11,439 matches
-
se pun condiții fără să ți ofere certitudini : „Angajata : Iubita - las-o! Uit-o! Îți trebuie o iubită de la noi, nu face nazuri. Ca să ajungi sus, să-ncepi de jos. Ca să devii moral, să fii mai Întîi imoral.[...] Avem exact iubita care ți se potrivește. Pentru că tu ești tăcut, ea tre buie să fie locvace.” Uneori, replicile sunt cam lungi și didacticiste („ Orice atitudine a celor din afară a mai fost tranșată și altă dată, dinăuntru. Iar fiecare acțiune tranșată conduce
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ei : abia a treia! Dacă observăm Însă că volu mele publicate de ea apar după anul pensionării, și ținînd cont de faptul că mai are În lucru o carte (evident, tot despre teatru), am putea conchide, consolator pentru atît de iubita noastră secretară literară, că... și pensia e bună, cîteodată. Dă... prolificitate! Adică, putere de muncă. La mai multe, bre! Am luat deci Teatrul din interiorteatrul din culise ( Biblioteca revistei Familia, 2005) la răsfoit, nu știu de ce, de la coadă, spre Început
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Să nu fie numai așa o pată haotică din care lumina să fie scoasă, o pată parcă umplută cu vid. Apoi i se păru că lângă umbra lui, acolo pe dușumea, între mescioară și dormeză, ar fi apărut și umbra iubitei lui Iozefina, crescută parcă din a lui, așa ca o coastă de-a lui Adam. Acuma vedea clar. Vedea cum peste umărul umbrei lui, putea vedea părul bogat al Iozefinei, bretonul părului blond și întregul contur al părții de sus
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu pași haotici și sincopați spre șopron. Unul din ei chiar zăbovește îndelung pe capacul bazinului. Se aude în șoaptă, vocea femeii: Ți-am mai spus să nu mă mai muști de buză. Când iubești, nu mai gândești ca lumea, iubito - îi răspunde tot în șoaptă, vocea lui. În acel moment cred că o ia în brațe și o duce undeva, în fundul șopronului, unde era o bancă pe care familia K. o scotea vara la poartă și-o umplea cu covoare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Acuma, pe bune...-reintru în discuție - Ce-o să zică dl. Sima când va auzi de? ... Ce-o să zică, ce-o să zică...-mă imită Roji - Simplu: ce-a mai zis, omule. Ți-e frică de domnul Sima? Păi nu e soțul iubitei mele și șeful meu? Și-al meu e. Și mai e și un porc de câine. Ăsta e Gicu. Dar hai să n-o mai lungim. Mie mi e pur și simplu scârbă de o astfel de gadină... Adică? - se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
într-un jurnal amărât-o formă plauzibilă de a pune în timp, țara la cale. Dar iată că ideea de a vorbi despre Iozefina, nu venise nici întrun caz de la mine, ci de la Relia. La întrebarea ei despre fosta mea iubită, după ce mă lămurise că mă auzise la cabană debitând în somn tot felul de intimități, mă decisesem să dezvelesc adevărul în linii mari. Poate că și simțeam acest lucru. Așa cum era Iozefina. Sau măcar așa cum eu însumi o cunoscusem. Povestindu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
altfel, adică să nu mai aibă niciun secret față de mine. Acum Iozefina cu siguranță, nu avea cum să mai șovăie. Nu mai exista nimic ambiguu în ființa ei. Gestul Reliei, nobil, de a merge împreună cu mine la înmormântarea fostei mele iubite, după ce aflase aproape totul despre relațiile mele cu aceasta, în loc să conducă la disperare, avea să consolideze înfiriparea relațiilor noastre. Moartea Iozefinei însemna acum, așadar, deschiderea largă a orizontului iubirii celei noi, deoarece, prin acest gest, ea îmi demonstra încă o dată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
jumătate. Și eu mă bucur - îi răspunde vocea de bărbat chiar dacă la capătul iubirii nu ne poate aștepta nimic altceva decât moartea, doamnă contesă... Nu există iubire fără moarte, domnule castelan. Nu dumneata o spuneai de atâtea ori? Și moartea, iubito, la urma urmei e o iubire... Și încă ce iubire... Și încă ce iubire... Și încă ce iubire... Și ecoul acestor cuvinte părea că făcea loc ușor și tot mai deslușit, sunetului îndepărtat al fascinantului corn de vânătoare și numaidecât
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
