66,303 matches
-
din secolul XIII, ea curtezană la curtea imperială, el războinic, "frate și soră, fie iubiți sau, poate amândouă". Fără a ști dacă se vor întâlni vreodată, cei doi își scriu poeme pe care nu și le trimit. Un fel de jurnal al absenței, un epistolar închis, așa apar poemele celor doi, de o senzualitate orientală discretă pe care n-ai fi bănuit-o la "radicalul" Andrei Codrescu. Iată două scurte secvențe în dialogul lor fantomatic: "azi n-am avut chef să
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
Simona Vasilache Ținerea de minte a scriitorilor e, de obicei, mai puțin lungă decît chițibușară. Calupuri de întîmplări pasabile, fără vreun chichirez anume, cad pe de lături mult mai adesea decît cine știe ce cornișă ieșită, dintre amintiri, în relief. Un jurnal de prozator poate purta, adică, precum "ochiul" de pictură, mențiunea detaliu. Constantin Țoiu publică, la Cartea Românească, împărțit, în 2003 și-n 2004, un asemenea jurnal pe sărite: Memorii din cînd în cînd. Volumul al doilea își ia, în parte
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
de lături mult mai adesea decît cine știe ce cornișă ieșită, dintre amintiri, în relief. Un jurnal de prozator poate purta, adică, precum "ochiul" de pictură, mențiunea detaliu. Constantin Țoiu publică, la Cartea Românească, împărțit, în 2003 și-n 2004, un asemenea jurnal pe sărite: Memorii din cînd în cînd. Volumul al doilea își ia, în parte declarat, rolul de cap compas. Închide, altfel spus, niște arcuri de cerc, punctate subțire ori trase, ușor tremurat, în cariocă. Insemnate peste rînd, așa cum ies la
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
prozator, nu pe diarist, amintirile își pierd din "buchet" cînd cîte-o "ancoră" le trage la zi. Vorbesc de scurte cronici TV, care bruiază reverii diafane de cititor pătimaș, de opinii suferind de morbul generalizării, cu acroș la stricta actualitate. Un jurnal este, totuși, pe lîngă "atîrnarea" de clipa cea repede, o strictă exersare a formei. Dar al lui Constantin }oiu ascultă, în părțile lui cele mai reușite, de spusele lui Borges: "pagina perfectă, pagina în care nici un cuvînt nu poate fi
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
presiunile mediului provincial. Singura invenție în construcție e alternanța dintre relatarea directă la persoana întâi, ca o confesiune a profesorului de fizică și matematică Radu Negrescu, care nu vrea să rămână la locul repartiției, gata de ducă sau abandon, și jurnalul profesoarei de franceză Viorica Vrabie, implicată în transformarea mentalităților învechite. Între ei se înfiripă o poveste de dragoste, iar romanul interesează mai mult prin diagrama sentimentală a acestei apropieri. În 1966, narațiunea a putut cuceri prin intimismul temei iubirii, care
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
Andrei Terian De vreme ce consubstanțialitatea dintre eul empiric și eul auctorial constituie trăsătura comună a tuturor jurnalelor, poate că ar trebui să căutăm alte concepte pentru a parcela acest gen nărăvaș. Și n-ar fi de mirare ca vechiul criteriu tematic să-și reconfirme pe această cale utilitatea. Există, astfel, trei tipuri de jurnal. Primul este jurnalul
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
comună a tuturor jurnalelor, poate că ar trebui să căutăm alte concepte pentru a parcela acest gen nărăvaș. Și n-ar fi de mirare ca vechiul criteriu tematic să-și reconfirme pe această cale utilitatea. Există, astfel, trei tipuri de jurnal. Primul este jurnalul de condiție sau de "vocație", care focalizează o anume trăsătură definitorie pentru statutul autorului: creația, sexualitatea, apartenența etnică sau religioasă etc. Dintre toate tipurile, el se apropie cel mai mult de formula "canonică" a jurnalului (presupunând că
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
jurnalelor, poate că ar trebui să căutăm alte concepte pentru a parcela acest gen nărăvaș. Și n-ar fi de mirare ca vechiul criteriu tematic să-și reconfirme pe această cale utilitatea. Există, astfel, trei tipuri de jurnal. Primul este jurnalul de condiție sau de "vocație", care focalizează o anume trăsătură definitorie pentru statutul autorului: creația, sexualitatea, apartenența etnică sau religioasă etc. Dintre toate tipurile, el se apropie cel mai mult de formula "canonică" a jurnalului (presupunând că ar exista așa ceva
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
tipuri de jurnal. Primul este jurnalul de condiție sau de "vocație", care focalizează o anume trăsătură definitorie pentru statutul autorului: creația, sexualitatea, apartenența etnică sau religioasă etc. Dintre toate tipurile, el se apropie cel mai mult de formula "canonică" a jurnalului (presupunând că ar exista așa ceva). La noi, Rebreanu, Olăreanu și Cărtărescu ilustrează trei vârste diferite ale genului. Al doilea tip îl reprezintă jurnalul "istoric", bilanț deopotrivă al "omului care am fost", dar și al "omului supt vremi". Cum specia constituie
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
etnică sau religioasă etc. Dintre toate tipurile, el se apropie cel mai mult de formula "canonică" a jurnalului (presupunând că ar exista așa ceva). La noi, Rebreanu, Olăreanu și Cărtărescu ilustrează trei vârste diferite ale genului. Al doilea tip îl reprezintă jurnalul "istoric", bilanț deopotrivă al "omului care am fost", dar și al "omului supt vremi". Cum specia constituie o minuțioasă cronografie ce transformă eul într-o cutie de rezonanță a ecourilor vremii, impactul său e direct proporțional cu (in)stabilitatea epocii
