe de bucurie pe cerul albastru ca marea și pe când păsărelele nu știau dacă o să mai vină vreodată iarna. În aceasta zi
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
aproape o oră când se năpusti pe ușile clădirii Mowbray Steiner, și numai faptul că Joe, gardianul, știa că eu îl aștept l-a salvat de la a fi dat afară imediat cu forța. Purta o haină kaki jerpelită cu buzunare ireal de umflate, cu câte trei aparate atârnând de fiecare parte a corpului său îndesat, și duhnea a bere. M-aș fi uitat la el cu dispreț chiar dacă nu ar fi întârziat atât de mult. —Tu trebuie să fii Tony Muldoon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mai mult ca niciodată ca un personaj dintr-un film. În tăcere, am ocolit Albert Memorial și am pornit prin parc. Luna palidă răspândea puțină lumină, la fel și luminile de pe stradă, risipite de-a lungul aleilor principale, albe și ireal de frumoase. În față, Serpentina licărea, o panglică argintie cu poduri delicate arcuindu-se deasupra ei. Am ajuns la un pavilion mic de piatră ridicat doar cu câteva trepte deasupra pământului; Sebastian le-a sărit ușor, costumul lui strălucind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de sus încă își păstrase forma ei inițială, dar partea de jos se turtise peste corp de parcă încerca să-i stoarcă orice urmă de viață. Împrejurul lor, imensele inele de argint se întindeau ca o ramă. Priveliștea era atât de ireală încât pentru câteva secunde nu m-am putut uita; era ca un tablou, o operă de artă pusă în scenă. Era mai ușor de crezut că acel corp, cu fața acoperită, era mai degrabă un manechin din magazin decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
garsonierei mele am constatat că nu mai puteam să intru. Pierdusem servieta în care erau cheile, actele, hârtii felurite. Buimac, am rătăcit apoi prin oraș, încercând să mă adun, să revin într-o lume care, dintr-odată, mi se părea ireală. Eram fără identitate, fără amintiri, mahmur și copleșit de-o oboseală... metafizică. Mergeam alandala, buimac, pe Bulevard. Încă nu se ridicase ceața, erau puțini trecători și, cu un gând tulbure, credeam că pe undeva, între Biblioteca Armatei și Cișmigiu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dădeam seama, instinctiv, că realitatea devine adevărată, profundă, frumoasă numai dacă o scrii. Intuiam că literatura dă sens vieții. Ficțiunea face lumea coerentă. Că tot talentul unui prozator nu este de a copia realitatea, ci de a-i descoperi contururile ireale, fabuloase. Ireale în sensul de ascunse, nu bazaconiile subconștientului, ale incoerentului. Știam că arta prozatorului este de a ridica giulgiul realului (sună pășunist, dar n-am altceva la îndemână) și de a arăta adevărul etern al trecătoarei (na!) clipe. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
instinctiv, că realitatea devine adevărată, profundă, frumoasă numai dacă o scrii. Intuiam că literatura dă sens vieții. Ficțiunea face lumea coerentă. Că tot talentul unui prozator nu este de a copia realitatea, ci de a-i descoperi contururile ireale, fabuloase. Ireale în sensul de ascunse, nu bazaconiile subconștientului, ale incoerentului. Știam că arta prozatorului este de a ridica giulgiul realului (sună pășunist, dar n-am altceva la îndemână) și de a arăta adevărul etern al trecătoarei (na!) clipe. Nu știam nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fără a ne mai pofti să revenim. Am mers târându-ne până la statui. Troleibuzele nu mai circulau de mult. Prinsese iar să fulguiască. Luminile orașului erau stinse. De undeva doar, din înălțimi, venea strecurată printre vălătucii fulgilor o lumină lăptoasă, ireală în așezarea ei peste umbrele negre ale statuilor, ale clădirilor din jur, peste silueta masivă a Universității conturându-se ca o părere dincolo, peste Bulevard. Era liniște. Doar fulgii foșneau, învălmășiți, rotocoliți, de parcă trecea o făptură de vălătuci și umbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spre buzunarul stăpânului, iscodind cum să-l golim cât mai repede. Tulbure și straniu sentiment. Mă simt acum vinovat pentru această neștiință. Complice fie și pentru că am trăit în neștiință și mi-a fost frică să cred. O vină târzie, ireală în absolutul ei. Dureroasă, apăsătoare, în cadența zilelor mele. Abia textul acesta în care cobor dă contur vag vinovăției mele. Vina de a fi slăvit, poate, ticăloșia. Vina de a nu fi crezut celui prigonit. Vina de a fi tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Din toate rămâne uitarea, Eternă și dreaptă și rece, Prilejul prin care visarea Ireală, tot umblă și trece... Iubire și spasm, și tăcere, Sunt unde mânate mereu Prin care vâslesc în durere, Urmașii eternului eu... Eu fosta-m și sunt, și voi fi, Uitarea-i cu mine totuna, De-o clipă, de-un secol
