1,385 matches
-
o echipă solidă, după aceea a intervenit probabil oboseala. Din ce am văzut, au și ei o bancă mai “scurtă”, fiindcă cei care au jucat în repriza secundă n-au mai avut aceeași forță de aruncare, chiar dacă au fost mai “jucăuși”. B.S.: V-a impresionat cineva anume din echipa adversă? O.H.: Mi-au plăcut extrema stângă, cel mic (Volobuiev-n.n.) și interul dreapta din prima repriză (Maslovsky). B.S: Se mai pune problema calificării la acest scor? O.H.: Domnule
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
sursă de parvenire. Iar acum maimuțărești un soi de hedonism pârțâit, deși nu ești decât un cufurit regretabil. Altă variantă ar fi că nici nu crezi în ce spui. Azi dă bine să nu pari prea riguros, să faci pe jucăușul, chiar dacă în forul tău interior ești un fost tocilar agorafobic. Ce să vă mai spun. Selecția candidaților în facultatea noastră e absolut irelevantă. Sunt două tipuri de studenți: cei care au făcut pregătire și cei care nu recunosc. În general
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
urmărește orice mișcare. Pe Rica mi-o aduc aminte doar asociind prezența sa, de cea a unui mic animăluț de companie ce pendula, de regulă, între un pisoi dolofan cu blănița groasă și pete de culoare alb-cărămiziu și-un ieduț jucăuș cu care obișnuia să doarmă. N-o puteai desprinde de „Petrică”, patrupedul de câteva zile care, seară de seară, se așeza pe burtica Ricăi și crea mai frumos ca oricând comuniunea om-animal în acel colț de rai binecuvântat, unde sora
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cântă Homer, pe Glaucos, zeul marin, oracolul zgomotos și temut, cu părul plin de alge violete, cu barba Încâlcită de scoici, venind spre noi Într-un cortegiu de tritoni, sunând din trâmbiți de sidef și cu cele cincizeci de Nereide jucăușe, abia ieșite din peștera lui Nereu, În toată strălucirea și candoarea lor virginală. Plângeți pe cei care, sub același climat violent și necruțător al mării, propriu și indispensabil crimelor pasionale, n-au simțit inima lor bătându-le să sară din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de simplu. Doar să lași lucrurile să-și urmeze cursul lor firesc, până ce se secătuiesc de la sine... 2 martie 1955 M-am visat azi-noapte la Ariadna. Eram în trei: al treilea - un puști cu ochii mari de armean, cu zâmbet jucăuș... M-am trezit. Astăzi e viscol afară. Iar eu, la gura sobei, scriu și scriu din cărțile altora... Ion m-a întrebat dacă mai am timp să mă și gândesc. I-am răspuns că am atunci când umblu pe jos și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
său, care, asemenea cu al fiecărui om, nu a fost ferit de păcate. Amin. Era noapte și o liniște deplină. Întreaga natură își făcea somnul regenerator, pregătindu-se pentru o nouă activitate intensă. Sus, pe firmamentul ceresc, stelele mici și jucăușe își făceau rondul de noapte, supraveghind ca niște bodyguarzi conștiincioși liniștea și integritatea materiei vii de pe pământul nostru zbuciumat de seisme geologice și sociale. Acolo, undeva în miezul pământului, ca și în cele mai de jos straturi sociale, era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se mai întorcea. La un moment dat, când mă uit pe fereastră, îl văd vizavi, în parcul de la Sala Palatului, pe soțul meu cu Smart în lesă. Nu putuse să-l eutanasieze. Așa că recursese la o stratagemă. Pentru că Smart era jucăuș și-i plăceau câinii, îl ducea la plimbare și-i punea ceva pe ochi, ca să nu-i vadă pe ceilalți câini și să se simtă tentat să se joace cu ei. R.P. Sunt micile povești care dau marile emoții. Dar
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
care nu se mai termina în ibricul mereu împrospătat cu cristalul apei din râul ce pleca din lacul Bâlea, dar mai ales focul de lemn de jnepeni, focul cu flacăra lui caldă, catifelată, puternică și ocrotitoare. Jarul de toate nuanțele jucăușe ale rubinului umplea aerul de miresmele acrișoare ale lemnului nu tocmai uscat. Pentru Marianne Thiess nu putea să existe ceva mai frumos atunci, în acele clipe de totală dăruire, de totală fericire. S-au iubit ca o pereche de tineri
