2,387 matches
-
se găsea un ciot de rădăcină ieșită din pământ, care i s-a înfipt în pulpa piciorului, intrând în carne profund. De durere, a scos un țipăt scurt, ce l-a pus în alertă pe Cuțu care s-a grăbit lătrând la ei. Sângele curgea șiroi iar Violetei, lacrimile îi umplură fața. Ce ghinion!!... Din cearșaful ce acoperise salteaua din mătasea verde a pădurii, suport al trupurilor împreunate în dogoarea dragostei, medicinistul încropi prin rupere câteva feși pentru oprirea sângelui și
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
toiul verii, Când pe crengi de dor atârnă și merii.... Via s-o culegi când e poama coaptă, Cerul să-l atingi doar cu mâna dreapta, Darul bucuriei să îți fie scut Să ridici stindardul și-n necunoscut! Câinii vremii latră caravana trece, Viața e izvorul plin cu apă rece, Însetații beau din căușul minții, Cum ne-au învățat adesea Părinții! Ne sunt date toate, nouă spre folos Să urcăm cu râvnă cerul luminos, Când e traista grea și ne doare
SE ÎNTÂMPLĂ... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372160_a_373489]
-
nu țină oamenii din lucru, că li se ducea sporul! Dădu mâna și cu ceilalți doi țărani, care fuseseră tăcuți la discuția lui cu Gheorghe. Până acasă nu se mai întâlni cu nimeni. Doar câinele de la casa lui Opregel îl lătră cu înverșunare scoțând capul pe sub poartă, iar la Ioana lui Iosif îi sâsâi agitat și cu ură un gâscan leșesc, enervat, când trecu prea aproape de tâlvura de gâște, haremul pe care-l stăpânea. Drumul pe care-l mai avea de
ȘATRA DIN POIANA STEJERERULUI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372278_a_373607]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > M-A-NTRECUT IARBA Autor: Marius Robu Publicat în: Ediția nr. 1178 din 23 martie 2014 Toate Articolele Autorului A trecut iarba prin piatră S-o sărute soarele; Nici nu strigă, nici nu latră Și-o calcă picioarele Și-o mănâncă fiarele... Dar o vede soarele. Eu ce drum am străbătut Ca să merit un sărut? Ce munte sau despărțire Ca să merit o privire? 6-8 martie 2000 Volumul " Visul stejarului " https://www.facebook.com/pages
M-A-NTRECUT IARBA de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1178 din 23 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372311_a_373640]
-
v-apărați) * Despre mine, ce să spun e drept c-am pus un cățel Dar mai sus am un album chiar cu mine de altfel * Câinele doar mă păzește și mă apără oricând Vreun străin mai ciocănește el îi sperie lătrând. Referință Bibliografică: Poezie fără chip / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1526, Anul V, 06 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Georgeta Zecheru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
POEZIE FĂRĂ CHIP de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379640_a_380969]
-
viteză, în preajma casei în care se găsea Iuliana. Au coborât aproape din mers "mascații", după cum le spune populația, care au intrat, în tăcere și extrem de rapid, o parte în curțile vecine și o altă parte peste poarta încuiată, la care lătrau deja cu furie cei doi dulăi ce au fost puși de îndată pe fugă. Un lucrător mascat a ridicat prelata de pe mașină și a citit numărul de înmatriculare. A transmis scurt: - Se confirmă! Somațiile au sunat cu putere la cele
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
