2,397 matches
-
Soliman obișnuia să lase lângă papucii de după perdeaua ușii preocupările lui politice. Oricât l-a împuns cu cornițele ei sultana-doamnă Roxelana, măria sa stăpânul a păstrat ca pe o lege hotărârea sa cea dintăi. Atuncea doamna Roxelana a cerut mijloace de izbândă de la umbrele strămoșilor săi din cetatea Adriaticei, adăogând în același timp practicile prea obișnuite în serai. Din harem în ganguri, de la câzlar-agasi la capù-agasi, din poartă în poartă, de la roabe la robi, de la slujitori la demnitari, de la Divan-Yolù la Arz-Odasî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zilele noastre de ceremonia cea mai somptuoasă dintre toate, aceea pe care a organizat-o odinioară emirul Ibn Dhul-Nun la Toledo, cu prilejul circumciziei nepotului său, și pe care de atunci toți se străduiesc s-o imite fără sorți de izbândă. Nu curseseră atunci vinurile și licorile în valuri, în vreme ce sute de roabe frumoase dănțuiau în ritmurile instrumentelor mânuite de oamenii lui Danny Jidovul? Și la circumcizia mea erau muzicanți și poeți, stăruia maică-mea. Își amintea chiar și stihurile ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acestor mulțimi sănătoase și tradiționale, păstrătoare ale originilor în sânul unui neam și pe plan planetar purtătorii și veghetorii foc ului sacru încredințat lor în zilele din începuturi pentru zilele de pe urmă între care se așterne istoria cu ispitele și izbânzile și limitele ei nădăjduitoare.” * Să ne aducem aminte că în epistolarele sale - scrisoarea a 23‐a - Costache Negruzzi, care avea chiar în jurul său pilda virtuților femeiești care îl fermecaseră, opune defectelor bărbătești, calitățile sufletești femeiești, numindu‐le: iubire, devotament, uitare
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
că de fiecare dată ne‐am bucurat văzându‐i împreună pe vârstnici și tineri, trudind în sălile de studiu ale bibliotecilor. Ne închipuim aceeași trăire a lor la citirea cărții de față. Numai uniți vom învinge, spun cei cu speranța izbânzilor. Declarăm aici, că spre cinstirea operei mamelor noastre, ne interesează în gradul cel mai înalt armonia vârstelor. În aceasta a constat desăvârșirea succeselor și în literatură. Unele tulburări în domeniu, numai împreună au fost de pășite. Suntem profund amărâți să
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
de zi, după un ritual aproape desăvârșit, spre locul înfrângerii mele, intrând supus, resemnat, pe poarta victoriei. Biblioteca m-a învățat, mai mult decât toate întâmplările vieții mele, să fiu supus, ascultător, robit vieții, să nu mă semețesc cu nici o izbândă. Mi-a dat acea umilință a așteptării, m-a întărit în răbdarea de a îndura mizeriile de peste zi. Mi-a dat tăria de a trăi din lefuri de nimic, de a mă hrăni cu fărâmituri și de a nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
talent, dacă nu are caracter. Nu mă interesau ceilalți scriitori. Nu trăiam în preajma lor, nu le știam faptele, gândurile, viețile. Dar cei în preajma cărora mă aflam, cu care îmi împărțeam zilele unei tinereți neastâmpărate, cu care nutream aceleași visuri de izbândă literară, izbândă a unor viitoare cărți, nu îmi erau indiferenți. Nu îi judecam. Nu am acest drept, această putere. Dar le urmăream scrisul. Și, aproape instinctiv, știam, prevedeam care va face într-adevăr ceva și care doar se va preface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu are caracter. Nu mă interesau ceilalți scriitori. Nu trăiam în preajma lor, nu le știam faptele, gândurile, viețile. Dar cei în preajma cărora mă aflam, cu care îmi împărțeam zilele unei tinereți neastâmpărate, cu care nutream aceleași visuri de izbândă literară, izbândă a unor viitoare cărți, nu îmi erau indiferenți. Nu îi judecam. Nu am acest drept, această putere. Dar le urmăream scrisul. Și, aproape instinctiv, știam, prevedeam care va face într-adevăr ceva și care doar se va preface. