1,385 matches
-
ulterior ei. Pântecul teluric cu vitalitate consumată este alteori suplimentat simbolic cu ritul îmbrăcării neofitului în piei de animale: „Pe biata împărăteasă a fost pus împăratul de a îmbrăcat-o în piele de bou și a băgat-o unde turna lăturile”. Același animal găzduiește magic oprobriul îndelungat, într-un basm din Purcăreni, Argeș: „A luat-o ș-a pus-ontr-o piele de bivol ș-a cusut-o-n pielea aia de bivol, așa- ntreagă, cum a fost ea. Ș-a pus-o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai prezărît 8 și mai slăbuț îi zicea bunica Teleap și Dumitru frumos și foarte jucăuș și neastâmpărat și chiar și foarte obraznic. Și odată cum jucam și mă învârteam ca un titirez, am căzut într-un știob 9 cu lături pentru porc, în zoi până la gât. Noroc că n-a fost ferbinte, că mă opăream tot, biata mamă m-a scos, m-a spălat și mi-o dat altă cămeșă și nu m-a bătut. Odată am făcut o șura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
fel de ciorap fără talpă, făcut din dimei sau din postav, care îmracă piciorul din gleznă până la genunchi; 5 escroci, oameni de nimic; 6 flecar; 7 nume dat unei specii de lalele; 8 pirpiriu, slab; 9 vas de lemn pentru lături; 10 loc mai adânc din albia unei ape curgătoare; 11 a ciorsăi-a tăia greu cu o unealtă cu tăiș uzat; 12 partea de dinainte a opincii, strânsă cu o curelușă; 13 cureaua cu care se leagă în jurul mijlocului ițarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
las În jos./ Fac așa când sunt cuminte/ Căci e bine și frumos/ Pumnii’n sus, pumnii’n sus/ și apoi Îi las În jos/ căci așa ni s-a spus că e bine și frumos./ Pumnii-apoi Îi duc În lături/ ca s-arăt că știu să fac/ cum mă-nvață Bunicuța/ și să-i fac mereu pe plac ....” A urmat apoi “ Bate vântul frunzele/ și-nvârtește morile” și pe măsură ce creștea am trecut la utilizarea piciorelor, jucând: Am pierdut ieri o
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
uita că o generație este un derivat istoric, care a moștenit păcate și va lăsa păcate de moștenire! nu despera de îndreptarea relelor materiale și de cucerirea unei stări mai bune de omenie și de dreptate! Nu te uita în lături, ci tot înainte, cu ochii țintă la drapel, mergi fără șovăire cu aceia care-ți par mai vrednici să ajute progresului patriei!..." Cum comentezi acest lucru? Cât de utilă social este arta? Cât de prezente sunt noțiunile de patrie, limbă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
uita că o generație este un derivat istoric, care a moștenit păcate și va lăsa păcate de moștenire! nu despera de îndreptarea relelor materiale și de cucerirea unei stări mai bune de omenie și de dreptate! Nu te uita în lături, ci tot înainte, cu ochii țintă la drapel, mergi fără șovăire cu aceia care-ți par mai vrednici să ajute progresului patriei!..." Cum comentezi acest lucru? Cât de utilă social este arta? Cât de prezente sunt noțiunile de patrie, limbă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
această luptă cu noi înșine, îi revine scriitorului, el este cel responsabil pentru ceea ce se întâmplă cu limba română, el este cel obligat să-i creeze un metabolism sănătos și s-o țină cât mai mult timp în formă, de pe lături sar tot felul de trepăduși, cei mai mulți din sfera politicului, care o lovesc din toate părțile. Cum ai convinge un individ din societatea noastră (cam autistă!), unul dintre aceia care consideră poezia o inutilitate, o pierdere de vreme, să citească poezie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Industria debuturilor de azi a devenit o afacere profitabilă pentru editori, dar a dus la o inflație de poezie proastă. Și critica este foarte indulgentă cu grafomanii. E vremea ca măcar criticii cu autoritate să spună precum altădată Maiorescu: În lături! Sunt de acord că generațiile tinere, ca să se vadă, e bine să intre în literatură prin mici revoluții. Dacă revoluționarii mai au și talent, cu atât mai bine lor și țării nu mai zic...! Am auzit, între autorii foarte tineri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