neica-n livadă; ascultă la mine! L-aș fura să nu mă vadă, Chiar de-ar fi păzit. L-aș fura să nu mă vadă, Chiar de-ar fi păzit. Ochișori aș săruta, gurița ca zmeura... Câinele nu m-ar lătra, vecinii nu ar afla. Mie-mi spune inima: „Iubește, fetița mea! Iubește, simte-te bine, post de dragoste nu ține. Bobocel de mărgărit, dragul meu bădiță! Dorul l-aș strânge-n căpițe, L-aș pune în sân; ascultă la mine
GHEORGHE ROŞOGA ANIVERSEAZĂ 50 DE ANI DE ACTIVITATE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379764_a_381093]
-
L-aș pune în sân; ascultă la mine! Lângă inimă să-l țin... C-are mireasmă de fân, Și l-aș crește în bluziță. Să-l ia neicuța Gheorghiță, Ochișori mi-ar săruta, gurița ca zmeura... Câinele nu l-ar lătra, vecinii nu l-ar afla. Mie-mi spune inima: „Iubește, fetița mea! Iubește, simte-te bine, dor la inimă nu pune!” Bobocel de mărgărit, bădiță Gheorghiță! Fânul l-aș fi răspândit La mine în pat; ascultă la mine! Îl țineam
GHEORGHE ROŞOGA ANIVERSEAZĂ 50 DE ANI DE ACTIVITATE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379764_a_381093]
-
iubirea, o mână caldă și-o floare-n dar, eu întind mâna să te întâmpin și-o floare-albastră îți dărui iar... De rătăcită în astă lume nu știi alege prieteni,frați, fără busolă și eu mă aflu și-aud cum latră câinii turbați. Un “rău” te doare, căci ne´mplinită și părăsită te simți acum, iar eu,în hăul crud al uitării și disperării- singur pe drum... Vezi “Doamna nopții”- luna pe boltă, iar tu de mine îți amintești... Eu am
SENTIMENTE (FEELINGS) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379804_a_381133]
-
albe, mici lăbuțe stând. Și laptele din castronel mâncai Cu un pisic și el la fel de mic Și după ce, sătul, te depărtai, Tu crăcănel pășeai ca un pitic. Iar când un cățelandru te-ai făcut, Îți cam plăcea să te auzi lătrând Și-ograda toată-atuncea te-a văzut Un șef în devenire apărând. Trecut-au douăzeci de ani de-atunci Și ne-ai păzit pe toți cu strășnicie, Iar de mai alergai prin văi și lunci, Tu reveneai fidel la datorie. Și
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
se face. Strategia mea dă roade. A terminat cu tusea, dar poftește apă. Mă achit. El bea tot paharul și-n loc de mulțumire întreabă îndatoritor: -Da’tu ai câine? N-ai câine! Și-atunci?! -Vezi?! Vezi?! Cum să fi lătrat câinele neavut?! Eu, ca mereu, gândesc încet și bine, că-mi rezerv timp de cugetare. M-am scuzat și l-am rugat să-mi lse numărul său de telefon. -Și ți l-a dat? se interesează amabil amicul, căci asta
UN TIP CALM de ANGELA DINA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371764_a_373093]
-
nămeți,mai mult o târam de grea ce era... Eram o copilă firavă, dar inimoasă, mergeam la colindat în ceata copiilor mari, nu acceptam să merg cu cei mici și plângăcioși. Afară era ger, troienele erau mari, pe ulițe ne lătrau câinii, ciomegele fiind foarte prețioase. În plus, le mai foloseam și ca bastoane prin nămeții care, pe alocuri, erau înalți cât casa. (Floarea Cărbune) Sursă poză:Wikipedia Referință Bibliografică: COLINDEȚELE-TRADIȚII DIN PURANI DE VIDELE / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
COLINDEŢELE-TRADIŢII DIN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375739_a_377068]
-
fecundă, poetul reușește să creeze o armonie între sensibilitate și intelectualitate. O deosebită rezonanță impresionistă o au versurile: Acolo unde soarele hălăduia, / Precum un june tânăr și frumos, A mai rămas să cânte doar o cucuvea / Și-un câine care latră furios. ( Acolo unde veșnicia). Destinul omului se află într-o continuă transformare, într-o curgere continuă spre ”fluviul eternității”. Acest mister al dispariției inoculează infinite frământări în conștiința alertată, care caută semne pretutindeni” Frunză, cântec și descânt” / Nu-mi lăsa
