16,896 matches
-
energia electrică necesară Egiptului. Și aceasta proporție este în scădere, ceea ce face ca importanță proiectului în balanță energetică a Egiptului să se reducă. Barajul este o construcție impunătoare: înălțimea să este de peste 100 metri și are o lungime de 5 kilometri, rezervorul sau acoperind o arie de 6 000 kmp. Este cel mai înalt baraj din lume care este construit prin umplere cu pietre și pietriș; investiția s-a ridicat la imensă valoare de peste 1 miliard USD. Lățimea la baza este
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
care se apropie, aterizează. Liniște, apoi vocea Omului. OMUL: Mi s-a întâmplat acum șase ani. Zburam deasupra Saharei, singur în avionul meu. Deodată mi s-a stricat ceva la motor și a trebuit să aterizez. Eram la sute de kilometri de orice așezare omenească, nevoit să duc la bun sfârșit o reparație anevoioasă. Apă de băut, abia dacă aveam pentru opt zile. Trebuia să mă grăbesc. (Se ridică cortina. Pustiu. În stânga, în prim-plan, vizibil parțial un avion. Alături, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
călugărițe pleacă la București să-și ia licența, gata să se întoarcă cu ea, călăuzindu-se după sintagma „decât codaș la oraș...“. Poate Eugenia Ionescu nu știe, dar în tot acest timp la care se referă însemnările sale, la câțiva kilometri distanță de Câmpina, adică în Buștenari, trăia un cetățean pe nume Geo Bogza. Se răsese în cap, ceea ce-i scandalizase pe oamenii de bine ai comunei unde el avea o sifonărie. O afacere care-i asigura o oarecare siguranță financiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
niște bioteroriști. Animale postmoderne. Se știe că mirosul joacă la multe viețuitoare un rol foarte important în recunoaștere. De exemplu, fluturele Bombyx care emană un miros extrem de puternic poate fi reperat olfactiv de către perechea sa de la o distanță de peste un kilometru. Metaforic putem să afirmăm că și un aurolac poate fi simțit tot cam de la aceeași distanță. În autobuz, aurolacii devin o naționalitate conclocuitoare care se automarginalizează. La fel ca la Piatra-Neamț. Că tot avem proaspăt în minte exemplul. Unul rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Mergeam de se zgâlțâiau și tablele de pe Dacie și era nouă. Aveam 140 liniștit. Mai încolo, altă barieră, pregătește banii, când, haț, îmi dă un tichet parcă-l văd și acuma. A, e bine, asta e fără bani! După n kilometri iar barieră, dar aici erau ghișee și era o fătucă acolo. Tu, hai să oprim undeva, că nu mai puteam, mă durea spatele. O parcare, frumos de tot, cu jucărele pentru copii. Am mâcat, mi-am făcut ditimai cana de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
făcut ditimai cana de nes. Am tras un pui de somn de vreo oră. Primisem alt tichet pentru tronson. Am pierdut acolo o groază de timp. La următorul ghișeu, să mi se facă părul măciucă. Fuseseră numai vreo 30 de kilometri și-mi luase mai mult decât de la Strasbourg și până la tronsonul ăla. P-ormă mi-am explicat treaba că în toate parcările nu plăteai nimica, dar ei probabil aveau un timp calculat, cu o viteză de, de aici până aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
litere. Poți citi orice. Orice gest, orice chip spune ceva semnificativ. Deși, uite, dacă orice e semnificativ înseamnă că nimic nu mai e semnificativ. Câmpina e un oraș scris, mâzgălit permanent. Afiș: „Disco X-tasy. Muzică la 5000 de wați. 5 kilometri de cablu. Sute de lumini și luminițe“. Grafitti. Porcării. Și ele trebuie citite. Pereții din Câmpina, cel puțin prin centru, au puține porcării. Pe liceul „Nicolae Grigorescu“ nu scrie mai nimic. Sau colegiu, așa cum ne lămurește o placă orientativă. „Forza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
unu’. Aveam încredere în ei... Când am ajuns la punctul ordonat - La Copăcel - am trimis semnal prin curier că drumu-i liber. Zorii zilei ne-au găsit grupați în acest punct. Locul este o ridicătură care domină împrejurimile pe zeci de kilometri... Se vede și turla bisericii lui Bașotă de acolo. Ca-n palmă. La vreo trei sute de metri înainte, pe șosea, se găsește o răscruce. „Crâșma din drum”. Locul este marcat de o fântână. Ordinul colonelului a sunat clar: „Până nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Costăchele! Hai să mergem noi la făcut traverse. Suntem tunari, nu babe. Hai!” - a sărit Filip. Ne-am prezentat șefilor și am primit dezlegare. Din prima zi am intrat în plin... Până la șandramaua unde se făceau traversele erau vreo patru kilometri. Și minune! Rușii au căpătat încredere în noi. Ne trimiteau fără pază. La ieșirea din lagăr, luam o legitimație de liberă trecere, pe care o predam la întoarcere. O prezentam doar dacă ne întâlneam cu vreo patrulă. În limba lor
