2,421 matches
-
captat, pasionat, absent.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Lovind secunde în șir cu bastonul în podea.): Da’ încetează dracului, odată! (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL se oprește din cântat și ridică privirile mirate către BĂTRÎNUL CU BASTON.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Bate continuu cu bastonul, iritat; când realizează că BĂRBATUL CU VIOLONCELUL s-a oprit din cântat rămâne secunde lungi cu bastonul în aer, paralizat; după câteva secunde de tăcere terifiantă, calm.): Mai înțelege-ne și pe noi... Suntem totuși niște oameni... DOAMNA CU VOAL (Indignată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
la circ, la hipnoză“ Se uită iar spre telefonul din colț. Nu era nimeni care să privească spre ei. „De la statul ăsta în picioare atâta timp poa’ să fie“, dădu să zâmbească încurajator spre cel din față. Începuse să-l irite stăruința aceluia cu chestii de-astea aiurea. În aceeași zi, de după inaugurare, când s-a întors, pe la prânz, la atelier, i-a telefonat Aspasia. „Maestre, cred că mi-am uitat rujul în baie. Ești bun să verifici? Adică, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
subțirimea ei femeiască lăsa loc unui bariton androgin, care zicea Urmează stația... și spunea stația, dar nu se mai înțelegea nimic, de parcă se împotmolise în noroi. Acum eram înconjurat de moși și nu mă puteam uita pe geam fără să irit pe vreunul și, mai mult, afișajul se blocase la Piața Gemeni, așa că nu știam unde mă aflu. Nu era cazul să întreb, pentru că de o vreme autobuzul nu mai înainta, și bătrânii au început să devină extensii ale gândurilor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
extraordinară să-i fac pe bărbați să-și piardă cumpătul, în timp ce eu mi-l păstram pe al meu, dar Hugo era primul bărbat care mă atrăgea atât de mult și cu care manevra asta pur și simplu nu funcționa. Mă irita și mă fascina în același timp și aveam o bănuială că și el se simțea la fel față de mine. Chiar și în pat ne dădeam târcoale unul altuia, obosiți. De cele mai multe ori. Și nu mă sunase de atunci. În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Africii de Nord sau Calabriei, dar nimeni, desigur, nu avea vreo idee de unde ar fi putut veni și nimeni nu observa nici când erau azvârlite Înapoi În valurile care le aduseseră pe plaje. Tonul cărții publicate de partidul Verde Îl irita; informațiile Îl Îngrozeau. Dădeau numele Încărcătorilor de nave, dădeau numele companiilor care-i plăceau și, mai rău, arătau fotografii cu locurile unde fuseseră găsite aceste reziduuri ilegale. Retorica era acuzatoare, iar făptașul, potrivit spuselor autorilor, era Întreg guvernul, mână În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Încât să se facă văzut oricărei bărci aflate În trecere, nu atunci când poliția era pe urmele lui. Probabil că sărise jos pe micuța plajă din cealaltă parte a podului. Brunetti porni către pod, permițându-și să simtă o scăpărare de iritate pentru faptul că se afla acolo, plimbându-se fără țintă În răcoarea serii când orice persoană cu bun simț s-ar afla acasă, În pat. De ce trebuia nebunul de Ruffolo să se vadă cu o persoană importantă? Dacă vrea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
volanul unui Aston Martin, fusese încetinit de un idiot care mergea cu douăzeci de mile pe oră și pe al cărui parbriz din spate se găsea unul din abțibildurile alea enervante pe care scrie „Copil la bord“. Hugo se simțea iritat de fiecare dată când constata că gradul de moralitate e impus de clasa posesoare de copii. Mai cu seamă că, așa cum toată lumea știa, oamenii cu copii sunt cei mai proști șoferi din lume. De exemplu, mamele din Islington care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
preferate. În plus, acesta era și motivul pentru care pe Rosa o chema Rosa. Sau Ro, cum îi prescurta Jake numele, așa cum îl abreviase și pe cel al lui Alice, reducându-l la Al. Alice știa că obiceiul acesta o irita pe mama ei, care nu reușea să înțeleagă, așa cum explica ea, de ce Jake nu reușea să mai pronunțe și cealaltă silabă. — Știu că-ți plac trandafirii, draga mea. De ce crezi că ți i-am trimis? Mama lui Alice i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ale iudaismului. Contextul în care se desfășoară ungerea din Betania nu este prezentat ca fiind scandalos în Mc 14,3-9, Mt 26,6-13, nici în In 12,1-8, unde femeia care o realizează este Maria, sora lui Lazăr. Ceea ce-i irită pe unii invitați (în Marcu), pe discipoli (în Matei) sau pe Iuda (Ioan) este risipa parfumului, al cărui echivalent în bani ar fi putut să fie folosit pentru operele de binefacere. 1.3 Vocația de a-l urma pe Învățător