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se face tot ce s-a făcut și care se va face deci și până la bătrânii noștri veterani care cu pieptul încărcat de decorații și glorie de luptă deci îi avem astăzi în mijlocul nostru deci au venit pe drum de izbânde și glorie strămoșească deci prin urmare patriotismul străbun care este încrustat ca nestematele pe bijuteriile din Tezauru’ de la Pietroasele, dar mai e și Tezauru’ de la Moscova de recuperat că atunci era țarism și ne aliasem cu el, nu cu bolșevicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înving, ci doar spășită, ușor înveselită că s-a lăsat păcălită, amăgită de necazul meu, de spaima mea de pe acel pat de spital. Acum, când vede că îmi revin biruitor prin text, se retrage, amânându-și pentru altă dată clipa izbânzii depline. Știe că tot mă va lua, dar mă mai lasă să-mi savurez această amăgitoare victorie asupra ei prin povestire, prin text. Povestindu-i acelui bătrân, din spaimă de Moarte, textul m-a izbăvit de teamă, m-a redat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Că ai trăit? Încercările mele repetate de a rescrie acea povestire, cărțile adunate, toate ce au urmat nu au făcut decât să-mi perpetueze amărăciunea de demult. Am dat neputinței mele literare de mai târziu o aură falsă de oarecari izbânzi, de false succese. Știam că toate sunt false. Știam că îmi trăiam, de fapt, o ratare frumos poleită. Înțelesesem, târziu, cât de ușor poți pierde totul, în beția unei nopți despre care niciodată nu-ți vei mai aminti ceva. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
curată, să le dea vise senine, să le dăruiască o cunună de ” Nu mă uita”, să râdă cerului, apelor și văzduhului, să treacă ca o libelulă de abia atingând pământul ca în alte lumi necunoscute. Steluța are în ea setea izbânzii. Va reuși să se cunune cu albul din răsăritul florilor, cu dulceața din surâsul primăverii, va dărui celor săraci daruri și bucurii, îi va mângâia pe frunte, îi va săruta și îi va mulțumi. Când trece Steluța, parcă trece suflarea
STELUŢA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_724]
-
lucru deoarece , cu vârsta , escaladăm noi trepte pe scara valorilor: dorim și devenim cadre didactice, scriitori, etc. Cu succesiunea anilor, procesul de educație se complică, evoluează în conținut, în structură, în sensuri și semnificații, făcând din om, creatorul propriei culturi. Izbânda pe care o așteaptă cuplul cadru didactic elevi, se înregistrează numai într-o competiție, situație în care intervine un element de selecție a valorilor, la nivel interuman. Dincolo de porțile școlii, cei mai buni sunt cei creativi. Adaptarea la creativitate este
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
neclintiți în șeile lor. Ei au descalect apoi și-au tras săbiile. A urmat un fel de duel în care adversarii pareau atât de egali în totul, încât nimeni n-ar fi putut spune de partea cui avea să fie izbânda. Două ore și mai bine cavalerii au cantinuat a lovi și a para, rând pe rând; a ataca și a se apăra, fără ca vreunul dintre ei să dea cel mai mic semn de oboseală. În cele din urmă, Roland lovi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de îndemânare, trecea drept un luptător nenorocos și foarte lesne de trântit, lucru pe care nu și-l prea punea la inimă, fiind întotdeauna gata să încalece din nou spre a relua lupta, de obicei, cu prea puțini sorți de izbândă. Astolfo a venit la lupta cu veselia lui firească și îmbrăcat în toată splendoarea rangului său. El s-a întâlnit cu Argalia și a fost imediat răsturnat de pe cal. A făcut haz de nenorocul său pe care punea întreaga vină
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
CE-I ȚARA? Natura din Carpați pregătită de bal, Trecutul plin cu basme, legende și povești, Izbânzile lui Horea, Traian și Decebal, Un geniu apărut, pe deal, în Ipotești... Cetățile de scaun, ședințe de divan, Versul lui Eminescu, care își cântă muza, Eroi precum e Mircea, Mihai, și cu Ștefan, Mulțimea ce-aștepta reformele lui Cuza... Istoria
CE-I ?ARA? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83762_a_85087]
-
noiembrie 1949, în timp ce demonstram în fața celor de la Variety International Pictures, am auzit-o pe o membră AUFT, o femeie pe nume Claire, spunându-i unui alt membru AUFT: «Cu AUFT în studiouri cauza noastră va avea mai mulți sorți de izbândă decât cu întreaga Gardă Roșie. Filmele constituie opiul modern al oamenilor. Vor crede absolut orice le vom proiecta pe ecrane»”. Domnilor, Claire e Claire Katherine De Haven, tovarășa a zece trădători din Hollywood și membră recunoscută a nu mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
În repriza a doua, Ghiță a apărut pe teren în fruntea echipei lăzăriste, care radia de mulțumire și încredere. De astă dată, Ghiță s-a întrecut pe sine însuși... Singur băgat două "goluri"; Tănăsică, unul... și, în urletele noastre da izbândă, meciul s-a terminat cu 4―1 pentru Lazăr, pentru că Evanghelica, intimidată, n-a mai băgat nici un gol. Din zeci de piepturi a izbucnit strigătul de triumf: ― Pentru Echipa liceului Lazăr: hip, hip, ura, urraa, urraaa! Prin anii 1923, 1924