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ritate, tăticule, de parcă ar fi lucrat toată viața numai cu ciocănașul ăla ! Se cunoaște că a fost o majo retă meseriașă ! „Piff !“ încă o învîrtoșare, și ultima. Barosul lui era încordat la maximum - beton, ce mai ! și aștepta ciocănelul ăla jucăuș. „Piff !“ Așa !... Mamă, ce presiune ! Pe de o parte berea, pe de alta barosanul. „Piff ! Piff ! Piff !“ - chelnerița se oprise în fața lui și își făcea meseria. El se lăsase pe spate, pe tejghea, și capul începuse să-i vuiască, de parcă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
din sala de clasă, la un semn al învățătorului, inobservabil pentru noi, copiii ne-au salutat cu un Bună ziua! lipsit de stridență și încărcat de respect. M-am oprit pentru o clipă în dreptul unei fetițe bălaie și cârlionțate, cu ochii jucăuși ca două mărgele de peruzea, pe care am înterbat-o cum se numește învățătorul lor. Cu un glăscior limpede și melodios, în care mi s-a părut că disting dragoste și respect și mândrie, ba chiar și un pic de alint
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pur și simplu un furt un rapt de realitate ! Vies volees.. Alexandru Budac : Nu iese California Dreamin din tiparele minimaliste ? Aș spune că filmul lui Cristian Nemescu este pur și simplu spumos. în plus, aduce în prim-plan citatul filmic jucăuș într-o manieră inedită pentru cinematografia românească. Bomba californiană hurducându-se pe trepte, scena de amor care culminează cu supraîncărcarea rețelei de electricitate și explozia conductelor de apă, clasica replică Ill be back ! spusă de un demnitar, ca să dau
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
să ne scuzi un pic, avem de rezolvat o situație de ușoară criză. Coboară glasul. A fost un accident nefericit cu unul dintre torturi. Extrem de nefericit. — Domnișoara Bloomwood? Ridic ochii și vă un bărbat cu păr alb și un licăr jucăuș în privire, îmbrăcat în vestimentație albă impecabilă de chef. Sunt Antoine Montignac. Cofetarul cofetarilor. M-ați văzut cumva la emisiunea mea? — Antoine, nu cred c-am rezolvat încă problema cu... celălalt client..., spune Robyn stresată. — Vin imediat. Face un gest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
se spune ? Poate că da, dar uneori mi se pare că e mai curînd o imaginație scenografică decît una regizorală. în orice caz, nimeni n-ar putea spune că e un regizor inspirat de numere muzicale. Muzica lui Sondheim e jucăușă, subtilă și alunecoasă ; ne tachinează în permanență nevoia de ritm posedant și de refren șlăgăros, fără a o satisface vreodată. și e clar că Burton nu știe cum să se joace cu ea. Camera lui stă, oarecum crispată, pe personajul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
în aparență) sînt pline de rupturi de ritm și de inconsecvențe stilistice ; după standardele clasice, nu sînt destul de omogene și de corect proporționate sînt bizare. Nu cred că Eastwood e un neoclasic, ci un artist mult mai excentric și mai jucăuș decît consideră admiratorii, ca să nu mai vorbim de detractorii lui. Cred că filmele lui trebuie puse în legătură cu solida sa cultură jazzistică. Ca să vă distrați la ce face aici, trebuie să-l vedeți ca pe un jazzman care pornește de la o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
acasă în coșuri de nuiele și de acum plimbate îndeajuns. Liviu a făcut focul care s-a aprins destul de greu din cauza umezelii, dar perseverența a învins natura și mai cu cartoane, mai cu perne, mai cu vorba, am dat viață jucăușă flăcărilor care urmau a face cărbunii pe care carnea adusă trebuia să sfârâie. Ceea ce părea a fi compromis, s-a îndreptat astfel încât toată lumea a fost mulțumită și îndestulată. Ne-am întors fără grabă la Vâlcea, mai oprind pe ici, pe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fiecare silabă) e doar În i-ma-gi-na-ți-e, drumul Împăcării trece prin Poarta Sărutului și la Masa Tăcerii toate personajele dramei, bune și rele, se reunesc și-i privesc pe semenii lor din sală, În tăcere și unii, și alții, atât...“. Ochii jucăuși ai președintelui, pe care Îi știam de la televizor, atât de populari și familiari, zburdau iar ! „Sunteți de acord?“ Îl simt reconciliat, deși nu vrea să recunoască. Pentru a da lovitura finală, Îi servesc cel mai frumos citat din Enescu: „Menirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o zbugheam rapid, tropăind În patru labe, spre capătul Îndepărtat al tunelului, dădeam pernele la o parte și eram Întâmpinat de rețeaua de raze de soare de pe parchet, sub Împletitura de trestie a unui scaun vienez, și de două muște jucăușe care se așezau pe el cu rândul. O altă senzație de vis, și mai delicată, era furnizată de un alt joc de-a peștera, când, după ce mă trezeam dis-de-dimineață, Îmi făceam un cort din așternuturi și-mi lăsam imaginația să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
