3,980 matches
-
Jack Încercă să-i prindă brațele, dar era ca și cum ai Încerca să ții o drujbă cu o singură mână. Jack se smulse și rată o dreaptă. Walcott Îl agăță cu un croșeu de stânga și Jack căzu. Căzu În patru labe și se uită la noi. Arbitrul Începu să numere. Jack ne privea scuturându-și capul. La opt, John se duse spre el. Din cauza mulțimii dezlănțuite nu se mai auzea nimic. Jack se ridică. Arbitrul Îl ținuse pe Walcott cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-nțeles cățelul, venise, doar, să le aducă ceva bunicilor și avea să plece iute înapoi. Lui Cuțulache nu i-a venit să creadă că Sorin și Sorina nu erau în mașină. S-a dus până aproape de automobil și, sprijinindu-și labele din față de mânerul unei portiere, s-a uitat în mașină. Așa era! Cei doi lipseau. Tata l-a mângâiat pe cap și i-a spus cu blândețe: Prietenii tăi sunt acum la cămin, Cuțulache! Azi e vineri, nu-i duminică
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Hai, s-o ducem, că lui Ghiță i s-a făcut foame. I-auzi, ce gălăgie face?” Cățelul prinde cu gura toarta tuciului. Lasă, Cuțulache, lasă că ducem noi, amândoi! îi spune Sorin. Du-te, mai bine, și deschide cu laba portița de deasupra jgheabului, pe unde toarnă bunica mâncarea. Zis și făcut! Copiii au ajuns și ei lângă cotețul lui Ghiță. Așa, acum toarnă mâncarea încet, încet, să nu se verse nimic, căci purcelul e tare flămând. Poftă bună, Ghițulică
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mama, acum? N-o cunoaște. Păcat! Însă, pentru el, Cuțulache e și mamă, și frate și prieten mai mare. Unde să-l găsească? Ce-ar fi să urce scara ce duce în pod? Zis și făcut! Din pernuțele moi ale labelor își scoate unghiile ascuțite și, iată, a și ajuns sus. Simte în nări un miros puternic. Nu știe precis ce este, dar parcă i s a făcut foame. Și, doar, abia a terminat de mâncat laptele din farfurioară. Însă cum
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ce anume dorește. Ca la o comandă misterioasă, ochii i-au devenit mai ageri, mustățile au început să-i freamăte, spinarea îi este ca un arc și, iată, unghiile i-au ieșit, parcă, și mai mult din pernuțele pufoase ale labelor. Ochii lui Cuțulache l-au zărit. Privindu-i, Motănel îi și înțelege: „Rămâi acolo unde ești. Și, mai ales, încearcă să nu faci zgomot. Acum-acum...” Un fâșâit se-aude, deodată, din locul în care este câinele. Ba nu, parcă de lângă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
se află Cuțulache și-a făcut apariția o mogâldeață, toată numai ochi și coadă. Țâncul se gândește să facă o săritură și să-și înfingă ghearele în blana nepoftitului. Dar câinele e la postul său; nedoritul musafir e acum în laba lui. Un alt „musafir” urâcios apare imediat. Nu departe de Motănel. Arcul spinării pisoiului se desface ca la comandă. (Ai crede că Țâncul e doar o jucărie care, după ce ai întors-o cu cheia, sare cât colo imediat ce apeși pe
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
dintr-o pernă. Cu el gâdilă nasul motanului. Acesta-și mișcă mustățile, deschide ochii și, văzând cine nu-l lasă să doarmă, întinde lăbuțele și apucă fulgul. Îi dă, apoi, drumul, iar îl prinde, pe urmă-l împinge cu o labă, iar cu cealaltă-l apucă din nou. Ca un copil care se joacă pe trotuar cu o bilă ori cu o minge. Gata! Toată lumea la culcare! spune bunica asemenea unui comandant de oști. După somn, o să vă zbenguiți pe săturate
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de stejari piperniciți o acoperă, tot mai răriți pe zi ce merge. La tot pasul dai de broaște țestoase; ca și la Beștepe, sunt în mare număr. Cum te simt au un sâsâit de gânsac înfuriat, își trag capul și labele în covata osoasă și nu le pasă chiar dacă roțile căruții trec peste ele. Vulturii le iau în gheare, le ridică în slava cerului, de unde le lasă să cadă de pe vreun colț de stâncă. Numai așa le plesnește carapacea, tare ca
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
au venit să mă vadă și să mă jelească. După modesta-mi estimare, să zicem opt sute, deși nu i-am numărat cu atenție. Întâi de toate, terierul meu de Yorkshire, Poochini, stând abătut În rândul din față, cu capul pe labe, oftând constant În timpul numeroaselor discursuri laudative. Lângă el, bunul meu prieten, Harry Bailley, care-i dădea din când În când câte o bucățică de ficat uscat. Harry se oferise să-l adopte pe Poochini, iar executorul meu testamentar se grăbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
