1,574 matches
-
pattern în modul de a răspunde întrebărilor despre HIV/SIDA la această populație: după mai multe ezitări, aproape toți recunosc existența în zona lor a acestei maladii, dar puțini sunt cei care admit deschis că există chiar în familia lor lărgită asemenea cazuri. Pentru cei mai mulți, bolnavul este considerat culpabil, iar SIDA o pedeapsă. De altfel, rușinea este sentimentul prezent în legătură cu această maladie și în alte zone ale lumii, de la Tibet și China, până la Bulgaria, Franța sau România. O bună parte dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
rămâne singurul punct de sprijin și ajutorul pe care familia îl acordă pensionarului poate fi moral-afectiv, financiar sau de îngrijire fizică și servicii efective. Dacă familia (copiii) este la distanță, acest ajutor poate fi moral-afectiv și financiar, iar atunci când familia lărgită se află în apropierea părinților în vârstă, ajutorul poate fi acordat și prin îngrijire fizică și servicii curente. De obicei, fiicele sunt mai implicate, în special când nu sunt angajate și nu sunt preocupate de carieră. Analiza rezultatelor obținute a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
în viitor. Eficacitatea reprezintă rezultatele unei politici sociale, gradul de realizare a obiectivului propus: reducerea proporției de săraci, reducerea amplorii sărăciei, reducerea inegalității dintre venituri etc. Beneficiul este un termen adesea utilizat ca sinonim cu eficacitatea, uneori având un caracter lărgit, incluzând, pe lângă realizarea obiectivelor urmărite, și alte efecte pozitive secundare. Un program de combatere a sărăciei poate avea drept efect secundar pozitiv creșterea solidarității sociale, scăderea cheltuielilor pentru întreținerea orașelor etc. Eficiența reprezintă raportul dintre eficacitatea (sau beneficiile) unei politici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
nimeni când înălțaseră statuia? Și deodată tânărul țăran își aminti povestea Amnarului fermecat în care averi fantastice, nestemate și scule prețioase, încrustate în aur, înconjurate cu perle fuseseră răsplata îndrăznețului care coborâse în scorbură. "O comoară", șopti Ionel cu ochii lărgiți. Uneori, săpîndu-și bordeiele în pământ, sau cîte-o fântână, consătenii lui găsiseră o căldare ruginită, plină de galbeni. Sau un pui de aur bătut în smaragde... Ionel mai privi o dată în susul și-n josul aleii deja scufundate în umbră, apoi se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și perete, își începu, ca-n vis, calvarul, purtat înainte, parcă, de privirile muscalilor, ce se adunau asupra lui ca să se-mprăștie iar ca picioarele unui miriapod. Era dat din privire-n privire, ochi de tineri și de bătrâni, la fel de lărgiți, la fel de înspăimîntați, cu aceleași cruci strâmbe între sprâncene. Dacă lumina ar fi străbătut prin ferestrele zidite, căpitanul, în înaintarea lui monotonă și nesfârșită, ar fi văzut de multe ori zorii, amiaza și amurgul, apoi cornul erodat, dar tot mai plin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
băștinașilor), țipetele ca de extaz amoros ale asistentei iluzionistului Farfarelli de câte ori acesta mai scotea cîte-un ou din urechea vreunui spectator... Toți erau fardați ca niște măști, rujați până și bărbații, rujate până și maimuțele, tuturor le luceau ochu cu pupile lărgite (ilegal) cu beladonă. Picioare păroase și strîmbe-n realitate ajungeau să pară, sub magia reflectoarelor, frumoase ca-n Lacul lebedelor, țâțele pân-la buric ale uneia care apuca-n dinți un ham de piele și se rotea sub cupolă de ziceai că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
moale se retrăgea, regresa, aluneca înapoi ca o rîmă-n pământ, mai vulnerabil ca niciodată. Am ieșit cu Herman, el ca să se-nfunde în birtul de lângă autoservire, să bea până spre miezul nopții, s-o ia de-a lungul șoselei acum lărgite, să treacă peste drum de blocul nostru, cu fruntea adânc aplecată spre pământ și totuși cu ochii-ndreptați înainte, limpezi de parcă altuia i s-ar fi-nvîrtit toate organele interne într-o mocirlă de băutură, să dea colțul pe Tunari, să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