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Dunărea nu era mai lată! Ne am ostoit setea. Ne-am răcorit fața și am umplut bidonul cu apă. Ne-am scos încălțările și am pornit pe firul apei la vale. Nu ne atingeam nici de un pai. După câțiva kilometri, am ieșit la mal, prinzându-ne de crengile unei răchiți. Am sărit cât mai departe am putut. Știam de la cei care au încercat să evadeze că au fost prinși cu câinii. Greșeala lor a fost că au trecut apa drept
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
se prezinte la noul post. Merse cu un autobuz până la o intersecție de drumuri, când șoferul, oprind mașina, îi arătă că peste dealul acela din față e satul despre care a întrebat. Nu e departe, nu sunt decât vreo trei kilometri" zise el. Trei kilometri în limbajul localnicilor, însemnau de fapt cam 5, dacă nu mai mult. Apoi parcurse un drum colbăit, printre lanuri de porumb și floarea soarelui, cu liziere de salcâmi și gârneață. Simona privea întinderile în care toamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
post. Merse cu un autobuz până la o intersecție de drumuri, când șoferul, oprind mașina, îi arătă că peste dealul acela din față e satul despre care a întrebat. Nu e departe, nu sunt decât vreo trei kilometri" zise el. Trei kilometri în limbajul localnicilor, însemnau de fapt cam 5, dacă nu mai mult. Apoi parcurse un drum colbăit, printre lanuri de porumb și floarea soarelui, cu liziere de salcâmi și gârneață. Simona privea întinderile în care toamna nu intrase cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
putea însemna atât o schimbare de decor, cât și depărtarea de ochii vicleniți ai unor colegi și colege. Trebuia să facă însă o navetă plină de dificultăți, cu un mijloc de transport care nu ajungea până în sat, să parcurcă trei kilometri bogați pe un drum care, o dată cu dezlănțuirea ploilor din toamna aceea, îi făcu imposibilă prezența la toate orele puse în programul săptămânal. Într-una din zile, Simona străbătu același drum spre sat pe o ploaie cumplită. O însoțea un sătean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
carențe. Cum a doua zi era duminică, în primele ore ale dimineții, merse la spital pentru a se informa dacă sunt cazuri urgente și, în jurul orei zece porni la drum. Avea de străbătut cu mașina o cale de peste 150 de kilometri, timp suficient să-și întocmească un dialog mental cu ai săi, dacă Doina nu i-ar fi luat-o înainte să le detalieze întreaga poveste. La intrarea în Focșani, după nici un kilometru parcurs pe șoșeaua de centură, avu o pană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
străbătut cu mașina o cale de peste 150 de kilometri, timp suficient să-și întocmească un dialog mental cu ai săi, dacă Doina nu i-ar fi luat-o înainte să le detalieze întreaga poveste. La intrarea în Focșani, după nici un kilometru parcurs pe șoșeaua de centură, avu o pană de cauciuc. Asta îi mai lipsea. În cele din urmă, încărcat nervos, ajunse la casa părinților săi. Bucuria îmbrăcă întreaga casă într-o haină de sărbătoare. Trecuse mai mult timp de când părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ei pentru întreg anul acela. Părinții nu știau, nu le spusesem nimic, pentru a nu-i face să sufere. Acasă mă duceam des, chiar dacă era departe. Cum aveam o mică ocazie, n-o ratam. De multe ori, mergeam câte șaisprezece kilometri pe jos, din satele vecine, numai pentru a putea să-mi văd părinții și să-i ajut cu ceva. Au fost cazuri când, de dorul lor, chiar și noaptea mersesem pe jos, acei kilometri, pentru a ajunge acasă. Mă duceam
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
De multe ori, mergeam câte șaisprezece kilometri pe jos, din satele vecine, numai pentru a putea să-mi văd părinții și să-i ajut cu ceva. Au fost cazuri când, de dorul lor, chiar și noaptea mersesem pe jos, acei kilometri, pentru a ajunge acasă. Mă duceam însetată de vorbele părinților, căutam să stau cât mai mult cu ei, să mă bucur și să-i bucur, să le aud vorba sfătoasă și să le văd bucuria din ochii lor. Totuși, tânără
