1,267 matches
-
dobândi cu ușurință valența de divinitate legată de moarte; același lucru s-a Întâmplat În India cu Yamaxe "Yama" (și În Iran cu Yimaxe "Yima"). Acest Dis Pater galic, a cărui denumire indigenă nu o cunoaștem, este identificat cu zeul irlandez Donnxe "Donn", „Întunericul”, o divinitate minoră care locuiește În Tech Duinn, de-a lungul coastelor irlandeze unde trebuie să ajungă toți morții. Însă și această identificare este destul de nesigură, pentru că tot ceea ce au realmente În comun cele două divinități este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
par insuficient fondate, se bazează pe un element unic și generic, cum ar fi o informație etimologică sau faptul de a activa În domenii aproximativ analoage, În timp ce unica identificare ce pare cu adevărat convingătoare, cea a galicului Lugusxe "Lugus" cu irlandezul Lugxe "Lug", comportă o serie amplă și sigură de elemente care merg de la identitatea etimologică la extinderea atestată a cultului și la paritatea funcțiilor. Dar, așa cum spuneam, astfel de cazuri nu sunt frecvente. Spre deosebire de religia germanică medievală, În cazul căreia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
calea obligatorie prin care rugăciunile tribului ajung Înaintea zeilor și darurile zeilor ajung la trib. În acest fel, regele este garantul bunăstării generale; o astfel de concepție este exprimată cu toată claritatea În Audacht Morainn - un fel de speculum principis irlandez, redactat În jurul anului 700 -, care consideră că Întreaga bunăstare publică și privată depinde de așa-numita autenticitate a suveranului, adică de faptul că acesta știa să-și exercite demn și eficient funcția: Datorită autenticității suveranului fulgerele și molimele sunt ținute
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se luptă: el intervine doar În momentul Înfrângerii, când cere și obține ajutorul lui Jupiter, Într-un frumos exemplu de do ut des tipic indo-european: un templu În schimbul victoriei; este deci vorba despre un comportament foarte arhaic, pe care un irlandez din Evul Mediu l-ar fi considerat perfect natural și pe care Titus Livius, la rândul său, nu l-ar fi putut desigur inventa. 12. ZEII BRITANIEITC "12. ZEII BRITANIEI" Inscripțiile latine din Britania conțin numele câtorva divinități indigene, precum
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
puternic amestecate cu motive legendare obișnuite. Mai mult, este evident că unele personaje sunt În realitate divinități antice precreștine. Acest lucru este adevărat mai ales În cazul lui Lleu, forma galeză corespunzătoare numelui zeului galic Lugusxe "Lugus" și al zeului irlandez Lugxe "Lug". Și nu este doar o identitate etimologică: dacă Lugus și Lug reprezentau zeul care patrona toate meșteșugurile, epitetul Llaw Gyffes „cu mâna pricepută”, care se adaugă constant numelui Lleu, indică aceeași specializare. La fel, și numele Dônxe "Dôn
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
adaugă constant numelui Lleu, indică aceeași specializare. La fel, și numele Dônxe "Dôn" este comparabil etimologic cu cel al zeiței irlandeze Danuxe "Danu", despre care vom vorbi mai jos. În plus, personajul cu numele Gofannonxe "Gofannon" poate fi identificat cu irlandezul Goibniuxe "Goibniu", meșterul divin. Dar, după cum se vede, nu se poate merge mai departe de recunoașterea unor nume divine și epitete. Desigur, foarte puțin se poate recupera și din povestirea Barnwenn fiica lui Llyr. Protagonistul este Bendigeidfranxe "Bendigeidfran" („Brânxe "Brân
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din Wales, fapt ce indică În mod clar că este vorba despre o divinitate. Numele de Manawydanxe "Manawydan" sună, fără Îndoială, foarte asemănător cu cel al lui Manannánxe "Manannán", o divinitate irlandeză marină. Brânxe "Brân" are același nume ca și irlandezul Bran care, Însă, nu este un zeu, ci protagonistul unei călătorii În ținutul Fericirii, despre care am mai vorbit. Ne putem gândi deci că la baza textului galez stă călătoria mitică a unui erou, Brân, În ținutul nemuririi, care, legat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai mult decât o Împrejmuire de pietre: haruh din germana nordică veche; hearg, din engleza antică și horgr din limba antică nordică, care desemnează templul păgân (chiar și derivat harugari din germana nordica veche este preotul), sunt legate etimologic cu irlandezul vechi carn, „grămadă de pietre”, termen care spune multe despre simplitatea extremă a acestor construcții sacre. 5. DIVINITĂȚI ANTICE „PERIFERICE”: MAMELETC "5. DIVINITĂȚI ANTICE „PERIFERICE” \: MAMELE" În legătură cu acest cadru oferit de Tacitus, mai există o descriere destul de diferită realizată, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În mână”, vajradakÌiña-, „care are măciuca În mâna dreaptă”, vajrab³hu-, „care are măciuca pe braț”, vajrabh•t-, „purtător de măciucă” etc. Fie că este vorba despre ciocanul lui Thorrxe "Thorr" sau de măciuca lui Indraxe "Indra", ori despre proiectilul zeului irlandez Dagdaxe "Dagda", toate acestea au În comun o Însușire ciudată: odată aruncate, ele se Întorc ca un bumerang În mâna zeului. În India, această minune este atestată mai târziu, În Mah³bh³rata, dar asemănarea celor trei mituri ne permit plasarea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
