1,484 matches
-
acțiunile sale" (DEX, 1975,p. 120). Din perspectiva lui P.P. Neveanu autonomia este „modalitate de a fi a unui organism, persoană (sisteme în general) care funcționează independent, se determină pe baza propriei sale structuri, a legilor sale interne". În viziunea Kantiană, conform aceluiași autor, autonomia reprezintă „libertatea omului care , prin efortul propriilor sale reflexii, își dă sieși principii de acțiune. În psihologia contemporană autonomia are sens apropiat de cel de autodeterminare, mijlocită prin reglaj conștient. (P.P. Neveanu, 1978, p. 96). Definiția
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
Descartes sunt în număr de trei: intuiția, deducția și inducția. Intuiția poate fi privită ca cel mai controversat dintre instrumente pentru că ea este o formă de "cunoaștere de-a gata". Aici putem vorbi despre o formă de apriorism în sens kantian, dar argumentele și construcția carteziană nu este mulțumitoare. "Înțeleg prin intuiție nu acea impresie nesigură pe care o dau simțurile, nici judecata înșelătoare pe care o alcătuiește, nu întotdeauna în chip fericit, imaginația, ci aflarea de către inteligența pură și adâncită
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Gabriel Pârvu • Dreptate distributivă și sănătate în filosofia contemporană, Loredana Huzum • Dreptatea ca libertate. Locke și problema dreptului natural, Gabriela Rățulea • Estetica pragmatistă. Arta în stare vie, Richard M. Shusterman • Filosofia artei, Florence Begel • Filosofia umanului. Personalism energetic și antropologie kantiană, Viorel Cernica • Filosofia sistemelor normative. Dreptul și morala, Raluca Mureșan • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Immanuel Kant. Poezie și cunoaștere, Vasilica Cotofleac • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Jean Calvin
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
5. Munca și tehnica, Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Paradigme în istoria esteticii filosofice. Din Antichitate până în Renaștere, C. Aslam • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica • Teze kantiene în arhitectură, Vasilica Cotofleac 1 Jean Jeaques Wunenburger, Philososphie des images, PUF, Paris 2001. 2 Amos Funkenstein în Teologie și imaginație științifică, Editura Humanitas, București, 1998. 3 Folosim termenul i-mediat pentru a descrie ceea ce în
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Paradigme în istoria esteticii filosofice. Din Antichitate până în Renaștere, C. Aslam • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica • Teze kantiene în arhitectură, Vasilica Cotofleac 1 Jean Jeaques Wunenburger, Philososphie des images, PUF, Paris 2001. 2 Amos Funkenstein în Teologie și imaginație științifică, Editura Humanitas, București, 1998. 3 Folosim termenul i-mediat pentru a descrie ceea ce în mod normal știința numește
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
credinței. În forma mistică a cunoașterii, realismul scoate omul din lumea vizibilă, transgresând indistincțiile dintre exterior și interior și situând ființa în orizontul arhetipurilor. În plan uman, potrivit concepției lui Petre Țuțea, Realul nu se identifică cu obiectul cunoașterii fenomenalismul kantian, ficționalismul -, iar sub raport mistic, Realul echivalează cu Adevărul Unic. Iată de ce gânditorul român formulează o concluzie pertinentă: nu se poate niciodată gândi real fără termenii fundamentali: creație ex nihilo, ordine, ierarhie, vocație, revelație și finalitate ultimă. De aceea, un
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
termeni în proces: ceva care transcende față de ceva care este depășit. În chestiunea universului, ființa umană este și transcendentă, întrucât ființa umană face parte din univers, și depășită, întrucât ea este subiect de cunoaștere. Conștiința modernă este antinomică, potrivit gândirii kantiene; chiar dacă opozițiile sunt nefericite, simțul filosofului pentru caracterul antinomic al rațiunii este de o precizie și de o tărie clasică. Rațiunea fragmenteză universul; ea desface și despică totul, vindecarea existenței fiind realizată de gândirea ascetică, cea purtătoare de Dumnezeu. Deci
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
oferit de limbă pentru acest talent este "acțiune". Ea e unică pentru că pune în mișcare procese care, în automatismul lor, seamănă mult cu procesele naturale; și tot ea marchează începutul a ceva, începe ceva nou, preia inițiativa sau, în termeni kantieni, își forjează propriul lanț. Miracolul libertății e inerent acestei abilități de a începe, la rîndul ei inerentă faptului că fiecare ființă umană - prin simplul fapt că s-a născut într-o lume care a existat înaintea sa și va exista
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
