5,860 matches
-
până în prezent - nu este numai un desăvârșit tehnician, dar nu rare ori și un poet mare, profund original, un vizionar al mișcărilor sufletești (...), cu un accent ardelean numaidecât evident, inimitabil și tocmai pentru aceea așa de des imitat. El a izbutit, ca și Eminescu dealtfel, să facă poezie înaltă, care să fie sau măcar să pară pricepută poporului și să educe, astfel, la marele lirism o categorie de oameni străini, în chip obișnuit, de literatură.” LAZĂR LĂDARIU Sursa: George Călinescu: „Istoria literaturii
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
miliției planetare. Fără precepte religioase și morale, societatea ar fi un haos, un kitsch, o operă a saltimbancilor globaliști, care doresc devierea de la tot ce este valoros și statornic în cultura și tradiția românilor. Să nu vă închipuiți că veți izbuti în lucrarea voastră diavolească de implementare a normelor dăunătoare societății! În România, cei cu credință în Dumnezeu sînt majoritari! Mai avem încă rușine, mai avem încă voință să ne protejăm credința, tradiția și normalitatea, pe care doresc să ni le
„Biserica Ortodoxă e Mama Neamului Românesc”! [Corola-blog/BlogPost/92498_a_93790]
-
Freud vorbea despre umor ca despre o bizată mângâiere-automângâiere, Christopher Fry aprecia că ar fi ,,refuzul în fața deznădejdii”, iar alți specialiști consideră reacția de a izbucni în hohote ca unul dintre comportamentele misterioase ale ființei umane, cărora nimeni nu a izbutit să-i descifreze resorturile lăuntrice. George Călugăru, Emil Rădinoiu, Eugen Mihai, Marian Rățulescu, Doru Sereș au constituit, cu adevărat, Echipa de aur. Episodic, după plecarea lui George Călugăru la Călan (unde a înființat Grupul Semnal C) vor mai apărea în
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
anii 1984-1993, comediant ,,șef de atelaj” a fost ales (cu unanimitate de voturi serios satirice) Emil Rădinoiu. Textele erau scrise în devălmășie. Adică, fiecare pe unde apuca. Unii bănuiau că nu puține din gaguri se scriau ...singure, că prea erau izbutite... Alții se temeau ca frenezia contagioasă pe care o stârneau spectacolele acestui grup să nu ducă la interzicerea lui, amintindu-și, poate, că, în Evul Mediu și în Renaștere, umorul fusese alungat de la curțile regale și imperiale, că funcția bufonului
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
conducere Géza Szöcs, lider marcant al UDMR, și Sándor Csóori, președintele Uniunii Mondiale a Ungurilor. În primii doi ani de activitate, fundația va obține un rezultat greu de prevăzut: reușește să repatrieze un singur maghiar - Attila Kelemen din Târgu Mureș. Izbutește, în schimb, să arunce cel mai deplin mister asupra dispariției mai multor zeci de milioane de forinți, sau a echivalentului lor în valută! Scandalul care a urmat a fost imens. El a marcat începutul declinului lui László Tökés ca om
Portretul neretușat al unui agent de influență, episodul 2 [Corola-blog/BlogPost/93276_a_94568]
-
o sursă misterioasă de sporire a strălucirii lor. De copil, nu suportam să fiu obiectul unei cercetări prelungite. Dacă acest lucru se întâmpla dintr-un motiv sau altul, intram aproape numaidecât în panică, nu-mi mai găseam liniștea până când nu izbuteam să scap de sub observația celui ce stăruia prea mult cu ochii asupra mea. În schimb, când Angela începuse să mă privească insistent, simțisem numaidecât că lucrurile stau altminteri. Căutătura ei nu era iscoditoare, nu citeam în ea curiozitatea agresivă a
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
Nu e întreg la minte! Pe Actor îl mai înțeleg. Se crede Richard al III-lea, al IV-lea, Hamlet! Și chiar pe Caravella, sigură că, până la urmă, va fi încălecată de către toți bărbații urbei, în afară de unul. De parcă aceștia ar izbuti ceea ce nu a reușit o escadră: să potolească o iapă! În privința Filozofului, lucrurile sunt mai complicate, aș putea să aștern cel puțin o nuvelă. Cum să scriu de bine despre Magistrat, vrăjmașul meu de moarte? Mi-a cumpărat, cândva, trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
schimb fie și o virgulă. „Ce am scris, am scris!” a fost răspunsul meu; chiar și Pilat se ținuse tare, respingând - tot așa - o propunere oarecum asemănătoare: nu puteam să mă cobor sub nivelul lui. Aveam ciornele, fișele, aș fi izbutit să refac fiecare manuscris, dar forma inițială - până la ultima literă - nu mai eram capabil să o repet. Mi-ar fi scăpat ceva; aș mai fi adăugat un cuvânt. M-aș fi implicat într-o autocompilație. N-am mișcat un deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
