1,937 matches
-
lui Parizianu ajunge corespondent de război pe frontul de Est și avem ocazia să aflăm câte ceva și despre această parte nevăzută a conflagrației. Deși, nefiind la război precum Camil Petrescu, nu izbutește o descriere prea interesantă. Mai teribile încă sunt isprăvile din romanele lui Laurențiu Fulga dintre care unul foarte gros, Eroica, este absolut cumplit prin lipsa oricărui raport între personaje și oamenii verosimili. Opera acestui autor, care a fost totuși ofițer de carieră, este imposibil de reluat astăzi. După război
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
de competiție. Decât cu forțe artistice, și Centrul Județean de Valorificare a Tradițiilor... pare că le-a descoperit pe cele mai valoroase. îmi face plăcere să constat că delegația vasluiană este bine condusă de Lucian Iacob (un tânăr de toată isprava ) susținut de Dan Ravaru. Mă bucur că transmit la Radio Unisom ( orele 13.00) acest ,,Jurnal... din Festival", dar nu mă părăsește regretul că la noi, la Vaslui, se face destul de puțin în această direcție. Desigur, vom reveni. (MERIDIANUL, An
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
de cercetare și a sectorului de tehnologie care Înflorește continuu În jurul acesteia. A ajunge din urma SUA și În acest domeniu Înseamnă reforme serioase. Merită menționată dezbaterea Încinsă care a avut loc la Conferința de la Liege În jurul unui efort de ispravă a Universității Jiao Tong din Shanghai, China și anume postarea pe site-ul Universității a clasificării rezultatelor Universităților lumii, care s-a bazat pe câteva măsurători exacte si anume: numărul de lucrări publicate În Science și Nature (aflate În top
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
facă tot ce doresc în feuda lor, acești demolatori au avut (au) un mandat politic de la care nu s-au abătut niciodată: acela de a menține cu orice preț Basarabia în sfera de influență a Rusiei. Acolo ne-au dus isprăvile lor, oricât ar dori cineva să ne demonstreze contrariul. Întrebarea legitimă care trebuie formulată este ce-au făcut în tot acest timp forțele democratice și societatea civilă pentru a schimba cumva mersul lucrurilor? Nimic sau aproape nimic. Partidele democratice sunt
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
înseamnă însă că, atât înainte, cât și după dezmembrarea U.R.S.S.-lului Druță nu ar fi împărtășit aceeași credință, cu grijă modelată de cercurile superioare ale PCUS de la Moscova. În acest deceniu postsovietic, omul s-a remarcat prin mai multe isprăvi și a produs cu siguranță multă confuzie - misiune teleghidată! - într-o perioadă când basarabenii care fuseseră obișnuiți să-l vadă într-o altă lumină, așteptau din partea sa repere demne de urmat, pe potriva staturii intelectuale și mai ales a pretențiilor de
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
pensionari au trimis scrisori de felicitare și de adeziune la idee, iar un „intelectual” nefilolog a dezvoltat tema, sugerând că e nevoie urgentă de un Parlament popular, care să adune, indiscernabil, toți „fii neamului”. Dl Dabija nu este la prima ispravă de acest gen. În anii de când îmbină - în interes comunitar, bineînțeles - poezia cu politica, domnia sa a comis și alte asemenea „diversiuni lirice”. Îmi amintesc de o declarație a sa făcută la Iași, prin ’92, cu prilejul unei manifestări patriotice, la
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de la început organizați în două tabere ireconciliabile: cei buni "ai noștri" și cei răi străini cotropitori sau, după caz, trădători de țară211. Autorul îi îndemna pe copii să se identifice fără rețineri cu personajele pozitive din trecut pentru că, în ciuda unor isprăvi admirabile, ei au fost "ca noi toți"; deci, invers, și noi cei de azi putem fi la fel de merituoși ca ei212. Acești strămoși fără pată, recomandați insistent urmașilor, erau viteji, înțelepți, devotați țării și, uneori, întreprinzători. Prinși de importanța misiunii lor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ca o exagerare ce acționează prin anumiți "indici informaționali": presupune o "duplicitate funciară" întrucât "legitimează și subminează, în același timp, ceea ce parodiază", prefigurând, totodată, noua realitate (politice, morale sau artistice) pe care o anunță. Și, indiferent dacă ne referim la Isprăvile hazlii ale lui Francion sau la Levantul cărtărescian, parodia unește trecutul și prezentul prin intertextualitate, idei, motive, sintagme, forme prozodice ale textelor de referință (și nu numai) regăsindu-se adeseori în textul parodiant. Astfel sunt retrezite la viață valori uitate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