superioră al Seminarului Teologic. În perioada 1919-1924 a frecventat, cu întreruperi, cursurile Facultății de Litere și Filozofie a Universității din Iași, unde și-a luat licența în filozofie cu mențiunea „Magna cum laudae”, susținând teza: Raportul dintre judecățile și categoriile kantiene. Între anii 1927-1929 a predat filosofia la Seminarul Teologic din Huși, la Liceul de fete Elena Doamna și apoi la Liceul de băieți Al.I.Cuza din aceeași localitate, fiind în ultima perioadă și director al acestuia. Susținut de Dimitrie
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
că este nelimitat, nu cunosc nici unul care să garanteze deducțiile din individualitatea viziunii" [s.n]11. Apropiată de abordarea să, după cum el însuși recunoaște, este Kosmos [Cosmosul], de Alexander Von Humboldt (vol. I-II, 1845, 1847), o sinteză a opiniilor kantiene asupra unității fenomenelor naturale, căruia scriitorul i-a dedicat propriul eseu. Totuși, Edgar Poe evidențiază, chiar de la început, diferențele dintre abordările lor: El prezintă subiectul, totuși, nu în individualitatea, ci în generalitatea lui. Tema să, în ultimă instanță, este legea
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cum spune Bénichou, "o ființă rară și privilegiată"9. În viziunea wordsworthiană, el este capabil că, prin puterile magice ale imaginației, să creeze ceva absolut nou, unic, original, transgresând astfel condiționările propriei existente, lărgind sfera cunoașterii, în general (fără limitarea kantiana, la domeniul artei): Singură dovadă a geniului este acțiune făcută bine, ceea ce merita să fie făcut și care nu a fost niciodata făcut înainte. În artele frumoase, semnul infailibil al geniului este lărgirea sferei sensibilității umane, pentru încântarea, onoarea și
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
barbian este cât se poate de elocvent și de clar, dorim să subliniem că respingerea conceptului poesc de poezie, al cărui domeniu ar fi Sufletul total, ca "idealista", reia, de fapt, critică bergsoniana 12, din "L'évolution créatrice", a conceptului kantian de unitate a cunoașterii și naturii, - căruia Poe îi datorează atât de mult - ipostaziată, în ceea ce filozoful francez numește "un Dumnezeu formal, ceva care nu este încă divin la Kant, dar care tinde să devină"13. Nu numai persistentă nealterata
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
gandire [s.n.], mod ce depășește știință ancilara și devine consistentă. Aceasta este și concluzia lui Poe în Eureka 72. Să remarcam faptul că, la Ion Barbu, domeniul poeziei nu mai este Frumosul, ci Adevărul. Și, daca păstrăm în minte descrierile kantiene, vom înțelege că permutarea termenilor nu este doar un joc gratuit, ci semnifică o schimbare majoră de metodă, sau, cum spune poetul, un "mod imediat de gandire" (care este așadar, intuiție și analiza, intr-o relatie dialectica, ca și la
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Barbu o chestiune de poetica generală - poiesis-ul are un domeniu al său, delimitat din operațiuni specifice și îndeplinește funcții cognitive, pe care nici un alt demers de cunoaștere nu și le asumă. Critică "idealismului" soluției poești prelungește critică bergsoniana a teoriei kantiene a frumosului, în jurul căreia, romanticul american își elaborase propria construcție teoretică. S-a speculat mult asupra semnificației acestei bucăți de proza pentru activitatea literară a lui Ion Barbu. Nici una din ipotezele avansate până acum, nu pot fi excluse. Să observăm
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
senzorială. Odată admisă posibilitatea experiențelor religioase autentice, devine necesară postularea existenței Transcendentului la care, dacă sunt autentice, experiențele religioase să reprezinte răspunsuri. Demersul argumentativ este similar celui kantian referitor la temeiurile comportamentului moral. De altfel, Hick valorifică explicit și schema kantiană lucru în sine/ fenomen pentru a justifica (nepărtinitor) diversitatea experiențelor religioase: Transcendentul nu poate fi descris sau înțeles, este inefabil, transcategorial. Există o capacitate umană înnăscută de a-i conștientiza prezența, în virtutea imanenței acestuia în natura umană. Oamenii sunt conștienți
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
bune practici de coeziune socială, percepute ca expresii ale iubirii aproapelui, e direct proporțional cu modul în care actorii implicați înțeleg această iubire: ca mai degrabă bunăvoință omenească sau ca mai degrabă lege. Divinul pare a garanta în felul acesta, kantian, raportarea corectă a oamenilor unii la ceilalți. În același timp, posibilitatea bunei funcționări a sistemului în numele simplei iubiri omenești, cel puțin în accepțiunile explicite ale lui Rorty, Vattimo și Hick, există. Această posibilitate sugerează recalibrarea statutului ontologic uman. Dacă omul
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