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
mi s-a părut cam bizar. „Cred că vrea să te spovedească“, a fost de părere soră-mea. „imposibil“, i-am răspuns eu. „Vreau doar să-i cer un sfat.“ „Vom vedea !“, a surâs mari, ciufulindu-mi bretonul, ceea ce mă irită de data asta mai puțin decât incertitudinea. În ziua stabilită m-am sculat dis-de-dimineață și am plecat, cu inima bătând să-mi sară din piept, spre casa mare și frumoasă, Înconjurată de mușcate și trandafiri, a preotului. Eu aș fi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lunea viitoare la șapte seara la Hilton să-l cunoști pe patron. Voi fi și eu acolo. — Cine e patronul ? am tras-o eu de limbă. Îl cheamă Sjork, e olandez, răspunse ea sec, ridicând sprân- cenele, mirată și oarecum iritată de indiscreția mea. — Spune-mi ce trebuie să fac ca damă de companie, am rugat-o eu În drum spre ieșire. — o să-ți explice Sjork luni, mi-o tăie ea scurt Întinzându-mi mâna, semn că Întrevederea se terminase. În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mi s-a părut cam bizar. „Cred că vrea să te spovedească“, a fost de părere soră-mea. „Imposibil“, i-am răspuns eu. „Vreau doar să-i cer un sfat.“ „Vom vedea !“, a surâs mari, ciufulindu-mi bretonul, ceea ce mă irită de data asta mai puțin decât incertitudinea. În ziua stabilită m-am sculat dis-de-dimineață și am plecat, cu inima bătând să-mi sară din piept, spre casa mare și frumoasă, înconjurată de mușcate și trandafiri, a preotului. Eu aș fi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
vino lunea viitoare la șapte seara la Hilton să-l cunoști pe patron. Voi fi și eu acolo. — Cine e patronul ? am tras-o eu de limbă. Îl cheamă Sjork, e olandez, răspunse ea sec, ridicând sprâncenele, mirată și oarecum iritată de indiscreția mea. — Spune-mi ce trebuie să fac ca damă de companie, am rugat-o eu în drum spre ieșire. — O să-ți explice Sjork luni, mi-o tăie ea scurt întinzându-mi mâna, semn că întrevederea se terminase. În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
oameni de a se tulbura mai ușor, de a resimți emoții mai des și mai intens decît alții, chiar și În situații sau Întîmplări care n-ar fi un motiv de reacție deosebită. Emotivii se tulbură pentru orice fleac, se irită și se Înroșesc la față. Această tendință de a avea reacții emoționale frecvente și puternice, Îi poate face pe emotivi să-și modifice mult starea de dispoziție pentru o bună perioadă de timp după o emoție mai intensă. ─ Lasă-mă
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
de sobru, modificându-și atitudinea cu multă abilitate. Este o tipă extraordinară, frumoasă foc, înăltuță, brunetă, suplă, necăsătorită, asistent sau profesor universitar, continuă el pe nerăsuflate, subliniind unele cuvinte și mișcându-și brațele sugestiv, cu intenția vădită de a-și irita prietenul, care nu se mai abținu și se repezi amenințător la el. - Băi, asasinule! Familia trebuie să știe că... - Stop! îl întrerupse Emilian, ridicând brațele în semn de împăciuire. Familia știe deja. Pacientul nostru are un nume și prenume: Dobrescu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Trebuie să ai încredere, draga mea. Speranța, știi și tu, moare ultima... Dumnezeu este mare și El intervine întotdeauna acolo unde iubirea este curată... Vă va ajuta. - Să te audă bunul Dumnezeu!... Oare ce au de discutat? Tinu era puțin iritat, mi s-a părut, șopti Laura. - Sunt oameni cu multă minte amândoi, Laura. Să știi că s-au împrietenit trainic. Am încredere în amândoi, o liniști Iuliana. Tainicele cărări ale iubirii Nici nu bănuia cât de corect îi caracterizase. Când
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
deja capabil să abordeze orice subiect cu adulții. Victor citea presa, urmărea jurnalele televizate și avea opinii politice. Victor era capabil să analizeze critic un film, să-și argumenteze punctul de vedere, să-i contrazică pe adulți fără să-i irite, să fie senin chiar și cînd pronunța enormități... Iar în fața adulților care erau în mod evident mai culți și mai pregătiți decît el, Victor se remarca prin punerea unor întrebări extrem de inteligente. De altfel Victor a fost întotdeauna lăudat și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