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
bilanț deopotrivă al "omului care am fost", dar și al "omului supt vremi". Cum specia constituie o minuțioasă cronografie ce transformă eul într-o cutie de rezonanță a ecourilor vremii, impactul său e direct proporțional cu (in)stabilitatea epocii: toate jurnalele noastre "de sertar" apărute după 1989 se încadrează aici. În fine, jurnalul de călătorie alcătuiește cel de-al treilea tip; pretextul său e o "escursiune" care pune în evidență confruntarea între două culturi sau moduri de viață. În literatura noastră
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
vremi". Cum specia constituie o minuțioasă cronografie ce transformă eul într-o cutie de rezonanță a ecourilor vremii, impactul său e direct proporțional cu (in)stabilitatea epocii: toate jurnalele noastre "de sertar" apărute după 1989 se încadrează aici. În fine, jurnalul de călătorie alcătuiește cel de-al treilea tip; pretextul său e o "escursiune" care pune în evidență confruntarea între două culturi sau moduri de viață. În literatura noastră, aceasta e forma cea mai veche, căci toți diariștii autohtoni de la Milescu
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
Eliade mai putea să descopere fascinat, aidoma călătorilor din secolul romantic (Golescu, Alecsandri, Filimon & Co.), mirajul unei culturi străine. Nu și autorii contemporani: mai ales în a doua jumătate a secolului (la Eugen Simion sau Gabriela Melinescu, de pildă), obiectul jurnalului de călătorie încetează să mai fie confruntarea dintre culturi, ci aceea dintre imaginile prefabricate ale diaristului și realitățile trăite. Turistul contemporan nu se mai întreabă, asemenea lui Aurel Vlaicu, câți creițari va fi costat "drăcovenia" ceea de Luvru, ci revede
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
Turistul contemporan nu se mai întreabă, asemenea lui Aurel Vlaicu, câți creițari va fi costat "drăcovenia" ceea de Luvru, ci revede ilustrata sau recitește pasajul cu pricina pentru a-și verifica informațiile pe teren. La fel se petrec lucrurile în Jurnal-ul elevețian al Ioanei Bot, care consemnează trecerea chinuitoare a nouă luni petrecute la Universitatea din Zürich cu ocazia unei burse doctorale. Astfel, înainte de a privi lumea, autoarea o citește prin filtrul reprezentărilor cunoscute: "din stația de funicular, admir Alpii
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
liniștească (știu eu poza cu Alpii, am văzut-o în cărți), îmi creează senzația (bolnavă) de Ťneacasăť: sunt într-un text, Alisă nătângă și minunată (adică, minunându-se)." Această "percepție mereu livrescă a cosmosului" trădează, de fapt, o criză a jurnalului de călătorie. De vreme ce clișeele identitare tind să devanseze realitatea, pitorescul - valuta forte a peregrinilor dintotdeauna - se dezvăluie cu mare zgârcenie, privirea voiajorului rămânând adesea captivă în țarcul propriilor reprezentări. Astfel încât, vrând-nevrând, diaristul rătăcește uneori nu pe imașuri feerice, ci în
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
multicultural constituie sursa acestui pitoresc second-hand. Chiar și atunci când îi descrie pe aborigeni, Ioana Bot e preocupată mai mult de particular decât de "specific"; fără a eluda reflecția, ea evită generalizările. Iată de ce, spre deosebire de alți diariști - Eugen Simion își încheia Jurnalul parizian cu un consistent capitol despre "spiritul francez" -, autoarea nu caută un "sentiment helvet al ființei", ci eterogenitatea umanului. Astfel, sunt de reținut, în această comédie a limbajelor și mentalităților, paginile despre bulgarul fascist, despre Kim și "legitimitatea" comunismului, despre
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
deșiră-n căldare... Frig, fulgi răzleți (zăpada mieilor?)." Pe de altă parte, nota pitorească revine, în mod paradoxal, tocmai prin îngroșarea convenției și invazia livrescului. Chiar autoarea își mărturisește intenția stilizării: "Mă învinuiesc tot mai mult de nesinceritate în legătură cu acest "jurnal": scriu într-însul multe evenimente "rumegate", "filtrate", cărora le-am făcut deja sensul. O nesinceritate orgolioasă (adică eu sunt cea care le dă sens), narcisiacă (adică, sensul fiind al meu, mă proiectez pe mine în lume, o descopăr după chipul
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
orgolioasă (adică eu sunt cea care le dă sens), narcisiacă (adică, sensul fiind al meu, mă proiectez pe mine în lume, o descopăr după chipul și asemănarea mea ș...ț)." E drept că vocea eului biografic răzbate adesea în paginile jurnalului, clamând solitudinea, înstrăinarea și angoasa; dar "aventură formativă" pe care o promite nota introductivă e, de fapt, o inițiere ratată, căci ea se bazează pe o "existență suspendată, provizorie, întreruptă". Altminteri, Elveția nu oferă spre contemplare bănci, ceasuri sau marmote
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
latinei, ale latinei ce n-a murit de tot...") sau a limbii române ca "lingua franca a underground-ului blocului socialist". Așadar, nu moravurile autohtone sau "matricea stilistică" locală, ci inteligența malițioasă și disponibilitatea fabulatorie ale Ioanei Bot susțin esteticește acest Jurnal elvețian, care indică atât criza formei, cât și posibilitățile sale de regenerare. Ioana Bot, Jurnal elvețian. În căutarea latinei pierdute, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2004, 204 p.