interese pecuniare și de distribuția unor funcții. Oricum, nu știu cum să interpretăm conduita unuia dintre intelectualii noștri de vază, l-am numit pe Gabriel Liiceanu, care, dorindu-și, după toate probabilitățile, și statutul de "director de conștiință", nu se dă în lături de-a aplica două măsuri diferite în sancționarea unor cazuri analoage. Pe când, în virtutea acelorași date, o persoană are parte de-o excomunicare furibundă, altă persoană se vede sorcovită doar pentru că e... șeful statului. Conștiința civică a societății românești este, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și, în ciuda în vățătorului, o luară la fugă spre casă, după ce însă strigară cât pu tură „Trăiască d-na Cantacuzino și familia Brătianu!“. Eu eram conștientă de gravitatea situațiunii, dar pentru nimic în lume nu m-aș fi dat în lături de frica lui Pinkow de la ce promisesem și de la ce credeam de datoria mea. Acesta era faimosul agent al poliției secrete, care la Bruxelles condusese afacerea Miss Clavel, de tristă memorie, căci executarea ei ridicase în picioare lumea civilizată și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și primejdioși.]( Ediția I, 1937, p. 208.) Toate acestea contribuiau să-i sălbăticească și mai rău. Pe doamna general Arion 150, femeie de 70 de ani, o maltrataseră cu o brutalitate nespusă, fiindcă, neauzind bine, nu s-a dat în lături la trecerea auto-ului militar și răspunsese energic mojiciei lor. În casă la mama, soldații au vândut mobilele și s-au mutat cu paturile în curte, atâția păduchi de lemn prăsiseră. Doamna Zincuța Manu avea de vecin pe col. Pfeiler
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
severă, de frica revoltelor. [Pentru cei doi copii și mai ales pentru dădaca lor elvețiană, Mariuța făcuse un mititel pom de Crăciun. Ei umblau bine și au încremenit înaintea bradului. Sandu, îndată ce a primit o jucărie, s-a dat în lături, iar fetița, cât au fost lumânările aprinse, nu a înce tat să-i dea ocoale și să fluiere de admirație. Primind o mică oglindă și văzându-și chipul, a crezut că era un portret și l-a sărutat îndată, cum
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
partid.]( Ediția I, 1937, p. 386.) Trecând pe urmă pe acasă, Ionel ne-a luat cu el la Universitate, unde ni se rezervase un balcon. La una din uși, o fată tânără a recunoscut pe Ionel și, dându-se în lături, zise: „Să facem loc făuritorului României Mari“. Aceasta a fost singura manifestație ce s-a făcut la revistă [defilare] lui Ionel, care asista ca un simplu trecător la triumful operei lui. Nici măcar pe programul oficial, în Te Deum-ul de la Mitropolie
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a uscat. Tot Dinu, în loc să-i impute replantarea, a luat-o pe seama lui, deși recolta din anul precedent, sporită printr-o cultură istovitoare, adusese Elizei 1 200 000 lei. Când e vorba de un interes material, nu se dă în lături, vine la Flo rica: culesul, vânzarea fructelor etc., restul timpului este la Cumpăna, singurul loc în lume, spune ea, pe care-l mai iubește. Tot Dinu i-a rezolvat darea fermei la stat. De nu s-ar fi făcut, nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pas Strigată dogmă: „Nu se poate!“, „Noapte... friguri... ploi... Cerșesc la punțile-Ți închise... Boltită dogmă peste noi; Mi-a înghețat șira spinării... Trec căruțele dogmei departe falii imense; La dreapta mâinii lor voi sta atent la ultima lumină - în lături toți! O clipă-n lături! Atent la ultima lumină... Un nenorocit accident, soldat cu amputarea unui picior până la gleznă, îl țintuise în casă în ultimii ani pe Mihail Crama, aceasta nefiind totuși singura sursă a suferințelor lui morale și fizice
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
poate!“, „Noapte... friguri... ploi... Cerșesc la punțile-Ți închise... Boltită dogmă peste noi; Mi-a înghețat șira spinării... Trec căruțele dogmei departe falii imense; La dreapta mâinii lor voi sta atent la ultima lumină - în lături toți! O clipă-n lături! Atent la ultima lumină... Un nenorocit accident, soldat cu amputarea unui picior până la gleznă, îl țintuise în casă în ultimii ani pe Mihail Crama, aceasta nefiind totuși singura sursă a suferințelor lui morale și fizice. Le îndura stoic, niciodată plângându
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Văzându-i, un caraliu l-a pălmuit pe preot, iar pe Voiculescu l-a înjurat, învinuindu-i pe amândoi: „Vă rugați lui Dumnezeu să murim noi ?!” — Să fi fost pe la începutul lunii decembrie 1959, când ușa celulei fu dată în lături și înăuntru își făcură apariția doi deținuți de drept comun, purtând pe targă o făptură firavă care aducea, prin liniile ascuțite ale pomeților, mai degrabă cu un sfânt decupat din icoanele neasemuite ale pictorilor bizantini. Era așa de slab, că