veste. A revenit spre iarnă, era așteptat; peste câteva luni a dispărut iar. Întâlnise o pianistă-contesă. Ducesă. Cam așa; avea un de între un nume și altul. Și iarăși cel plecat s-a întors, dar totul se sfârșise. Nu a izbutit să se mai apropie de iubita lui nici cu plată, așa cum făceau, de la o vreme, cei din port. Degeaba a insistat, a și plâns; pentru aceea care mai târziu va fi numită Caravella, nu mai însemna nimic, se dovedise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ajuns blestemul; nu părăsești o chilie pentr-un cur de muiere. Nimeni nu va alcătui o carte asemănătoare. Vie, mai adevărată decât oricare alta, în prima ei redactare. De-a pururi cabalistică, odată așternută pe hârtie. Pentru că nimeni nu va izbuti să afle o seamă de amănunte, care, însumate, reprezintă cheia; o păstrez. Uneori, am impresia că sunt un scrib ce transcrie un text preexistent; persuasiv, sunt îndemnat să iau decizii care nu mă reprezintă. Scriu pagini care aparțin ALTCUIVA! Încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ales cu multe mușcături zdravene și chiar e în pericol să își piardă o labă. Filozoful e supărat, dar nu și descurajat, pentru că, într-un fel, demonstrația fusese făcută; acum este sigur că peste câțiva ani, nu prea mulți, va izbuti. Numai că - deocamdată - iepurii rămași nevătămați au început, după îndepărtarea fiarei, să se sfâșie între ei. Cu greu au fost despărțiți. Pe viitor, vor sta în cuști separate. Odată instalat, canibalismul nu mai are leac. Dar nici acesta nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ia măsuri, se adresează nepoftiților printr-un tub acustic ce duce până la poarta Domeniului, îndemnându-i să plece. Uneori, folosește o portavoce: în câteva rânduri, chiar și o pușcă de vânătoare, a descărcat-o în aer... Nici Magistratul nu a izbutit încă să-l vadă pe Castelan; Intendentul i-a comunicat, prin tub, că, poate, nici nu se va întâmpla, vreodată, așa ceva. A explicat că stăpânul său este retras într-o meditație adâncă. Câteodată, luni de zile, nu scoate o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vremea să dispară. Nu de tot; din când în când, mulțimii trebuie să-i arăți pisica. Într-un moment de criză, va fi readus în scaun. Stațiunea îl va primi ca pe un salvator... Cuib de bursuci! Castelanul? Nu va izbuti mare lucru, aici. Arta magiei - dacă într-adevăr o deține - nu poate fi împărtășită unor grobieni. Nu știu pe nimeni, în urbea asta, capabil să sesizeze inefabilul. Poate Actorul, dar e, deja, bătrân. Când se îmbată, are viziuni apocaliptice; trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de ciocnirea pământului cu o cometă... O ciumă bubonică măcar... Nu merită să faci nimic pentru semenii tăi, nici ei nu fac nimic pentru tine, doar mimează. Câteva femei s-au străduit să-ți intre-n voie, dar nu au izbutit; vroiau, adică, să se vâre acolo unde și ție locul îți este prea strâmt. În adâncul tău, să te sufoce și în ultima ascunzătoare. Cu nimicurile lor, cu grijile lor stupide, cu perfidia, cu plânsul la comandă, cu mofturile, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
eu. De aici nu se iese oricum, domnule A. E.! Pentru că ai vrut să internezi o parte din locuitorii Stațiunii în secția de psihiatrie a Lazaretului, ți-ai zis că, pentru autenticitate, e bine să ai o experiență personală. Ai izbutit, dar asta, acum, în loc să infirme diagnosticul pus, mai mult îl dovedește; un om întreg la minte nu se joacă, luni de-a rândul, de-a psihopatul și restul; poți să sfârșești într-o cămașă de forță - chiar ți-e pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
umeri și scuturându-l. Nu, nu e totul pierdut! Se opri dintr-o dată, parcă răzgândindu-se. — Noi suntem, Într-adevăr, pierduți, dar mai e o speranță, pentru ceilalți, continuă el agitat. E o corabie, jos, În port. Dacă Ospitalierii mai izbutesc să țină parapetul preț de un ceas, până când se ridică mareea... — Norocul nu ne era scris În stele, frate. Dar poate că ai dreptate, să mai aruncăm o dată zarurile... răspunse bărbatul așezat la masă, arătând spre o casetă Întărită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mic grup de refugiați, Înveșmântați În straie nobiliare, care se zgâiau năuciți la cumplita scenă. La acel strigăt, unul dintre ei se dezmetici. Părăsi femeia pe care o strângea În brațe, apropiindu-se de bord. Se Întinse În jos și izbuti să Înșface caseta din mâinile tânărului. — Ce trebuie să fac cu ea? Întrebă. — La Templu. Să ajungă acolo, răspunse bărbatul, arătând spre stindardul de la pupa. — Ce-i