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
faimă ce stricase reputația liceului. Ne găseam, deci, într-o mare încurcătură și nu știam cum aveam să ieșim din ea. Dar iată că o întîmplare neașteptată ne-a ridicat moralul și ne-a sporit încrederea în sorții noștri de izbândă; Barosanul și alți profesori de suflet au vorbit cu unii dintre profesorii care aveau să ne examineze, și le-au spus, printre altele, că lucrurile nu stau chiar așa cum vrea să le înfățișeze Jujucă. Iar, pe de altă parte, veninosul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
spadei și clinchetul ușor al săbiilor aducea ceva nou În expresia lor. O undă de speranță. Ca și cum, deodată, pribegia lor dobândea un sens. Ca și cum totul ar fi făcut parte dintr-un scenariu al apărării, iar acea apărare avea sorți de izbândă. Nu era doar o fugă din calea năpastei. Era o retragere gândită În detaliu la Cetatea de Scaun. Ei plecau, dar În locul lor soseau trupele trimise de Ștefan, conform unui plan. Pribegii mai Întâlniseră, până atunci, șiruri de răzeși mergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Căpitanii aprobară strategia pe care o cunoșteau deja. - Să vă rugați În această noapte. Și să vă odihniți, voi și oamenii voștri, spuse Ștefan. Trezirea În liniște deplină, Înaintea zorilor. Să ne ajute Dumnezeu și să ne păstrăm credința În izbândă. - Să ne ajute Dumnezeu... murmurară participanții la sfat. - Doar o clipă! se auzi vocea calmă a căpitanului Oană. Ștefan se Întoarse, ușor Încruntat. - E târziu, căpitane... - S-ar putea să fi omis un detaliu, spuse Oană, Îndreptându-se spre pologul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să aștepte ordinele de pregătire a țării de război, căci, după poruncile primite până atunci, nu mai aveau nici o Îndoială asupra hotărârii pe care o luase Ștefan, cu mult Înaintea sosirii soliei turcești. Știau și ei, Însă, că sorți de izbândă nu erau. Chiar dacă aveau să câștige prima bătălie, asemeni lui Vlad Dracula În campania din 1462, aveau să fie nevoiți mai apoi să se retragă, să lupte și iar să se retragă, până când și ultimul pas de pământ moldovenesc le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
frumos. A fost suficient de frumos ca să pășesc În moarte cu bucuria că am văzut lumina Adriaticii și am simțit culorile lagunei. Ați Înțeles, desigur, că e o scrisoare de rămas-bun. În tot ceea ce văd, nu e nici o șansă de izbândă. Dacă va fi să cad, voi cădea lângă voievodul Ștefan și lângă tatăl meu. Iar după noi vor veni alți oameni și alte culori, căci nimic nu se termină, niciodată. Vă Îmbrățișez și vă iubesc. Alessandro P.S. Cu o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
De drăgălașa Furnica a început să mi fie dor acum când încredințez hârtiei gândurile și trăirile mele sufletești. Acest fapt, aparent banal, mi-a inspirat un aforism cu profunde rezonanțe etice: Adevărata fericire a omului ar trebui să izvorască din izbânda că i-a ajutat și pe alții să fie fericiți. O altfel de proză Scriu Mi-am făcut condei din oiștea de la Carul Mare, cu peniță din geană de soare, ca să scriu. Scriu cu cerneală din pulbere de stele pentru
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
șapca și cizmele lui este incredibil de bogat și strălucitor...următorul lucru pe care-l observă sunt figurile Fotse cu ochii apoși, bărbați marcați de spirale de cicatrice fine, mai multe mâini îl susțin, eșarfele se flutură în semn de izbândă, iar el încearcă așa, cu ultimile puteri să se ridice, dar nu reușește să obțină de la trupul său decât un tremur prelungit. I se dă apă și bucata albastră de cer se deplasează de la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Mardoheu. Estera, din partea ei, a pus pe Mardoheu peste casa lui Haman. 3. Apoi Estera a vorbit din nou înaintea împăratului. S-a aruncat la picioarele lui, a plîns, l-a rugat să oprească urmările răutății lui Haman, Agaghitul, și izbînda planurilor lui împotriva Iudeilor. 4. Împăratul a întins toiagul împărătesc de aur Esterei, care s-a ridicat și a stat în picioare înaintea împăratului. 5. Ea a zis atunci: Dacă împăratul găsește cu cale și dacă am căpătat trecere înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]