DIN TOATE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83786_a_85111]
-
LASĂ-MI GÂNDIREA O, lasă-mi pustiită de visuri gândirea Și fi-voi mai bun, mai bogat, mai deplin Mai plin de speranțe și chiar mai divin Când toate își au orișicum împlinirea... Alungă-mi visarea din lumi ireale Și lasă-mă singur, lucid și stingher, Să-mi caut în noapte, un punct de reper, Pe bolta-nstelată, în lumi boreale... O, lasă-mi pustiită de visuri gândirea În florile albe, în nopțile reci Prin care, ca boarea, făptura
LAS?-MI G?NDIREA by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83819_a_85144]
-
vorbit, iar de partea cealaltă, printr-o anume specie de grafism, l-am reprezentat pe lup. După aceea am prins curaj și, de fiecare dată, după un concert care mă dădea gata, mă apucam de pictat, evadând într-o lume ireală. Ritmurile muzicale mi-au impus și un ritm al culorilor, de altfel majoritatea picturilor mele de atunci încoace au fost legate de revelația armoniilor muzicale ale lui Sergiu. Ce remarci a mai făcut Maestrul, după ce ai îmbi nat pe pânze
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
cai, pietre prețioase, arme, blănuri. Tribul lui era respectat de celelalte triburi, chiar și de merkiți, vechii lor dușmani. Tengri se dovedea senin. Și totuși, la mijlocul acelei veri toride care transforma stepele În imagini Înșelătoare ale unei lumi ce tremura ireal În aburii depărtărilor, un călăreț se ivise, ca o apariție firavă, imposibilă, la linia orizontului. Ajunsese la iurta lui Amir după Încă două ore de galop, asudat, prăfuit și extrem de agitat. Purta semnul șarpelui și săgeții și fusese trimis de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
după legile cele vechi ale Asiei. - Legile vechi... .? - Doi oameni, doi cai, două arcuri cu câte trei săgeți. O singură linie În infinit: cea a săgeții care aduce moartea. Erina nu mai spuse nimic. Tot ce se Întâmpla era, parcă, ireal. - Fie, spuse, netulburat, Amir. Legea spune că putem folosi doar șase săgeți. Fiindcă teama de moarte Îți Înjosește sufletul, va trebui să accepți ultima umilință. Din cele șase săgeți vei primi cinci. Folosește-le cât poți de bine. Căci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și protejată de zeitățile kami, de privirea calmă a luptătorilor Înaintea morții, de străfulgerarea Katanei, aducătoare de moarte și de onoare. De sărbătoarea fiecărei clipe, de haiku, de coardele leneșe ale samizenului, Îngânând o muzică de dincolo de timp. De frumusețea ireală a grădinilor, a micilor poduri peste ape care n-ar fi pornit să curgă dacă voința oamenilor nu le-ar fi poruncit să curgă, de infinitul unei șoapte fără Înțeles care nu ascundea nimic, decât simpla iluzie a vocii. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vorbit, iar de partea cealaltă, printr-o anume specie de grafism, l-am reprezentat pe lup. După aceea am prins curaj și, de fiecare dată, după un concert care mă dădea gata, mă apucam de pictat, evadând într-o lume ireală. Ritmurile muzicale mi-au impus și un ritm al culorilor, de altfel majoritatea picturilor mele de atunci încoace au fost legate de revelația armoniilor muzicale ale lui Sergiu. Ce remarci a mai făcut Maestrul, după ce ai îmbi nat pe pânze
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
gândul fluent impar și difuz, împărțit și multiplicat în integrale bizare cu rezultate totdeauna incerte și aproximative, doamne, ideile, numerele și eu ne contopim imperfect în spațiul și timpul ce lor le aparținem, ne integrăm straniu, cuminți în panoplia întâmplării, ireal, visător, imemorial... Iar m-am născut din seva unui măr... Iar m-am născut din seva unui măr crescut mai singur, parcă, pe Dunăre și Prut, idei tulburătoare pe frunte și-n răspăr mi se-ncurcau în ițe, în iarbă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
