1,606 matches
-
de evenimentele istorice posterioare, viața omenească se continuă în această regiune până în sec. XIX-lea când au loc ultimele prefaceri. În adevăr, acum întâmplându-se desrobirea „Țiganilor” Episcopiei, aceștia merg de întemeiază în lungul Șarei „Țigănimea”. Tot acum (1864ă vin, izgoniți de la Plotunești-Fălciu ultimii imigranți, un grup de Bulgari și Găgăuți care se așează pe locul rămas liber în partea de SE a târgului, cei din urmă stabilindu-se mai ales în partea de jos a Plopenilor. Cum între timp, „târgul
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
nu și-a mâncat pâinea în lacrimi Și n-a stat plângând pe patul său Nopți de-a rândul, pline de griji, Nu va cunoaște, puteri cerești. Aceste rânduri pline de durere și le repetă o minunată și venerată regină, izgonită în exilul cel mai sălbatec și mizeria cea mai cruntă. Ea se împrieteni cu cartea, care închidea în sine aceste cuvinte și încă alte experiențe de viață dureroase, scoțând din ea o tristă mângâiere; cine ar putea micșora vreodată puterea
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
noi înșine. Avem nevoie însă de acele cărți care să reproducă un efect asemănător cu acela al unei nefericiri, care să ne facă să simțim durerea, moartea cuiva care ne-a fost drag, care să ne lase impresia că suntem izgoniți în pădure, departe de oameni, ca o sinucidere. O carte trebuie să fie un topor care să sfarme marele îngheț din noi.” Franz Kafka 647. „Geniul uman este inepuizabil, ca natura... Zilnic, un milion de cărți, ziare, tablouri, cântece, invenții
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
a lăsat pe români să fugă fiecare încotro vede cu ochii (i-a alungat, de fapt, pe români de pe proprietatea lor!) Chestiunea este cu atât mai vizibilă, astăzi, când APROAPE UN SFERT DIN POPULAȚIA ROMÂNIEI (!!!) pur și simplu a fost izgonită pur și simplu din țară, prin intermediul partidocrației, iar clasele parazitare-unelte ale statului român a preferat importul de străini (chinezi, de exemplu). Chestiune, de fapt, explicabilă, prin faptul că statul român a ales între aceste lucruri: 1) creșterea valorii muncii și
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
ideea genială a unei clipe valorează cât o eternitate? Nu există acea străfulgerare a minții de-o clipă sau o trăire a revelației unice care să însemne cât o veșnicie? 87 Trec zile întregi fără ca starea lâncezelii să poată fi izgonită. Uneori zăpușeala minții este ca o somnolență adâncă din care cu greu poți reveni la linia de plutire, adică la circumstanța situată între slăbiciune și perspectiva luminoasă... Ca un "vox clamantis in deserto" speranța își atinge pâlpâirile zării și, aflată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mâna pe o chestie națională pe care o specula contra guvernului prin canalul studenților. Iată despre ce fu vorba: La Cluj se întâmplase o ciocnire între studenții români și studenții unguri. Studenții unguri, în majoritate, bătură pe români și-i izgoniră din Universitate; o parte dintre români fură eliminați, iar cealaltă parte împiedicată de a frecventa cursurile. Injuriile, batjocurile, loviturile așteptau pe fiecare student român care se arăta. Studenții și publiciștii ardeleni Secășanu, Ocășanu, Droc-Bănciulescu și alții se puseră în capul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Prietenii noștri de aici te salută cu gîndurile lor cel mai bune! La fel, T.! Numai bine, dragul meu! În primul rînd, sănătate mamei tale! Al tău, Aurel Borca, 19 iunie 1983 Bună, dragul meu Lucian! Iar m-am simțit izgonit printre insațietăți și amărăciuni, de aceea nici nu ți-am scris în ultimele două săptămîni. Apoi, de ce?, T. și-a continuat fluxul și refluxul. Numai în cărți am întîlnit ființe atît de întortocheate! Pentru că numai scriitorii au timp să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
la rândul ei, îi atrăgea atenția lui Carol asupra copilului, dojenindu-l cu asprime: „În toate scrisorile către nevastă-ta și către maică-ta n-ai o vorbă bună pentru el, nici măcar nu-i trimiți o sărutare. Îl părăsești, îl izgonești din viața ta și împreună cu el, nevasta... Nici un cuvânt prin care să ne ceri să veghem asupra lor, nici un cuvânt prin care să-l încredințezi bunăvoinței țării, țara pe care ai trădat-o”. 28 decembrie. C. Hiott, ministrul Casei Regale
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
este magazia lumii... A căuta și a câștiga alianța Austriei... a o sprijini în zadarnicele ei închipuiri de a stăpâni Germania... iar prin taină a întărâta dușmănia Prinților Germaniei împotriva ei... A face de a se interesa curtea Austriei ca să izgonească pe Turci din Europa și a nimici pretențiile ei când vom subjuga Constantinopole... A face pe toți grecii dezbinați ce sunt împrăștiați în Ungaria, Polonia și alte țări, să se lipească de ele și a se reface sprijinul lor și