corpului meu, îl alimentam cu diverse medicamente, disperare, frustrare, stres, griji, disconfort, anxietate, tensiune și toate formele de frică produse de o acumulare a timpului psihologic și o negare a vieții. Alimentarea cu aceste ingrediente distructive era produsă de însăși iubita mea minte, care producea acest tam -tam. Mintea producea teama viitorului și regretele, resentimentele, suferințele, amărăciunea și toate formele de lipsă a iertării, erau produse de abundența trecutului. Vedeți câtă abundență există în mintea noastră? Prin această abundență mentală, eu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
aproape, a fost să-nceapă ploaia. cherchez les femmes „Love Plus este un program care recreează emoțiile Întâlnirilor amoroase din adolescență. Bărbați În carne și oase curtează personaje feminine de desene animate. Unii clienți petrec chiar weekenduri de vis alături de iubitele virtuale din consolele Nintendo În stațiunea japoneză Atami.“ - The Wall Street Journal, 31 august 2010 Da, Îmi amintesc de invazia microorganismelor și de perioada În care omenirea s-a retras În spatele ușilor Închise, a vorbit următorul. Chiar soția mea, virtuoasa
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și fratele mamei, unchiul Wolfram Amadeus, o mare figură În cartier. În general, era o particulă atomică liniștită, 189 câ teva s fârș i tur i de lume incapabilă de fisiuni sau de alte rele, Însă ori de câte ori se certa cu iubita lui, tanti Tx, se Îmbăta și Începea să-i cânte serenade sub geam, făcând o gălăgie de se auzea până În Alfa Centauri. „La noi, ca la mezoni“, spunea mama, privind Încruntată pe fereastră spre trubadur, făcând aluzie la faptul că
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
noi nu te gândești deloc“, l-a acuzat mama. „Ba tocmai, mă gândesc. Cu experimentul ăsta, băiatul nostru poate ajunge cineva.“ „Mi-e teamă că asta o să ducă la despărțirea noastră“, a șoptit mama, la care tata a spus: „Dar, iubito, asta ar fi minunat. Experimentul tocmai asta urmărește: separarea noastră“, la care mama a Început să plângă și să-l acuze: „Tu ți-ai găsit pe alta!“ În ce mă privește, e inutil să mai spun că eram absolut Încântat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Cum stâlpul principal al acțiunii dispăruse, toate grinzile pe care se sprijinise până atunci construcția amenințau s-o ia la vale. Deja surprinsesem câteva cârcoteli În zonele mai mărginașe ale expunerii, unde Iggy era privit ca un erou. Multe dintre iubitele sale neglijate Îi duceau dorul. Lirelete amțeninau să inter și ele În gervă. Pe cetâva zdiuri se vaedeu deja așife scirse de mănâ chmeând la relovtă. Era, așadar, naceser să iua msuări rugent. Răsărind, soarele trimitea către cilindrul În care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
M-am uitat pe vizor să văd ce se Întâmpla pe coridor. Cineva chemase liftul de la un alt etaj, iar ușa Îl pocnea ritmic În frunte pe mastodont, până când respectivul s-a plictisit și a chemat celălalt lift. — Ce faci, iubito? am rânjit, Întorcându-mă. Purta o bluză cu un decolteu mai adânc decât...... și pantofi cu toc. Era proaspătă asemenea unei......, mai tentantă ca o......, mai sexy decât...... . — Mă pregăteam să plec spre companie. — Nu mai e timp. Trebuie s-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Vai, dragul meu... — E atât de paranoic, Încât și-a scris singur și cronicile de pe copertă. Când se referă la El, trece toate pronumele cu majusculă, de parc-ar fi Dumnezeu. Dintotdeauna și-a bătut joc de mine. Știi tu, iubito, că În vremurile bune, când de-abia răsărisem În mintea Lui, trebuia să fiu contabil? Visam la o viață confortabilă, În slujba unui mafiot cumsecade, căruia să-i ascund taxele de protecție Încasate prin deconturi ingenioase, să construiesc imperii off-shore
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
auzisem nicicând, iar apoi un toc și-a luat zborul În direcția mea. — Mi-e foame. E ceva de mâncare? a Întrebat ea, cu o voce blândă ca piatra de polizor, În timp ce cocheta ezitant cu verticala. — Din păcate, doar murături, iubito. — Ce fel de bărbat ești dacă nici de mâncare nu poți face rost? a șuierat ea mânioasă, Întorcându-se spre mine. Dacă te liniștești, Încerc să-ți prind un șobolan, am ricanat. Privirea pe care mi-a aruncat-o ar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la o simplă apăsare de tastă. După ce ochii ni s-au obișnuit cu lumina puternică, am Început să mergem Într-o direcție oarecare. Vera și-a descălțat pantofii, azvârlindu-i cât colo. Fără