modernitatea relațiilor și a problematicii” ca amprentă prin excelență contemporană a scrisului său, Își află În romanele recente o admirabilă limpezime, acuitate, originalitate, profunzime. „Autenticitatea minuțioasă, participativitatea simpatetică, impresia adâncă de real”, cum spunea criticul, se regăsesc Într-o tematică lărgită, În care problematica timpului nostru (și cea evreiască, de data asta) se revelează memorabil. Dincolo de diferențele tematice sau de anvergură, și În noile cărți, În Alvis și destinul (Editura Fundației Culturale Române, 1993), ca și, mai ales, În A trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Clair, bunicul meu se uita după Banda Violetă, când de fapt monstrul era chiar lângă el, la volanul mașinii. În vântul venind prin ușa deschisă, părul sârmos al lui Zizmo flutură În spate ca o coamă. Are capul plecat, nările lărgite. Ochii Îi strălucesc de furie. ― Cine-i? ― Jimmy! Întoarce-te! Gheața! Nu te uiți la gheață! ― Nu mă opresc până nu-mi spui. ― N-am ce să-ți spun. Lina e o fată bună. O nevastă bună. Ți-o jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu ochiul, dornici s-o scoată din pepeni pe fetița albă care trecea cu mașina pe acolo, așezată pe bancheta din spate. Dar acum individul Îmi aruncă o cu totul altă privire. Nu-și coborî ochelarii, dar gura lui, nările lărgite și capul dat scurt pe spate Însemnau pentru mine sfidare și chiar ură. În acel moment am Înțeles un lucru șocant. Nu puteam să devin bărbat dacă nu deveneam Bărbatul. Chiar dacă nu voiam asta. L-am rugat pe Capitolul Unsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ore în șir, pe când se face tot mai frig și mai întuneric. Oglinda se aburește, cafeniul se-ntinde tot mai mult pe argintul ei, urmat de un bitum dezolat în care mai lucesc doar ochii tăi, Victor. Ochii tăi deodată lărgiți, cu pupilele înghițind tot irisul și făcând întuneric în sala înghețată. Mă-ndrept pe bâjbâite spre cămăruța mea, unde lumina albastră, vuitoare, a focului din sobă aruncă raze pe pereți. Intru în pat, trag pătura peste cap și mă prăbușesc
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
scurseră vreo zece secunde. Fu o perioadă distinctă de timp. Fiecare secundă fu aproape palpabilă pentru că nu se auzea absolut nici un sunet, nici o mișcare. Știa, totuși, că mai erau oameni în încăpere. Și, deși termenul nu avea înțeles în sens lărgit, Gosseyn deduse că exista un "sentiment" în sinea susținătorilor și discipolilor tânărului împărat, corelat cu un fel de... groaznică pauză. Tăcerea se încheie brusc. Câțiva se străduiau să respire. Pentru Gosseyn fuseseră câteva secunde foarte valoroase. Pe timpul acestei pauze avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
dădu seama cum putea să câștige al patrulea joc. După un moment de ezitare se decise să-l câștige. Reacția băiatului la victoria adversarului său fu... ei bine, acesta se porni să țopăie. O rupse la fugă în partea mai lărgită a camerei, izbind mese, scaune. Ceva mai târziu, năvălea pe o ușă frumoasă, albastră, aflată într-un colț, țipând: - Mamă, mamă, m-a bătut la scroob! Urmă o pauză. Apoi ușa se deschise și apăru o femeie tânără. Sau, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
o poată identifica: "...E ca și cum m-aș fi întors acasă." Îi mai trebuiră câteva momente ca să argumenteze cu sine că, de fapt, un corp care fusese găsit plutind în spațiu într-o capsulă, nu putea decât printr-o logică extrem de lărgită, să stabilească un statut legal de apartenență la o anumită planetă. Probabil că argumentația ar fi continuat dacă în momentul acela Enin, aflat lângă el, nu s-ar fi agitat, spunând: - Ce naiba de loc mai e și ăsta? Unde ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
sălii, de unde am venit spre foc cu alte hârtii, bețe și bucăți dezlipite de creion, așa că sub picioarele păpușii spânzurate se ridicase un mic rug piramidal. Garoafa l-a aprins cu un lemn luat din focul mare și, cu ochii lărgiți, am privit cum primele pale gălbui se lipesc de corpul păpușii, cum mâinile și picioarele încep să ardă ca niște torțe, cum din corp iese un fum gros. În câteva secunde Zizi dispăru într-un înveliș de foc. Sfoara se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prima, același sentiment de stimă și de afecțiune mă opri să răspund. Îl priveam întrebător în ochi, fără să-i confirm ipoteza nici prin mișcarea capului, nici prin expresia feței. — În cazul acesta, spuse părintele, privindu-mă cu ochii straniu lărgiți, în cazul acesta, ai greșit, fiule. De aceea, du-te la prietenul tău și spune-i că sunt preot, că nu sunt informator (spunând acestea, îmi apăsă umerii). Și, gârbovit și îmbătrânit parcă deodată, oarecum indecis, adăugă cu glas tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
imagine mai bună asupra consilierii individuale, prezentăm în continuare câteva exemple: Relatarea mamei lui Alexandru, elev în clasa a III-a Alexandru este al doilea copil din familia noastră, fiind cu 5 ani mai mic decât sora lui, Diana. Familia lărgită cuprinde și bu nicii care, de la început 1-au înconjurat pe Alexandru cu foarte multă iubire. Familia și iubirea sunt două valori fundamentale în educația lui. Alexandru a început să meargă la 11 luni, foarte sigur pe el. Deși a