Testamentul lui Petru cel Mare. O politică imperialistă, fără întrerupere. Implicaţii în actualitate. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
citească atent, comparativ, sub lupa "stropului de eternitate" care este metafora, în raport cu indubitabilele valori consolidate în timp. Acolo, unde nu mai este operativă taxonomia, drept cod de principii relativ general cunoscute și acceptate; acolo, unde "curajoșii" și teribiliștii acâni-oraliști stradali izgonesc ca absolut inutile noțiunile ce ar trebui să funcționeze, totuși, cum ar fi criteriu, principiu, normă, canon, model, acolo însăși noțiunea de critică literară este luată în deșert. Și dusă într-acolo. În deșert. În fine, în ce-i privește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mai convins că Nietzsche și Freud au avut dreptate atunci când au arătat că omul e construit pe un eșafodaj irațional, pe care doar fragila structură a culturii și artei îl mențin pe un plan al raționalului. Acolo unde poezia e izgonită din cetate, se instalează barbaria. Când ești lucid, îți dai seama că nu poți să faci abstracție de faptul că cititorul tău sângerează sau moare de foame. Iar unde e luciditate, e, cum s-a spus, și dramă. Poate asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de fantasma obscenă a lui Adrian Păunescu, iar un Marin Sorescu se înhăitează cu un rîmător circumstanțial ca Grigore Vieru. Și așa mai departe". Tot aici, în dorința de a lămuri încă o dată faptul că nu a încercat niciodată să izgonească din "patrimoniu" pe Sadoveanu, G. Călinescu, Arghezi, Mihail Ralea etc., ci doar a-i prezenta și cu marile lor umbre de colaboratori fervenți ai bolșevismului, se explicitează: "Cică niște cronicari (ca să spun așa) se pun de-a curmezișul istoriei. Pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de bună ziua, iar o pâine nu știu cine îți va mai servi, când terminăm noi ce avem de povestit despre dumneata, iar domnul elegant s-a ridicat de la masă, zâmbind cinic, și l-a salutat pe Cristi. Și, într-adevăr, se vedea izgonit până și din cele mai ieftine și mai împuțite crâșme, pe când cântăreți fără mari voci și cu un repertoriu sărac, dar care învățaseră lecția și se vânduseră cum puteau mai bine se umpleau de bani și de faimă. — Și tu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
prezent În manualele școlare vreo patru decenii și „normă” a indicațiilor „superioare”, autorul nostru - ins inteligent, talentat Însă corupt de lăcomia unei glorii iuți și totale - face elogiul tocmai acestui „cutremur” social, În care lumpenul satului și acoliții săi Îl izgonesc pe primar, la propriu, din comună, iar pe „bogătani sau chiaburi” - adică pe cei așezați și cu prestigiu În comună - Îi oferă samavolniciei activiștilor și securiștilor care trebuiau să facă iute „colectivizarea”, adică spolierea brutală a țăranului nu numai de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ideea” tânărului autor care eram despre bătrâni era una vitalistă și discreționară; bătrânii, credeam, constituie acel contingent care va fi mereu Împins la marginile socialului și ale existenței și nu mă mirau, atunci, unele cutume vechi ale japonezilor care Îi izgoneau pe bătrînii lor În munți, lăsându-i singuri cu caprele și norii sau zeii, printre stânci și coaste aride, ba se pare că În unele cazuri Îi și „ajutau” să „treacă dincolo”, sugrumîndu-i cu un laț subțire. Dacă sunt adevărate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fac o șmecherie - apoi o rândunică a aterizat pe pervaz și mi-am întors privirea de la stradă. Baia se umplu curând de mirosul specific resturilor unei nopți de beție - aromele alcoolului și excrementelor împănându-se într-o duhoare care mă izgoni din baie aproape la fel de rapid pe cât intrasem. Când am ajuns înapoi în bucătărie, Jayne turna apă fierbinte în boluri de ceramică și Robby stătea la masă sorbind din paharul meu și strâmbându-se. - Mami, sucul ăsta de portocale are un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Palatului Prezidențial. Stema reprezintă un vechi blazon medieval, cu un călăreț în armură, pe fundal roșu. Spre apusul ocupației sovietice, cavalerul lituanian și-a curățat platoșa, și-a primenit bidiviul și și-a reluat locul în stema din care fusese izgonit acum cinci decenii. VASILE GÂRNEȚ: În căutarea acelorași rădăcini istorice ale națiunii-gazdă, vizităm faimosul Castel medieval Trakai, construit în sec. al XVI-lea, situat la 25 km de Vilnius, într-un peisaj pitoresc, înconjurat de lacuri și păduri. Renovat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