ei, abia dacă-mi ajungea până la umăr. — Iubito, i-am zis Încet. Iubito... — Ce-i? s-a zbârlit ea la mine ca o nutrie curentată. — N-are rost să mergem aiurea. Dacă suntem pe o pagină goală, trebuie doar să așteptăm s-o umple din nou. N-o să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tastă. După ce ochii ni s-au obișnuit cu lumina puternică, am Început să mergem Într-o direcție oarecare. Vera și-a descălțat pantofii, azvârlindu-i cât colo. Fără ei, abia dacă-mi ajungea până la umăr. — Iubito, i-am zis Încet. Iubito... — Ce-i? s-a zbârlit ea la mine ca o nutrie curentată. — N-are rost să mergem aiurea. Dacă suntem pe o pagină goală, trebuie doar să așteptăm s-o umple din nou. N-o să dureze mult. — De unde știi? Ești
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
timp, Încercam să-mi aduc aminte care spusese că avea să fie subiectul următoarei Sale cărți. Parcă era ceva interesant. — Am găsit un măăăr, am găsit un măăăr, s-a auzit vocea Verei de undeva din spate. — Mănâncă-l tu, iubito, mie mi-a cam pierit pofta, i-am răspuns. M-am lungit pe iarbă, căutând În norișorul de forma unei calești, În care soarele tocmai intra, răspunsul la o Întrebare. Oare eu și Kuznețov nu puteam să ștergem totul cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
superiorul său și față de vîrsta acestuia, Jegg n-o luă În seamă. El știa că Pruritanal era funciarmente un om bun, pasionat de romanele lordului Edward Bulwer Lytton. Își alesese cariera militară cu totul Întîmplător, pentru a se răzbuna pe iubita lui, care se Îndrăgostise de Keny Rogers și În cele din urmă se căsătorise cu patronul unei mici berării. Ce rost are să mai răscolim trecutul? Acum era și ea o băbuță de treabă, pe undeva prin Pennsylvania. — Înseamnă că nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pisică și să nască cinci pui, toți albi. Adormi În fotoliu, cu două degete băgate Între filele cărții, la pagina 124, unde coincidența face să se fi aflat următorul dialog: — Iubitule, trebuie să Înțelegi, altceva aștept eu de la viață. — Da, iubito, desigur, și eu la fel. Probabil că și În cazul În care ar fi fost un alt dialog, urmarea ar fi fost aceeași. Mai tîrziu, se va spune că a fost un miracol cum cartea a rămas neatinsă, cu cele
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sunt logodnică, dar el tînjește după alta (sunt logodită cu bărbatul pe care Îl iubesc și nu mai e mult pînă ne vom căsători dar, căci Întotdeauna apare un „dar“, o umbră din trecutul lui Îmi amenință fericirea: fosta lui iubită, o femeie cu zece ani mai mare decît el -). Renunțarea, prețul suprem al iubirii (el a plîns ca un prost, iar ea și-a văzut de nuntă, de soțul ei... și timpul a trecut... Instinctul mi-a spus că sunt
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
divorțați“, citit mai demult. Însă Bill venise imediat cu o explicație: trebuie să ne protejăm sănătatea, spusese, iar Naggie crezuse că se referea la afacerile lui. În articolul-confesiune „Fără să știu, m-am măritat cu un traficant“, bărbatul Îi spusese iubitei lui ceva asemănător, În sensul că, pentru a o feri de atacurile unei bande rivale, sau de riscul de a fi răpită și violată, trebuia să divorțeze de ea. În cele din urmă, Naggie Înțelese că În cazul ei lucrurile
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
acuzație de complot și subminarea puterii de stat. Uite cam pe-aici m a legitimat pe mine într-o noapte Capra cu trei Iezi, și nu făceam altceva decît să mă plimb haihui pe străzi de necaz că mă părăsise iubita, îi dezvăluie. Era să mă bage o noapte la răcoare pentru o nimica toată. Astea-s parfum nenicule, îi răspunde Roja, povestioară comună, noi o să ne ocupăm de altceva, nu simți că s-a schimbat aerul? Articole de cosmetică, drogherii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să facem jocurile unui fost legionar, mai bine așa decît altfel, se gîndește taximetristul, cred că pînă la urmă o să mă țicnesc, recunoaște, parcă am auzit și eu adineaori niște voci, spune. Pesemne că și pe tine te-a părăsit iubita, zice Roja cuprins de melancolie. — Exact în toiul relației, cînd era focul mai aprins, atunci i s-a făcut de năbădăi, zice șoferul. — E mare lucru că am dat peste unul care recunoaște, observă Curistul, ești un caracter, felicitări pentru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]