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
copilărie aninați de torba lui Ziegmary. Dar, Doamne! multe chilograme de praf am ars și multe chilograme de plumb am presurat pe șesurile Moldovei și ale Șomuzulul, pănă când am început să mă deprind a nu da tot pe de lături. Un bătrân vânător, Ion Turcu, mă întovărășea adeseaori în campaniile mele vânătorești. Când greșeam eu o prepelița, da el imediat după mine și o nimerea, scuzându-se că a scăpat focul. Nu-i nimic, Turcule, îi răspundeam eu, tot așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe trunchiul bradului sub care mă aflam și puse în mișcare toate crengile lui. Acum nu mai rea de glumă. Ursul se suise în copac, și fiindcă, în primejdia mare vine și curajul mare, imediat am sărit câțiva pași în lături de copac, ca să nu-mi cadă cumva dihania în spate, am pus pușca la ochi și... O! Doamne! ce văzui! în loc de înfricoșatul urs, văzui o veveriță mică și sprintenă care sărea de pe creangă pe creangă, se uita galeșă la mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care n-au fost tocmai politicoși față de al meu. Dânșii au început să-l miroase, să-i arate dinții, să-i caute ceartă din senin și, dacă nu intervenea Millu cu oarecare gesturi de picioare întovărășite de energicele cuvinte: În lături, cotarle!153 Așa vă primiți musafirul?", desigur ar fi avut loc o încăierare care nu cred să se fi sfârșit în avantajul cânelui meu, dat fiind că el era un fel de cuconaș de târg alintat, deprins pe saltele, pe când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
adică consumator primar, dar și carnivor, adică consumator secundar, de diferite niveluri. Ce Înseamnă această ultimă nuanțare? Că poate mânca un iepure, ce se hrănește el Însuși doar cu plante, ori o găină care, deși vegetariană, nu se dă În lături de la o bucată de carne ori, În sfârșit, precum chinezii o - doamne ferește! - pisică, care numai ea știe ce carnivor de carnivor de carnivor... mănâncă ea Însăși. Într’adevăr, În natură “peștele cel mare Îl Înghite pe cel mic”, adică
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de mare importanță practică a fost și rolul folosirii corecte a accentului. Accentuarea greșită a unui cuvânt îl face de neînțeles. Încercați de pildă să schimbați accentul pe altă silabă, la o frază banală „dacă nu putem, ne dăm în lături”. Între timp am făcut numeroase excursii, am văzut 27 de țări în trei continente, am acumulat un ocean de informații și, implicit, un munte de înțelepciune. Privesc acum în urmă și în jurul meu, la mozaicul de popoare, culturi, tradiții, religii
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
pe-aci! Cum să nu-ți fie lehamite de această facultate unde un pro fesor obscur de liceu, băgăcios ca musca Între pulpele calului și care, de aceea, avea să facă carieră universitară Împletită cu alte multe chilipiruri pe de lături, obținute sub toate regimurile (cel mai chilipirgiu individ din istoria nu numai a artelor, dar mai ales din cea a moravurilor acestui ultim sfert de veac), ne trata la un examen În scris ca pe niște bănuiți de furtișaguri (marea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
borese“ În toată firea, slujind prin hotelurile cu odăi multe În care se perindau zi și noapte perechi-perechi de Îndrăgostiți ocazionali pentru o desfătare de o clipă; aducându-le ștergarul, apa caldă, netezind așternutul mânjit după plecarea acestora, scoțându-le lăturile, mirosindu-le În acest timp urmele spasmu lui lor pasa ger. Nici o femeie din Regat nu se angaja la aseme nea treburi, afară de câteva țigănci sordide pe la bordelurile de periferie. Atâtea alte ardelence de-ale noastre, printre care poate verișoare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sau trabuce mestecate cu nervozitate Între buzele lor totdeauna veștede; altfel, băieți buni, amabili și simpatici, inteli genți și cultivați, interesanți și originali, Înaintea cărora, adesea, noi, oamenii obișnuiți, cu neveste și cu copii la casele noastre, iar pe de lături cu amante nu prea costisitoare și cu aere de neveste, rămâneam epatați ca În fața unei formule de viață care-și avea totuși hazul ei, cum și un oarecare stil și o atracție pernicioasă. Dar, Într-o dimineață, servitoarea de la hotelul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]