remarcată de Jauss conține și motivația succesului de care s-au bucurat primele romane pastorale ori cele picarești, ale căror personaje centrale "empatizează" cu faptul cotidian înregistrat de epoca în care sunt scrise, dar și primele parodii ale acestora, precum Isprăvile hazlii ale lui Francion, roman catalogat drept libertin și imoral. Pornind de la ideea că, de fapt, cel dintâi receptor al textului parodic este una și aceeași persoană cu autorul, Jauss vrea să descopere ce anume l-a împins pe respectivul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
numește atât opere parodice, cât și parodiști, cel mai de seamă dintre ei fiind reperul însuși, Homer 101: "Aceasta (poezia, aici cu sensul de creație literară, n.n.) s-a împărțit după caracterele individuale ale poeților, firile serioase înclinând să imite isprăvile alese și faptele celor aleși, iar cele de rând pe ale oamenilor neciopliți: gata să compună din capul locului stihuri de dojană, precum ceilalți cântări și laude. De vreo operă din acestea mușcătoare, a unui poet dinainte de Homer, nu se
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
tratează episoade banale în stilul nobil recunoscut drept epopeic, în piesele acuzate de imoralitate și totuși atît de gustate de publicul timpului scrise de Pietro Aretino, în dramaturgia și lirica lui Shakespeare, în romane astăzi mai rar supuse analizei precum Isprăvile hazlii ale lui Francion, aparținându-i lui Charles Sorel, ori Romanul comic al aceluiași Paul Scarron, deja amintit, în fine, în operele considerate la granița modernității, precum Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha sau Gargantua și Pantagruel. Polemizând fie cu trecutul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
impactul a fost pe măsura îndrăznețului act: după familiarizarea cu opul său, publicul nu va mai considera cavalerismul decât un cadru ridicol, depășit, cu toate că autorul introdusese și multe figuri ale timpului alături de cele eroice, legendare. Ulterior, tot sub pseudonim: "[...] descrie isprăvile unor țărani și vagabonzi cu adaosuri extrem de tendențioase, în hexametri pe jumătate latinești, însușindu-și în mod glumeț forma solemnă a epopeii culte din acea perioadă (Opus Maccaronicum). De atunci, parodia n-a mai încetat să fie reprezentată în Parnasul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
slugă/ stăpân) și l-a împins, parodiindu-l, la extremă. Devenit un autentic antierou, din cauza pasivității, dar și a imoralității sale, Francion, personajul lui Charles Sorel din romanul care-l reprezintă chiar prin prin titlu (L'Histoire comique de Francion/ Isprăvile hazlii ale lui Francioni, 1623-1633) contribuie decisiv la instaurarea tipologiei parodice. Picarul leneș, pasionat mai degrabă de aventuri galante, rar verosimile, decât de fapte de vitejie, ba uneori chiar o "scursură a societății" oferă și el, în spațiul francez, modelul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
se raporteze, prin distanțare parodică, la o literatură care, la vremea ei, continuase o literatură precedentă, "asasinându-i" contextual valorile? Un posibil răspuns dă Francesco de Sanctis, accentuând caracterul inovator tocmai prin comicul singular al scriiturii ariostești: "Ariosto nu cântă isprăvile lui Agramante sau ale lui Carol și nici furiile lui Orlando sau iubirea lui Ruggiero și Bradamante; isprăvile sunt pentru el doar un punct fix în jurul căruia se desfășoară lumea cavalerească, sunt nu episoade, pentru că nu există o acțiune unică
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
contextual valorile? Un posibil răspuns dă Francesco de Sanctis, accentuând caracterul inovator tocmai prin comicul singular al scriiturii ariostești: "Ariosto nu cântă isprăvile lui Agramante sau ale lui Carol și nici furiile lui Orlando sau iubirea lui Ruggiero și Bradamante; isprăvile sunt pentru el doar un punct fix în jurul căruia se desfășoară lumea cavalerească, sunt nu episoade, pentru că nu există o acțiune unică și centrală, ci părți importante ale acelei imense totalități care se numește lumea cavalerească"231. Din lumea cavalerească
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
bunului său nume, cât și pentru folosul țării sale, să se facă nici mai mult nici mai puțin decât cavaler rătăcitor și s-o pornească prin lumea întreagă, călare și cu armele-n mâini, în căutare de aventuri, făcând toate isprăvile pe care citise el că le făceau cavalerii rătăcitori"232), ci și trimiterile explicite la operele parodiate. Din discuțiile pe care Don Quijote le întreține, polemizând cu preotul și bărbierul satului, cele două mari autorități citate în materie de lectură (confirmând
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
vesel și înțelept ține de însăși esența pantagruelismului"248, avea să amintească Bahtin. La câteva luni după reeditarea cărții populare, apare și continuarea lui Rabelais, tot la Lyon, la editura lui Claude Nourry, sub titlul Groaznicele și înspăimântătoarele Fapte și Isprăvi ale Preavestitului Pantagruel, rege al Dipsozilor, Fecior al Marelui uriaș Gargantua, astfel încât să se cunoască fără echivoc sursa opului. Aceasta a fost, de fapt, cea dintâi carte publicată de Rabelais, căreia, în 1534, tot la Lyon, a simțit nevoia să