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
franca a underground-ului blocului socialist". Așadar, nu moravurile autohtone sau "matricea stilistică" locală, ci inteligența malițioasă și disponibilitatea fabulatorie ale Ioanei Bot susțin esteticește acest Jurnal elvețian, care indică atât criza formei, cât și posibilitățile sale de regenerare. Ioana Bot, Jurnal elvețian. În căutarea latinei pierdute, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2004, 204 p.
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
Cistelecan, Simona Sora, Paul Cernat, Daniel Cristea-Enache, Liviu Antonesei, Tania Radu și Horea Poenar. Întrebările anchetei se referă la schimbările de canon de după 1990 și cer numele a cinci autori afirmați în ultimii ani pentru fiecare gen literar: poezie, proză, jurnal, eseu, critică literară. Deși răspunsurile celor invitați (vor urma și alții) nu sunt deloc lipsite de idei, Cronicarului îi e clar că discuția despre canon nu va duce prea departe nici de data aceasta. Multe chestiuni nu vor fi lămurite
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]
-
doar conectorii; substantivul plus e folosit și în formula "un plus de" = "mai mult(ă)", specifică unui limbaj publicitar extrem de clișeizat și uzat: "Alegerea accesoriilor potrivite aduce un plus de expresivitate și originalitate în imaginea de ansamblu a ambientului dumneavoastră" (jurnalul.ro); "Laguna - un plus de tehnologie, un plus de securitate" (titlu, în Adevărul, nr. 4591, 7.04.2005); "Însușește-ți un plus de stil!" (eva.ro).
Plus că... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11747_a_13072]
-
atinge, țintit, extremele: beția sîngelui, în cărnurile pofticioase, poftite și, de partea cealaltă, ultimul zvâcnet trezit de cuțit inimii deja neînstare să mai bată. Proza lui Bonciu, ręveur solitaire, speriat de lume ca un prunc de visele rele, e un jurnal de bacanale și de iubiri mediumnice pentru fetițe-femei, dăruite, în sfîrșit, amantului postum. Experiențe de toată mîna, din cele care se spun și, mai ales, dintre acelea ascunse sub pietatea gustului burghez trec, în carte, de la unii la alții, urmînd
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
lui Văcăroiu la președinția Senatului (detaliul cu M.I. nu e menționat în Academia Cațavencu, dar se află în memoria Cronicarului. Să vă urăm, dragi tovarăși și pretini, la mai mare! Fiindcă meritați. l VIA}A ROMÂNEASC| din ianuarie-februarie continuă publicarea jurnalului lui Mircea Ciobanu, nu doar emoționant ca document moral și psihologic, dar util pentru cunoașterea rădăcinilor operei literare și a proiectelor (unele abandonate) care-i umblau prin cap scriitorului. l Tot acolo, Radu Voinescu ne mai ia o dată prin surprindere
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11781_a_13106]
-
am destule neamuri la țară, plus mediu rustic, cotcodăcituri, mugete, lătrat de câini ș.a.? Sigur, știu că îmi va fi greu, că voi suferi mult, fiindcă îmi vor lipsi aglomerația de talk-show-uri de la Realitatea Tv, vorbe spuse la telefon în cadrul "Jurnalelor tv", care pot zgudui lumea prin tragismul lor, cum ar fi: "-N-am nici un element referitor la chestia 3) asta", ale domnului ambasador în Irak, Mihai Stuparu... Sau principiul domnului Cristian Borcea de la echipa de fotbal Dinamo: "O injecție cu virus
Demnitari, actori și-un harem... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11827_a_13152]