poet clujean Ion Mureșan. Iată, Țepeneag, pe drept cuvânt scârbit de boicotul pe care-l aplica asupra sa o parte „esențială” a emigrației române literare - ce, însă, prin vocea Europei libere, se indigna de abuzurile „culturnicilor” români din țară -, sărac, izgonit din România, nu face confuzie gravă între regimul politic și oamenii săi și capacitatea unor scriitori de a prelua suflul genial al antecesorilor lor dintre războaie, lucid fiind că un popor vital, însetat de cultură și creație, nu poate fi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe atunci, ședință care a avut loc în „sala oglinzilor” la Casa Scriitorilor - Uniunea se afla atunci „la Șosea”, în vila de lângă ambasada Rusiei (URSSĂ, pe care avocatul Toma Stelian a lăsat-o moștenire scriitorilor, vilă din care am fost izgoniți de Ceaușescu și în care azi se află sediul P.S.D. -, ședință inițiată de Adrian Păunescu „în cadrul UTC-ului Uniunii”, un pretext pentru o întâlnire cu tânărul și „luminatul”, pe atunci, secretar c.c. cu probleme de tineret, Ion Iliescu, și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
găzduiau” sutele de blocuri clădite tot de el în centura marilor orașe ale țării. Astfel au fost destabilizate „centrele orașelor”, iar vechii lor locuitori au fost pur și simplu sufocați, dacă nu sugrumați de acele sute de mii de țărani izgoniți de pe propriile terenuri și atrași în noile obiective, enorme, industriale. Inși destabilizați moral și psihologic, o masă uriașă de manevră pentru „noul dictator”, care nu mai „lucra” cu armele primitive ale lui Dej și compania, teroare directă, pușcării pline și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
un Geo Dumitrescu sau Miron Radu Paraschivescu și chiar Petru Dumitriu care, după rușinoasele romane Drum fără pulbere, Pasărea furtunii și Vânătoare de lupi, publică nu numai trilogia care stă în picioare și azi, minus finalul, Cronică de familie, dar, izgonit din posturile înalte în administrația culturală, se aruncă, aproape, într-o literatură de dizident și de dizidență!... Sigur, radicalizarea sa s-a produs prin hopuri și, ca și în alte cazuri, a venit dintr-o „rea apreciere” a forurilor încă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
critic literar sau ai unui profesor de filosofie și-a avut totuși punctele sale forte. Caracterul imprecis al lucrării i-a permis fiecărei epoci să-și regleze lentilele pentru a se acomoda cu vederile expuse. Bestsellerurile sunt rareori capodopere. Moralitățile izgonesc circumstanțialul și interstițialul, asemeni unui Power Point fără înflorituri. Ar fi avut ele această posteritate fără schematismul sinopsisurilor? Sunt ceva idei în lucrare, dar nu și destule imagini. Completați urmând linia punctată." Generații întregi de scenariști și-au trecut una
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
al uitării la bătrânețe. Iar pentru musulmanul clasic, o valoare de schimb între familii. În cartierul evreiesc, îmbrăcate cu uniforma lor cenușie, cu fustă lungă și dreaptă, cu pălărie cloș și cu pantofi fără toc, soțiile și fiicele caută să izgonească orice semn de feminitate. Ca și cum Eros nu s-ar putea furișa la Thanatos decât într-ascuns sau ca provocare. În ce mă privește, n-am întâlnit decât o singură dată o frumusețe răpitoare în deambulările mele. Informându-mă, am aflat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
aplauda pe Sarah Bernhardt în L'Aiglon de Rostand, sau pe Isus adolescent reținându-și o lacrimă în fața deznădejdii unui Oedip bine jucat, înălțat pe coturnii săi cu vârful pătrat și scandând prin masca-i imprecații contra patriei care l-a izgonit. Și minunându-se, spre sfârșitul spectacolului, văzând că un erou poate dispărea într-o pădure vrăjită fără a părăsi cu totul pământul oamenilor. Tragicii greci aveau încredere în justiția divină, și el de asemenea. Dar dacă acest catharsis și această
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a interzice accesul pe esplanadă musulmanilor de mai puțin de cincizeci de ani, înlocuiesc santinelele turcești care, în 1900, interziceau intrarea sub aceleași bolți a vizitatorilor creștini, și ele succedau legionarilor romani care opreau intrarea în aceleași locuri a evreilor izgoniți din orașul lor sfânt. Destinul este "tu însuți ca dușman". Roma își săpa mormântul creând în Iudeea un vid de putere care lăsa câmp liber adepților lui Hristos. Exilați pe cuprinsul întregului litoral mediteranean, cei scăpați din Ierusalim vor deveni
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]