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
Vedea. Pe langă minunatele amintiri plăcut augmentate datorate vârstei, o întâmplare survenita la retragerea de la bal spre gară mă urmărește și acum. O haită de patru câini puternici au ieșit dintr-o curte de pe ulița gării și au început să latre înfricoșător. Pentru a nu mă înconjura m-am retras spre gardul din spate și am căzut în șanț. Au mai lătrat puțin și s-au retras, de unde concluzia că în omul căzut nu dau nici câinii. --------------------------- Notă: Articol publicat și
O CRONICA LA O CARTE: „ÎMI PLEC FRUNTEA” de MARIAN TEODORESCU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369188_a_370517]
-
acum. O haită de patru câini puternici au ieșit dintr-o curte de pe ulița gării și au început să latre înfricoșător. Pentru a nu mă înconjura m-am retras spre gardul din spate și am căzut în șanț. Au mai lătrat puțin și s-au retras, de unde concluzia că în omul căzut nu dau nici câinii. --------------------------- Notă: Articol publicat și în Flacăra lui Adrian Păunescu nr.16 (744) din 22-28. 04. 2015 Referință Bibliografica: Marian TEODORESCU - O CRONICĂ LA O CARTE
O CRONICA LA O CARTE: „ÎMI PLEC FRUNTEA” de MARIAN TEODORESCU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369188_a_370517]
-
gheare am ramas, iubindu-ți amintirea. Ochii senini ce mă-mbărbătau, azi i-am pierdut, Speranța mi s-a dus și mi-s tare-abătut. Din ceas în ceas, privesc pe-al meu pridvor, Dar nimeni nu-i. Doar câinele mai latră-n zori. Eu vocea lui ascult, în pragul nopții, Cănd negura profundă își arată colții. Visez un vis în care-observ a ta perfecțiune, Mi-i dor de noi, de-a ta blândă afecțiune. Crăiasa mi-s, prin gerurile iernii efemere
DIN CEAS ÎN CEAS de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369229_a_370558]
-
stradă Ascultând pe alocuri povești cu ,,moromeți" ,,Întâlnirea din pământuri," ,,Viața ca o pradă" Relatate de prozatori, critici sau poeți. Din sat au plecat tinerii... mai toți Pe la orașe, îndepărtate țări străine Protagoniști tăi majoritatea sunt morți La porți mai latră a pustiu câte un câine. Rămâi domnule Preda amintirea unei veri Pentru mulți ,, Cel mai iubit dintre pământeni" Prozatorul tuturor timpurilor de azi și ieri Marin Preda, idolul meu dintre săteni. Valentina Geambașu Referință Bibliografică: DOMNULE MARIN PREDA(In satul
DOMNULE MARIN PREDA(IN SATUL DIN SILIȘTEA GUMEȘTI) de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369289_a_370618]
-
de lumină, el sfințea o cupă de rostiri. Ea răsărea din coada cupei cu zâmbetul ei de pasăre albită de încercări. În clocot sângele răsturna dealurile. Văile ascultătoare primeau pământul și crucile rădăcini din copacii frânți. El număra frunzele, câinii lătrau, ea dormea pe brațul lui de argint. Deschidea drumurile în tainele pădurilor arse de seceta omului, când mâna lui, umbra mâinii lui creștea odată cu secera. El deschidea cuiburile liniștit, ea primea puii piuindu-i sensurile cerului. El lăsa în părul
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
Ediția nr. 1530 din 10 martie 2015 Toate Articolele Autorului de astăzi nu-ți voi mai scrie versurele de dragoste te-ai obișnuit cu ele și nu mai vezi greșelile gramaticale și-apoi știi și tu cum e, câinele care latră nu mușcă așa că de astăzi voi fi câine rău te voi mușca pe la spate și din toate pozițiile tu nu vezi în ce ritm trăim? repede, repede, repede, cine mai are timp de preludiu? nici cafeaua nu mai are acel