neobișnuit care se așezase curajos pe o crenguță. Vedeam clar W-ul alb de pe partea de dedesubt a trunchiului. Aripile erau Închise, iar cele inferioare se frecau una de cealaltă cu o ciudată mișcare circulară - producând probabil un vag țârâit jucăuș, prea acut pentru auzul omului. Îmi doream de mult acea specie și, când am fost Îndeajuns de aproape, am dat lovitura. Ați auzit probabil oftând un jucător de tenis, după ce a ratat o minge ușoară. Ați văzut poate fața marelui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se mulțumea să stea Într-una din lojile ce flancau parapetul Îmbrăcat În pluș, consumând acolo felii triunghiulare de torte moka ușor sărate, asortate cu frișcă, În timp ce eu Îl depășeam mereu, plin de Înfumurare, pe bietul Serghei care se Împiedica jucăuș, ca una din acele mici imagini sâcâitoare care ți se rotesc la nesfârșit În minte. O fanfară militară (Germania era În perioada aceea țara muzicii), condusă de un dirijor deosebit de smucit, se trezea la viață cam la fiecare zece minute
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
rapidă a genelor bogate pentru a urmări retragerea dantelăriei de crengi pe fondul albastru, care se Îndepărta pe marginea oblonului pe jumătate tras al căruciorului și imediat Își Întorcea bănuitor privirea spre fața mea, ca să vadă dacă cercul și copacii jucăuși nu aparțineau cumva aceleiași categorii cu jucărelele zornăitoare și umorul părintesc. A urmat un cărucior mai ușor, și când se răsucea, copilul avea tendința să se ridice, trăgând de ham, apucându-se de marginile căruțului; stând În picioare, nu atât
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ale stațiunilor balneare indicau direcția din care se auzea duduitul surd al fanfarei din pavilion. O alee inteligent concepută Însoțea aleea principală pentru vehicule; nu era peste tot paralelă cu ea, dar Îi accepta neconstrânsă rolul de ghid, Întorcându-se jucăușă de la iazul cu rațe sau de la iazul cu nuferi, pentru a se Înscrie apoi În cortegiul de platani, În cutare sau cutare punct, unde parcul contractase o fixație de edil și visa un monument. Rădăcinile, rădăcinile verdeții din amintire, rădăcinile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din suita Doamnei. La picioarele tronului, pe o treaptă, stă boier Ioan Paleologul, unchiul Doamnei Maria, pe moldovenește botezat Țamblac -, un bătrân grec, frumos, verde încă, cu barba tăiată scurt, plin de eleganță și spirit, ce răzbate din ochii săi jucăuși, adumbriți de niște sprâncene stufoase, din zâmbetul fin, ironic, blajin totuși, dar, mai ales, din vorbele lui de duh și din inima lui mare, deschisă. Veni, vidi, vici, spune Țamblac hohotind. Ștefan îi șoptește ceva, coboară din tron, se așază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ce proastă sunt! Să nu mă dai nimănui! Eu... eu sunt a Măriei tale! "Ostatică"! Teamă mi-i că eu sunt "ostaticul" ostaticei mele... Voichița râde ca zurgălăii, cristalin. Cred că, într-o altă viață, tu ai fost o veveriță jucăușă ce ronțăia toată ziulica la alune... Da' Măria ta, ce crezi c-ai fost? Ce-am fost?... Iaca, nu m-am gândit niciodată. Știu eu?... Cred că mi-ar fi plăcut să fiu un lăstun. Să zbor... Să zbor... În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Parcă s-ar uni deasupra râului, că sunt pe ambele părți. Sunt atat de frumoși și plăcuți. Mai ales că se aud pasarelele cu glasul lor fermecător. În acest râu sunt mulțime de peștișori colorați, care mai de care mai jucăuș. Intrăm în râu. Apă este caldă și plăcută. Peștișori vin și ne ciupesc de picioare, ne gâdilă. E atat de bine și frumos. Printre ramurile copacilor se strecoară raze de soare, se văd că un curcubeu. Privesc tainic printre copaci
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
botezat Miki și l-am îndrăgit din prima clipă. Era mic, dar avea niște labe mari, semn că va fi un câine vânjos când va crește. Peste puțin timp a venit o altă vecină, care mi-a adus un pisic jucăuș abia înțărcat. La țară sunt șoareci mulți! V-am adus un pisic să-l creșteți, ca să prindă șoareci! Cu ultima cursă a sosit soțul, împreună cu Mișu. Când am ieșit din cabinetul primului secretar, acesta mi-a spus că ar fi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]