30-32. Primul veritabil sărut, undeva pe la paginile 80-82. Prima scenă veritabilă de pat cu descrieri de nuditate, undeva pe la paginile 160 162... aceste construcții, uneori savante, dar în fond de o naivitate sinistră, m-au amuzat dar m-au și iritat întotdeauna, iar treptat am căpătat o veritabilă alergie la ele. La 18 ani preferam deja romanele de aventuri ale lui san antonio, pentru că majoritatea începeau cu o scenă de dragoste, uneori chiar foarte hard. Ceea ce calma de la bun început bestia
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
formulă nu era bună, ceva îl deranja în mod vizibil pe barman, poate politețea prea apăsată din fraza mea, sau poate chiar faptul că mă simțeam angoasat, nesigur, inferior. Fiți amabil, trebuie să plec... Dezastru. acest tip de frază îi irita și mai mult pe barmani, era ca și cum i-aș fi acuzat că mă rețin cu forța sau cu diverse tertipuri în bistroul lor. De altfel, îi auzeam uneori răspunzîndu-mi în gînd : „Ia mai du-te învîrtindu-te ! Ce, e treaba mea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
unul dintre ei, p(r(sind cameră, mi-a murmurat acest comentariu: "Mă duc la toalet(, m( (ntorc (n dou( minute". Observa(ia permanent( la care persoanele sînt supuse în timpul unei astfel de (nregistr(ri continue le încurcă (i le irit(" [Blau, 1963, pp. 279-280]. IV. REDACTAREA NOTELOR DE OBSERVAȚIE 1. A OBSERVA ȘI A NOTĂ Cum am arătat în capitolul precedent, contextul determina condițiile observației și luarea notițelor. În general, observatorul se află destul de rar într-o situație stabilă și
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
pe doamnaOlimpia... Te-a supărat cu ceva, poate... în împrejurări de acestea, se uită totul. - Nu e fata mea! strigă aproape Simion, cu un glas nebănuitși, fără să se miște din loc, se făcu roșu la față. - Acum iar se irită, observă Aglae cu nuanța indiferentăcu care prevestești o ploaie. Olimpia tremură puțin buzele, scotoci în corsaj o batistă și izbucni deodată într-un plâns zgomotos. - Doamne, Doamne, zise Pascalopol cu multă delicatețe, nu sunteți cuminți deloc. Stănică, luând o atitudine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
condus de Otilia. - Simion, continuă Aglae după ieșirea lui, e încăpățînatca un catâr, dar tot o sa dea. Trebuie lăsat în apele lui. Nu pot s-o fac pe Olimpia asta să înțeleagă să nu mai vină pe aici ca să-l irite. Stănică s-a luat după ea. Dacă-l lași în pace pe Simion, fără să-i bați capul, se înduplecă. În vreme ce Otilia, care dusese pe Simion acasă, se întorcea pe portița din fund, auzi în întuneric o șoaptă bine articulată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prin muncă sa-i las o situație clară, ăsta a și fost motivul pentru care am insistat atâta să-i faceți Olimpiei foaia dotală... ar fi avut o casă unde să se adăpostească... Simion tuși puțin, dar nu se mai irită. - Aș dori să pot să mai trăiesc câteva săptămâni, mai adăugăStănică, spre a-i da un nume. - Stănică, zise Aglae autoritar, incredulă în fond, dar întrevăzînd cu îngrijorare o ipoteză posibilă a cazului Olimpiei, bolnav-nebolnav, să faci bine să nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și aduse bani, cu sfatul de a nu pomeni nimic nimănui. Felix deveni, bănuitor. Titi se înscrisese mai departe G. Călinescu la liceu, după ce dăduse corigența, și frecventa cursurile îmbrăcat în uniformă ca un ofițer. Și el începuse a-l irita pe Felix cu această convingere nestrămutată că Felix nu va urma mai departe studiile. - Acum ce faci? îl întrebă el. - Mă voi înscrie la Universitate.Titi tăcu neutru, apoi spuse convins: - Mama zice că ai să-ți cauți o funcție
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pricina, îl îndemna să plece de acasă. Stând pe bancă chiar alături de Otilia, fiind de față și Felix și vorbind cu toții despre colegele lor, Titi, râzând chinuit, apucă stângaci brațul gol al Otiliei. - Dar stai frumos, Titi, ce ai? se irită aceasta și privi semnificativ în ochii lui Felix. Titi puse lui Felix, între patru ochi, o întrebare care-i sui acestuia tot sângele la cap: - Ascultă... tu ești bine cu Otilia... spune drept... sepretează? - Cum poți jigni pe Otilia, se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]