DE ASTĂZI VOI FI CÂINE RĂU de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374201_a_375530]
-
răsplata-i pe măsură;Poate-nvățați, că spune și-n sfânta scriptură: dacă săpațiGroapa celui ce pâinea i-ați mâncat, că va-ndopat în gură,Acum, sau mai târziu, în ea veți putrezi. Veți fi de toți uitați. Una-i să lătrați, și alta să ajungeți la cei ce vă comandă; Când treaba își vor face, zăbrele pun, și cușca o să-nchidă. Groaznică-i trădarea!... Nici soarele n-are să vă mai vadă, Câini trepăduși, în capete aveți doar praf de cărămidă. Ce
DULAII DE IERI SI DE AZI ŞI SCRISOARE CĂTRE POPOR (TU TACI) DE SFINŢIA SA JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362090_a_363419]
-
hăituit De doi câini, pe care... într-o iarnă rece, când lupii-i alergau: El s-a grăbit, în ajutor le-a venit, la el în iesle i-a adăpostit; Iar câinii întremați, când putere-au prins, cu furie-l lătrau. Scrisoare deschisă poporului român transmisă de arhimandritul Iustin Pârvu - Mesajul tăblițelor de la Tărtăria Îți scriu pentru că sper ca măcar acum, să îți amintești cine ai fost,cine ești și poate așa vezi încotro te îndrepți!Ești singurul popor european care
DULAII DE IERI SI DE AZI ŞI SCRISOARE CĂTRE POPOR (TU TACI) DE SFINŢIA SA JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362090_a_363419]
-
sculptează inimi livide în lemn. Duminicile, toamna ,sunt grele, rotunde, Frunzele galbene țipă-n stol de cocori, Ochiul vânăt al cerului se scurge-n unde , Peste apele tulburi trec valuri de nori. Duminicile, toamna ,au șerpi la picioare, Munții își latră singurătatea-n stână , Căpriori sar pe stânci sărace de soare, Cerul își piaptănă astrele cu-o mână. Duminicile, toamna ,miroase-a tămâie, Stele se aprind în altarele nopții, Sufletul în arbori mutilați și-n pârâie Scrie gustul de gutui amare
DUMINICILE,TOAMNA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362176_a_363505]
-
materiale sau spirituale, având legătură cu nivelurile Universului: pământ, văzduh, cer. Termenul generic și-l asumă până la exprimarea dorinței de a rămâne în el: „Un tânăr animal aș fi vrut să rămân, să țin isonul Tăcerii în mână, soarele inimii latră-a pustiu, trecătoare sunt toate, doar cerneala mă-ngână!”; „Veniți, odată, în Piața Balcoanelor să-l vedeți pe Poet, animal pursânge, arcuș lingușitor, mângâind cu floare de vultur petala unei viori!” Ca un animal de pradă se află în fața a
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
Cuvântului și-ar fi potcovit glasul cu vocabula Tăcerii...” \Apa, ca de fapt toate simbolurile, poate fi considerată din două puncte diametral opuse, la toate nivelurile, apa generatoare de viață și generatoare de moarte, creatoare și distrugătoare: „Și apa zăcută lătrând din care beau cu nesaț pe furiș acum când scriu acest tratat despre morți, despre vii, despre sete!”; „Fântâna o-nconjur în somn de trei ori, sturzilor le dau de mâncare, deasupra dunelor nenorocului o colibă îmi fac, apa sfințită
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
coșul casei fumegând. Crede-mă o mamă dragă! Nu trece zi să nu mă-ntreb Cum mai e camera noastră, Și cum e patul meu cel vechi. Mai spune-mi mamă! Ce fac câinii? Mi-e dor să îi aud lătrând Mai ai probleme cu vecinii? Vai ce dor îmi e de când! Și n-am mai fost mamă pe-acasă Chiar nici măcar de ziua ta, Îmi este dor de-anoastră casă Și da, mi-e dor și de bunica! Beatrice Lohmuller 12
DOR DE CASĂ, DOR DE VOI de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362260_a_363589]