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
amplă satiră a Bisericii catolice) sau "Ostrovul cotoilor îmblăniți" (satiră a lumii judecătorești). Oricum, din narațiunea populară, de altfel lipsită de pretenții valorice și destinată exclusiv amuzamentului, în Gargantua și Pantagruel nu s-au păstrat decât unele personaje, câteva episoade ("isprăvile iepei uriașe a eroului de-a lungul pădurilor din Beauce, răpirea de către Gargantua a clopotelor catedralei Notre-Dame din Paris"249) și procedee, precum și titlurile ce explicitează conținutul fiecărui capitol în parte, construite după tipicul lui "Cum s-au luptat", "Cum
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
introdus prin formule de genul lui "Era pe când", " Cam în aceeași vreme" și altele. Renascentistul Rabelais cunoștea fără îndoială conținutul acelui bouquin despre care documentele de arhivă atestă că circula cu peste șaizeci de ani înainte de apariția operei 250, deci isprăvile gargantuești nu erau o noutate nici pentru el, nici pentru iubitorii de astfel de literatură, din ce în ce mai numeroși în condițiile în care umanismul pregătea necesara evadare din închistarea dogmatică medievală. De altfel, trimiterea la model este clară încă din denumirile pentru
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
numeroși în condițiile în care umanismul pregătea necesara evadare din închistarea dogmatică medievală. De altfel, trimiterea la model este clară încă din denumirile pentru care a optat autorul: atât Pantagruel, subintitulată "Regele Dipsozilor, înfățișat așa cum a fost, cu faptele și isprăvile lui înfricoșate, de fie-iertatul ALCOFRIBAS, Abstrăgător de chintesență", cât și Gargantua, cu subtitlul "Preaînfricoșata viață a marelui GARGANTUA, tatăl lui PANTAGRUEL, așa cum a fost alcătuită mai demult de Domnul ALCOFRIBAS, Abstrăgător de chintesență. Scriere plină de pantagruelism" atestă cum intenția
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
-se pe pustii să vă apuce, buba neagră să vă roadă, damblaua să vă lovească [...] de veți pune la îndoială cele scrise în paginile ce urmează". Desprinderea parodică de legendele cu uriași este, prin urmare, limpede: afirmația veridicității unor asemenea isprăvi nu poate semnifica decât o discreditare, ironică și când e cazul autoironică, a tuturor instanțelor implicate în registrul epic. De altfel, această cronică ni se dezvăluie, atenție, repovestită, uzându-se, cum e cazul în Cartea întâi, de tehnica manuscrisului găsit
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cei de față"). Chiar acordarea numelui Gargantua (de la gargara cu vin pe care nou-născutul obișnuia să o practice în prezența doicii) se înscrie în aceleași coordonate. În Cartea a doua, subintitulată Pantagruel, Regele dipsozilor, înfățișat așa cum a fost. Faptele și isprăvile lui înfricoșate de fie-iertatul Alcofribas, abstrăgător de chintesență, la fel stau lucrurile și în cazul nașterii și botezului lui Pantagruel, personaj care duce și el la extrem toate trăsăturile negative în raport cu, să spunem, apariția și evoluția fătului din literatura populară
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
s-a expus taurului; a lui Attis care și-a mutilat organele genitale; a Danaidelor și Dircelor care au fost mai întâi deflorate și apoi înjunghiate (mimări impudice); zborul lui Icar care a căzut din înălțime și s-a zdrobit; isprava lui Hercule care s-a aruncat între flăcări și a pierit; condamnarea lui Isis care a învârtit o roată cu picioarele și mâinile legate (mimări nemiloase); reamintirea faptei consulului Mucius Scaevola (174 a.Chr.) care și-a pus mâinile pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
avea de o pensie, am văzut cândva la televiziunea română un serial simpatic și antrenant numit „Ce vrăji a mai făcut nevasta mea", serial în care o femeie blondă și simpatică, flutura un pic năsucul și făcea tot telul de isprăvi fantastice. Dar s-a dus vremea Samanthei, adică a vrăjitoarei bune și acum vedem o altă față, cea a vrăjitoarelor blonde. Cea mai recentă apariție pe scenă, a avut loc de vreo câțiva ani buni și partea proastă este că
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de la începuturi o relație specială cu Dumnezeu și cu soarta, că „noi suntem români” și că i-am bătut pe toți cotropitorii de le-a mers fulgii, chiar și la Rovine în câmpii, încât nu-și mai pot închipui vreo ispravă notabilă, care să nu ne fi trecut nouă prin mână. Și dacă autorul Bibliei e un român, atunci musai să fie Eminescu. Că doar e ăl mai mare din toți. Majoritatea prahovenilor, din satul cu pricina, cad de acord că
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]