evoluției organice a unei națiuni. Iorga interpreta greșit politica lui Mustapha Kemal și vorbea despre o "victoria a pan-islamismului". O remarcă și mai importantă este următoarea: "Încălcarea tratatelor încurajează încălcarea lor pretutindeni. Din aceasta derivă atitudinea noastră"183. Inflexibilii irlandezi cereau înființarea unui stat irlandez liber, căruia Iorga i se opunea. Drept pentru care a ridicat problema centrală a oricărei mișcări naționaliste: "Va veni oare vremea cînd popoarele își vor limita ambițiile ca să slujească interesele comune ale civilizației umane?" Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
stat irlandez liber, căruia Iorga i se opunea. Drept pentru care a ridicat problema centrală a oricărei mișcări naționaliste: "Va veni oare vremea cînd popoarele își vor limita ambițiile ca să slujească interesele comune ale civilizației umane?" Iorga invoca faptul că irlandezii nu-și păstraseră limba națională, tradițiile etc., el nu prea acceptînd un asemenea naționalism 184. De Gaulle critica aspru pretențiile celor care vorbeau despre națiunea algeriană. Le amintea acestora că berberii din Algeria nu reușiseră niciodată să întemeieze un stat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și-au părăsit țara Între 1870 și 1926 au plecat aproape fără excepție peste ocean: În Statele Unite sau Argentina. Este valabil și pentru milioanele de greci, polonezi, evrei și alții care au emigrat În aceiași ani, sau scandinavii, germanii și irlandezii mai vârstnici. După primul război mondial, a existat, Într-adevăr, un flux constant de mineri și fermieri din Italia și Polonia către Franța, de exemplu; iar În anii ’30, refugiații politici au scăpat de nazism și fascism Îndreptându-se spre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1964) și Iugoslavia (1968). Muncitorii străini („invitați”) erau Încurajați să se angajeze În Germania, În ideea că șederea lor era strict temporară, ei urmând să se Întoarcă În țara de origine. Ca și muncitorii imigranți finlandezi În Suedia sau cei irlandezi În Marea Britanie, acești oameni - majoritatea sub 25 de ani - proveneau din regiuni sărace, rurale sau montane. Cei mai mulți erau necalificați (sau au acceptat „decalificarea” pentru a găsi de lucru). Câștigurile lor În Germania sau În alte țări nordice au contribuit la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Regatului Unit (și mai târziu a Franței) a fost mai norocoasă decât europenii din clasa de mijloc care și-au găsit de lucru la nord de Alpi. Dacă proprietăresele britanice nu mai puteau pune afișe de tipul „Interzis accesul negrilor, irlandezilor și câinilor”, În parcurile elvețiene au mai existat ani buni inscripții ce interziceau accesul „câinilor și italienilor”. În nordul Europei, lucrătorii și alți rezidenți străini erau menținuți deliberat Într-o situație precară. Guvernul olandez a Încurajat muncitorii din Spania, Iugoslavia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
suporterii. Pe de altă parte, Irlanda de Nord număra mai multe comunități, Între care existau distincții străvechi. Ca și Algeria franceză, Irlanda de Nord (Ulster) era concomitent o rămășiță colonială și o parte integrantă a națiunii metropolitane. Când Londra a redat, În fine, Irlanda irlandezilor, În 1922, Marea Britanie a păstrat cele șase comitate din nordul insulei pe motivul (destul de rezonabil) că populația majoritar protestantă de acolo era extrem de loială Regatului Unit și nu dorea să fie guvernată de Dublin - și să fie inclusă Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
extrema dreaptă ar fi fost la fel de Încântată să-și ofere serviciile). Legătura dintre organizațiile palestiniene și grupurile teroriste europene era deja indiscutabilă: Ensslin, Baader și Meinhof s-au „antrenat” toți la un moment dat cu gherilele palestiniene, alături de basci, italieni, irlandezi republicani și alții. Dar nemții erau cei mai zeloși: când patru teroriști (doi germani și doi arabi) au deturnat un avion al companiei Air France În iunie 1976 spre Entebbe (Uganda), germanii au fost cei care au ținut să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
continent nu puteau decât să constate perplecși ciudata juxtapunere a disprețului și neîncrederii englezilor față de instituțiile și ambițiile „Europei” și a dorinței naționale de a-și petrece timpul liber și a cheltui banii acolo. Secretul este că britanicii - ca și irlandezii - nu erau nevoiți să Învețe limbi străine. Ei vorbeau deja engleza. În tot restul Europei, competența lingvistică (așa cum remarcam mai devreme) devenea cu rapiditate criteriul principal de diferențiere, indicând statutul social personal și puterea culturală colectivă. În țările mici ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]