curat și fără spini. O lume ideală pictată doar în vise, Din cerurile-albastre-n ferestrele deschise... Pentru tine, femeie! Presari în asfințituri, un răsărit anume Pe care numai tu-l așterni cu legământ La căpătâiul vieții, al toamnei fără nume Când ireal mai naște o taină pe pământ... Când ploaia se-ntețește și norii stau să cadă întunecând albastrul din ochii tăi de cer, împrăștii rugăciune și lacrimi în cascadă Și luminezi cotloane ascunse-n frig și ger... Ți se închină versuri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pomul Cel cu Rodul interzis. Pacea era... nedescrisă; Șarpele era în pom Distribuit ca să joace Rolul perfidului om. Eva a-nțeles mesajul, Cum stătea șarpele-n pom; Pantonima e limbaj, Dincolo de idiOM! Adam privea când la șarpe, Când privea la... ireal, Și când vru să se infrupte, I se-nfipse-un gând în minte Ca un junghi intercostal. Inima-ncepu să-i bată, Gândul sprijinea un țel, Când stelele s-au roit, Ea-i citea gândul rebel. Și-a-nțeles ce
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vă rog, să mai iubesc! De dragul acestei iubiri De dragul acestei iubiri... domnește în mine tăcerea; te sorb inocent din priviri și-ascund adorarea, durerea. De dragul acestei iubiri... ne plouă ușor cu petale suave de albi trandafiri pe-alei de mister, ireale. De dragul aceste iubiri... te țin cu tandrețe de mână; roșești de timidă, te miri de focul din clipa stăpână. De dragul acestei iubiri... ne pierdem în zâmbete calde; frumoase și vii amintiri se lasă în vis să ne scalde. De dragă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mor, de vreme ce mă aflu în dureri atât de mari. Îmi las capul pe umărul mamei, nefiind în stare să mai spun vreun cuvânt. — Încearcă să nu strici momentul, Orhideea, zâmbește mama. Fac un efort să par veselă. Mi se pare ireal că toată lumea a venit aici pentru fiul meu. Kuei Hsiang a început să se amestece prin mulțime și îl aud cum râde. Îmi dau seama că vinul de orez și-a făcut efectul. Rong e mult mai frumoasă, însă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
altă biografie, încît, identificîndu-se cu ea, începe apoi să creadă el însuși în ceea ce a imaginat și să-și descrie această falsă viață cu o atât de mare autenticitate încît ceea ce aflăm apoi despre adevărata lui existența ni se pare ireal, vulgar, străin de el... Această bizară dualitate n-are un ecou profund în conștiința lui ca în cazul unui erou dostoievskian. Scriitorul ne minte în față, fără să clipească, zicând că n-a avut părinți și că se trage dintr-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de unde repede este alungat. Cine poate să-și imagineze, învățînd geografia, sute de ochi oblici, frumoși în limpiditatea lor expresivă privindu-te într-o trecere continuă în care mersul bicicletei fâșâie doar atât ca să-ți dea senzația de vis, de ireal? Trebuie mers acolo, în orașul sau pe fluviul arătat pe hartă pentru ca geografia să ne pasioneze. Nu știu dacă bătrânul domn care mă scosese lângă uriașa hartă agățată într-un cui alături de catedră fusese vreodată măcar până colea în Grecia
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de o emoție curată. Peste acoperișe cerul așternea teroarea unor nori ale căror burți violete se înfuriau ca o gușă de cocoș. Deasupra turlelor unei biserici evolua un zbor de porumbei. Părea că sub cer plutesc petale străvezii care strălucesc ireal în soare. Un joc naiv și delicat de artificii conjura furtuna să se depărteze, pierzîndu-se sub imensitatea norilor ca un țipăt sfîșietor, dezorientat și fără de proporție. În inimă, brusc, îmi zvîcnea spaima. Viața urma un curs pe care eu nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
facă o cafea care să mă scuture din sfârșeala care mă cuprindea. Au urmat trei zile În care nu am ieșit de acolo. Atâta furie se strânsese În mine, atâta putere, Încât și astăzi păstrez amintirea ușor Înfricoșată și aproape ireală a acelei stări care mă ducea vijelios la vale, fără să-mi lase nici cel mai mărunt prilej de a mă Împotrivi. Prima noapte a fost de o sălbăticie cumplită - cred că o și speriasem puțin, Însă a Învins În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]