și simplu construcții verbale. Obiecția că noi nu avem acces la aceste norme decât prin acte individuale de cunoaștere, acte pe care nu le putem evita sau depăși, este doar aparent impresionantă. Aceasta e obiecția ce s-a adus criticii kantiene a cunoașterii și poate fi combătută cu argumentele lui Kant. Este drept că noi putem interpreta greșit sau putem să nu înțelegem aceste norme, dar aceasta nu înseamnă că criticul își asumă rolul supraomenesc de a critica din afară puterea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
să-l descoperim în istorie. Romantismul, de exemplu, nu este o calitate unitară care se răspândește ca o infecție sau ca o plagă, nici nu este, desigur, o simplă etichetă verbală. El este o categorie istorică sau, dacă preferăm .termenul kantian, o "idee normativă" (sau, mai degrabă, un întreg sistem de idei) cu ajutorul căreia interpretăm procesul istoric. Dar acest sistem de idei l-am găsit în procesul însuși. Această accepție a -termenului de "perioadă" se deosebește de o alta, frecvent folosită
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de piață generalizate și implicit modalitatea de înțelegere a puterii și valorii unui om nu ar putea să dispară o dată cu suveranitatea. Plecând de la aceste observații, putem înțelege mai bine importanța teoretică a ideii de sociabilitate la Locke, din perspectiva distincției kantiene dintre stare socială și stare civilă, dublată de distincția dintre dreptul privat și dreptul public. Indiferent de credința asupra naturii bune sau rele a omului, ideea de societate (de convenție non-civilă) - ca un spațiu intermediar între individ și stat - deschide
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Camelia Grădinaru • Dilthey sau despre păcatul originar al filozofiei, Radu Gabriel Pârvu • Dreptate distributivă și sănătate în filosofia contemporană, Loredana Huzum • Estetica pragmatistă. Arta în stare vie, Richard M. Shusterman • Filosofia artei, Florence Begel • Filosofia umanului. Personalism energetic și antropologie kantiană, Viorel Cernica • Filosofia sistemelor normative. Dreptul și morala, Raluca Mureșan • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Immanuel Kant. Poezie și cunoaștere, Vasilica Cotofleac • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Jean Calvin
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
5. Munca și tehnica, Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Paradigme în istoria esteticii filosofice. Din Antichitate până în Renaștere, C. Aslam • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica • Teze kantiene în arhitectură, Vasilica Cotofleac 1 John Locke, Two Treatises of Governement, Peter Laslett (ed.), Cambridge University Press, Cambridge, 1966, p. 137. 2 Ibidem. 3 Este semnificativ în acest sens faptul că prima teorie modernă a dreptului
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Paradigme în istoria esteticii filosofice. Din Antichitate până în Renaștere, C. Aslam • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica • Teze kantiene în arhitectură, Vasilica Cotofleac 1 John Locke, Two Treatises of Governement, Peter Laslett (ed.), Cambridge University Press, Cambridge, 1966, p. 137. 2 Ibidem. 3 Este semnificativ în acest sens faptul că prima teorie modernă a dreptului natural a fost formulată
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
sfera receptorului, era a omului care nu suferă de plictis și nici nu este stăpînit de absurd, una care punea între paranteze "astenia sau chiar neurastenia"4 exprimate de spațiul filosofic german, francez sau englez. Cu o precizare însă: filosofia kantiană l-a influențat pe Blaga, de la Kant a păstrat filosoful nostru statutul autonom al științei, religiei și artei, dar s-a și despărțit de el prin categoriile inconștientului pe care le-a adăugat categoriilor din Critica rațiunii pure. A doua
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
sfîrșitului trăit de omul contemporan lui65. Sensibilitatea rămînea, și pentru Noica, una dintre tulpinile esențiale specifice cunoașterii umane, iar conceptele, în procesul cunoașterii, surveneau la capătul unei convertiri, prin intelect, a intuițiilor oferite de sensibilitate. În construcțiile filosofice noiciene, mecanismul kantian nu e părăsit în datele lui fundamentale, în pofida augmentărilor aduse de filosoful român, de pildă, sistemului categoriilor. Tocmai de aceea, conceptul ființei, așa cum putea fi gîndit în spațiul nostru spiritual, absorbea în pliurile sale reprezentarea furnizată de sensibilitate, de aici
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
român, de pildă, sistemului categoriilor. Tocmai de aceea, conceptul ființei, așa cum putea fi gîndit în spațiul nostru spiritual, absorbea în pliurile sale reprezentarea furnizată de sensibilitate, de aici sentimentul românesc al ființei și distincția, din subtext, dintre ceea ce poate fi, kantian vorbind, forma și materia oricărui fenomen. Nu putem trece, deci, așa de ușor și nepedepsiți peste faptul că filosofarea lui Noica se petrecea nu doar în idiomul românesc, ci și, în egală măsură, într-un spațiu și într-un saeculum
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]