Înăuntru? Se pare că nobilul se pregătea să adauge ceva, Însă glasul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Într-o clipită, de bubuitura unei enorme coloane de apă și de mâl, la câteva brațe de flancul corăbiei. Valul dezlănțuit de izbitură scufundase zeci de refugiați, În mijlocul Înfricoșătoarelor urlete de panică, urnind Încă o dată chila navei din mâl. Tânărul izbuti să revină cu capul la suprafață, trăgând anevoie aer În piept. Își căută cu disperare tovarășul, dar nu se zărea nici urmă de el printre trupurile ce se zbăteau Împrejur. — Ce-i Înăuntru? strigă Încă o dată bărbatul de pe galeră. În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o crimă. Dintr-o dată, bărbatul se arătă șovăielnic, dinaintea priorului. — O crimă care... probabil că reclamă prezența autorității Comunei, bâigui el. — Cine a fost ucis? În loc de răspuns, Bargello Își deznodă anevoie legăturile din piele de la coif. În cele din urmă, izbuti să-și smulgă de pe cap greoiul acoperământ, de sub care se ivi jilav de sudoare. — Nu știm Încă. Dar e mai bine să vezi cu ochii dumitale. Vii? — Povestește-mi ce s-a petrecut. — Păi, e ceva... ceva straniu, ceva nefiresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
chipul Întors spre dreapta sa, cu gambele ușor flexionate, ca și când trupul acela ar fi fost gata-gata să o pornească spre un lucru pe care Îl văzuse pe neașteptate. Brațul drept era Întins Înainte, parcă anticipând mișcarea următoare. Măiestria artizanului parcă izbutise să surprindă, chiar Într-un material prea puțin flexibil, cum e piatra, emoțiile acelei ființe. La Început, i se păru că uriașul purta o haină multicoloră, asemănătoare cu aceea a figurilor alegorice din sacrele reprezentații. Însă trupul Însuși era alcătuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
curiozitatea era mai puternică. — Zici că meșterul a fost legat de par când Încă era viu? Dar de unde ți-ai dat seama? Dante Îi arătă scrijeliturile de pe pereți, Îndărătul trupului. — Fiindcă, În locul acesta, deși cu mâinile legate la spate, a izbutit să scrie ceva, și trebuie să fi fost Încă În viață ca să facă una ca asta. Bargello apropie torța de perete, ca să poată vedea mai bine. Pe zid, Într-o Încurcătură de striații roșiatice, În niște caractere nesigure și aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ascuns al Încuietorii slobozi arcul de oțel al lacătului, iar Teofilo deschise larg ușița cea grea a lădoiului. De unde se afla, poetul nu vedea limpede ce se găsea Înăuntru. Avu senzația că celălalt Îi făcea anume paravan cu propriul trup. Izbuti să zărească doar un teanc de scrisori legate printr-o panglică, În fund, și, pe o poliță din lemn, un flacon cam de mărimea unei măsuri de vin, aproape plin cu un lichid verzui și sigilată cu un dop din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
raport amănunțit asupra membrilor acestui Studium: cine sunt, de unde vin, partidul lor politic, ce păcate au, ce vini ascunse ori vădite. Totul. Omul ieși. Dante era perplex. Privi În jur, oprindu-se distrat asupra puținelor obiecte din chilie, fără a izbuti să Își concentreze atenția asupra nici unuia. Ideea că Bonifaciu organiza o universitate la Florența, pe care mai apoi ar fi urmat să o domine prin intermediul acoliților săi, Îl Îngrijora. Ieși În cadrul ușii, chemându-l din nou, cu un gest grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aveau să fie suficiente pentru a-i deschide calea, Însă, după ce pierduse contactul cu garda Înarmată, bereta și bastonul aurit nu păreau să exercite nici un efect asupra maselor. Dimpotrivă, parcă atrăgeau obrăznicia sfruntată a plebeilor. Deja În două rânduri abia izbutise să evite două jeturi de urină provenite de pe la ferestre și Începea să nutrească bănuiala că, În spatele acelor atentate, exista o intenție ultragiantă. Încercă să memoreze casele din care proveniseră cele două aruncări. Văgăuni de-ale câinilor acelora de Donati, dușmanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
blestema În sinea lui pentru că plecase urechea la una din multele disperate care se dădeau drept magiciene și fermecătoare. Florența era plină de ele, cum pline de ele erau și bolgiile infernului. Soarta pentru un bănuț... La naiba! În sfârșit, izbuti să ajungă până la Santa Croce. Meșterul din Como fusese găzduit În mânăstirea franciscanilor, În aripa pe care călugării o puneau la dispoziția pelerinilor. Părintele stareț nu se miră prea mult când Îl văzu că sosește. Nici când află de moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]