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
considerare în optimizarea procesului DEVCOM. Caseta 10tc "Caseta 10" De la facilitare CAR la proiect FRDS1tc "De la facilitare CAR la proiect FRDS1" „În toamna lui 2002, după o călătorie cu mai multe peripeții, printre care și parcurgerea unui drum de zece kilometri de «off-road» în cel mai pur sens al cuvântului, ajungeam la Zimbru, comuna Gurahonț. Voiam să fac o evaluare a capitalului social al comunității satului, pentru a-l include într-un proiect de facilitare comunitară desfășurat de Centrul de Asistență
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
lor cele mai importante și identificasem liderii de opinie ai comunității. Una dintre problemele cu care se confruntă sătenii zi de zi este parcurgerea drumului de acasă în comună și din Gurahonț către casă. Drumul are o lungime de zece kilometri, este foarte deteriorat și poate fi parcurs doar cu mașini mari, fiind circulat în general de mașini care transportă lemne. Există un autobuz care are două curse pe zi și parcurge cei zece kilometri în mai mult de o oră
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
Drumul are o lungime de zece kilometri, este foarte deteriorat și poate fi parcurs doar cu mașini mari, fiind circulat în general de mașini care transportă lemne. Există un autobuz care are două curse pe zi și parcurge cei zece kilometri în mai mult de o oră. În mai 2003 au început să apară primele rezultate ale procesului de facilitare comunitară. Câștigasem deja încrederea comunității în care lucram, iar liderii comunitari - în cazul satului Zimbru, liderii de opinie pe care îi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
000 euro. De asemenea, a fost aprobat și proiectul satului Dulcele, unul dintre celelalte trei sate. Impulsionată de această realizare a comunității din Zimbru, primăria comunei le-a promis oamenilor să preia repararea celorlalte două tronsoane din drumul de zece kilometri. Văzând că se poate, oamenii din Zimbru fac în prezent demersuri pentru a înființa o asociație comunitară și plănuiesc să reînvie căminul cultural, o instituție care, de ceva vreme, a dispărut din satul lor. Toate acestea pe lângă cele legate de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
urs, întunecată la față din pricina atâtor griji, dar înțeleaptă și generoasă. Și acum îi văd ochii, fața, îi aud vorbele pe care mi le-a spus când am plecat la școală în oraș. M-a petrecut până la șosea, cam trei kilometri peste hotar, fără să scoată un cuvânt. Îi simțeam inima suspendată de un fir de păianjen. Crescusem în brațele ei. De la câteva luni mă culca cu ea. Mă strecuram în căușul cald al corpului ei masiv, întotdeauna mirosind a busuioc
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aproape cât Europa, sunt distribuite la numai 19 milioane de locuitori, în prezent, la doar 8 milioane în 1955. Pentru a ajunge de la un capăt la altul al Sydney-ului, cel mai mare oraș din Australia, trebuie să străbați 200 de kilometri, și asta pentru că puțini australieni acceptă să locuiască la bloc. Sydney-ul se compune din suburbii, ca niște orașe-satelit, formate din case fără etaj, așezate în mijlocul unor grădini pline de vegetație sau chiar al unor parcuri naționale cu arbori seculari. Legătura
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
i-e bine și i-e rău. "Ce-i?" întreabă cu groază în suflet. "Mâine la opt ai susținerea lucrării de diplomă". I se aprind creierii, îi explodează inima, i se oprește respirația. E miezul nopții, sunt la 30 de kilometri de orașul în care va avea loc cununia ei științifică, mâine la ora opt, iar el se uită la ea cu o privire de nou-născut. "De când știi asta?" "De la amiază". "Și de ce n-ai venit cu primul autobuz să-mi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
indiferent. Are senzația că duce în spate autobuzul cu toți oamenii aceștia, ba trage și dealul pe care se cațără autobuzul cu răsuflarea întretăiată, din moment în moment se va face praf totul, vor rămâne în mijlocul câmpului, la zeci de kilometri de oraș, nu, nu se va întâmpla asta, deși s-a întâmplat de atâtea ori, cine îi garantează că vor ajunge până în oraș când autobuzul stă să se desfacă în bucăți. Mai bine să se gândească ce va spune la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]