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
se vedea măsura I ) ce străbate întreaga mișcare. Tema II, tot cantabilă, este cântată de glasul catifelat al clarinetului, peste care coardele suprapun arabescuri. Cele două teme nu sunt supuse dezvoltării. În loc de dezvoltare, în repriză, melodia inițială a mișcării este lărgită; tema II apare tot la clarinet, ca în expoziție. La un moment dat asistăm la o convorbire între corn, viori, clarinet și flaut. Mișcarea se încheie cu câteva acorduri precedate de figura ritmică ce sună moale la timpani. Partea a
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
primitivă a percepției de sine, nu se poate ignora, dă peste „sine“, ca să zic așa, ca peste o piatră, ca peste un material brut, și se ia în seamă ca atare, egoist; pentru că nu se poate lua în seamă altfel, lărgit, amplificat, întors la sine după o vastă călătorie în afară. Dacă atenția omului ar fi îndreptată în afară (așa cum se întâmplă la animale) suferința lui ar fi mai puțin egoistă, iar durerea fizică mai scăzută, mai puțin resimțită. Pentru că, în
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
resimțită. Pentru că, în fond, în „vizuina“ interioară în care simte palpitând durerea, ea nu este doar simțită carnal, fizic, ci este și stimulată mental, adică resimțită: se întoarce scurt, prea repede, asupra ei înseși, în loc să revină la sine în mod lărgit, printr-o largă întoarcere. Egoismul durerii nu are rezonanță, nu poate primi înapoi sunetul și amprenta pe care o lasă în lumea din afară; pentru că n-a ieșit destul în afară, dincolo de pereții primitivi ai sinelui, ca să se audă și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ei trecut, sau dacă mi aduc aminte de „altceva“, de o stare care nu este înscrisă în viața trecutului meu. Trebuie să recunosc, și să încerc să știu astfel, că trăiesc și particip - în clipe de acest fel - în zona lărgită a unui trecut impersonal la care conștiința globală a propriului meu trecut participă prin absorbție. La câteva ore după trecerea serii și a miezului nopții - în aprilie 2007 - încă mai resimt ambiguitatea în care două lumi se întrepătrund, deși sunt
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pătrunzător, în sensul virgin și proaspăt al unui act de pătrundere sensibilă, neabstractă, nu are în comun cu sensul curent al înțelegerii decât faptul că în ambele se petrece o captare de sens; numai că, în cazul înțelegerii cu perspectivă lărgită, nu se petrece numai o captare de sens, o captare mentală, ci se petrece o infuzie de sens, o împlinire a sensului, care nu este împlinire a unui sens vizat, ci împlinire amplificată, ramificată și iradiată sub forma unei respirații
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Iar providența nu are nevoie să se împace cu hazardul, amândouă se împletesc. Orice punct de vedere presupune atât punctul, cât și vederea, ca două lucruri diferite: cel al ochiului, strâns într-un punct; și cel al vederii, ca orizont lărgit spre care ochiul privește. Ca punct, dacă ochiul ar fi lipit de sine, n-ar vedea nimic în afară; dar, pentru că vede, se desprinde de sine și vede ceea ce este în afara sa. Dacă n-ar exista „spre“, n-ar exista
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mai comprehensivă. Totul este mai degrabă artă, decât știință. Deseori, o hartă a viitorului ne oferă o modalitate de a vedea contextul mai larg al posibilităților, o imagine mai completă legată de viitor. Prin capacitatea de a vedea acest context lărgit, sunt aduse în atenție diferite tendințe sau schimbări abia conturate, clădite pe ceea ce este cunoscut. Populația va fuziona cu tehnologia, ceea ce va influența sistemul de îngrijire a sănătății, care va determina apariția de noi idei legate de securitate. Prin dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
corespondența - nu vrea nimic altceva decât să-și apropie mai mult scaunul de gheridon. — ...vă rog, dragii mei, vă rog, niciun deranj... S-a așezat din nou, dar altfel : chiar pe marginea scaunului, pe jumătate doar de șezut - prin pantalonul lărgit, fesele slabe sunt o simplă prelungire a pulpelor descărnate -, ca și când, din clipă în clipă, s-ar pregăti iar să se ridice. Dar nici vorbă de așa ceva. Este doar o febrilitate excesivă, reflex al unui moment de entuziasm căruia, fără nicio
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]