gestul În defavoarea geometriei, subtilul În defavoarea simetriei, curgerea neîntreruptă În defavoarea formei statice. Cât despre temple, intrați și atingeți-le. Asta Înseamnă China. Nu vă uitați pur și simplu la statui și la picturile murale. Zburați până la grinzi, așezați-vă În patru labe și puneți-vă urechea pe dalele podelei. Ascundeți-vă după stâlpul acela și priviți-vă În ochi cu petele de culoare. Imaginați-vă că sunteți un arhitect decorator care are o mie de ani. Începeți cu puțin budism tibetan, adăugați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pronunțând cuvântul „a omorî“ când știa că există adolescenți care dăduseră curs unor astfel de gânduri pline de furie. Harry Își puse mâna pe umărul lui Esmé ca s-o calmeze. — Nu mă atinge! țipă ea. Poți să-ți pui labele scârboase pe mama, dar nu și pe mine. Sunt minoră, știi?! Marlena se Înroși, la fel și Harry, plin de rușine și indignare. Ridicându-și privirea, văzu că toți din autocar se uitau la el. —Esmé, termină chiar acum! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la coadă cu foițe pătrate de aur În mâini. Femeile, care nu aveau voie să-l atingă pe Buddha, Își dădeau foițele de aur unui bărbat În alb. Harry Îl privi pe un doritor de merit cum se urcă pe laba piciorului lui Buddha, se cațără pe genunchi și se Întinde cât de mult poate pentru a-și lipi foița de brațul statuii, frecând cu mâna. Cu fiecare frecare, aurul se contopea cu trupul lui Buddha. Alții Își lipeau aurul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Dumnezeule mare, nu e un ciot de copac, ci ciotul unui picior! Obiectivul se mișcă În sus. Posesorul ciotului are și un ochi cusut. Și fetița aceea, oribil, oribil, e ciungă. Celuilalt Îi lipsește o parte din picior. Și aceluia, laba piciorului. Camera trece peste fața unui tânăr Îngândurat. Are pomeți netezi, ochi mari, aproape negri. Arată ca un zeu asiatic. Și știe engleză, dar din cauza accentului și a vocii care de-abia se aude, e greu să Înțelegi ce spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
piept, lucind în soare. Avea un chip radios, rânjind știrb la drumeți, cu pleoapele mereu căzute peste globii ochilor, lăsând o fantă îngustă prin care se strecura cu greu zeama urduroasă a uităturii. Împotriva frigului, își purta tot timpul anului labele picioarelor înfășate, până sub genunchi, în ziare strâns legate cu fâșii de gutapercă muiate într-un amestec puturos de rachiu de drojdie cu scrum de bălegar, ceea ce făcea să fie în permanență însoțit de roiul bâzâitoare de muște mari și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
întoarceți-vă în birourile voastre! Abia închisesem ușa biroului, că au și început să apară câțiva colegi sincer îngrijorați de soarta mea. - Ce faci omule, te pui cu asta? Păi tu știi ce oameni a pus ea cu botul pe labe? A îngenunchiat oameni de valoare. Habar n-ai ce putere are! - Ei și ce-o să-mi facă? La urma urmei, nu văd ce motiv ar avea să se ia de mine, că doar am spus adevărul. Și la urma urmei
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
scutire de amendă fiindcă a încălcat legea interzicerii clonării. Nu s-a stabilit încă ce măsuri se vor lua pentru cazurile de multiplicare vizuală sesizate de onorabilul președinte Băsescu, atunci când la ore târzii se duce de-a bușilea, în patru labe spre patul de odihnă prezidențială. Sau poate la el clonarea se permite! Herodot, ce ne-ai făcut! Deci treaba este de acum clară. România nu va fi admisă în spațiul Shenghen. De cum s-a dat sfoară, nu în țară, ci
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de vină. În cazul acesta, spuneți și dumneavoastră, cum să stau eu în expectativă și să nu caut împreună cu ceilalți, vinovații sau, mă rog, vinovatul, de acest lăboi dat în plin peste figura noastră și așa bine turtită de alte labe anterioare. Am studiat o săptămână problema și se pare că munca mea a fost încununată de succes. Acum pot să spun cu toată responsabilitatea care mă caracterizează, că vinovat (observați, la singular) de toată această situație în care a ajuns
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Ahmed, l-am pus tocmai pe dulap. A mieunat puțin, s-a învîrtit de câteva ori până la capetele dulapului și apoi, luîndu-și inima în dinți, s-a lungit pe una din părțile verticale, cu ghearele bine pregătite la cele două labe de dinainte, și dintr-un salt a fost pe covor. Ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, a început să alerge și apoi a venit în brațele mele, ale criminalului, care, după ce-l pusese pe dulap, îl chema la dezmierdat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
uitasem de tot și eram pe punctul să mai întîrziem vreme multă pe ponton, și numai prezența domnișoarei Țurai ne-a alungat. Laptele din farfurioară a ramas neatins. Când îl mângâiem, nu face nici o mișcare, dacă îl ridicăm puțin de labele de dinainte cade la loc. Numai ochii îi sunt tot așa de mari. Nu mai are însă nici o bucurie în ei. Vrasăzică, Ahmed e bolnav cu adevărat! M-am revoltat și am început să țip, în timp ce lacrimile îmi veneau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
echilibrul; ținându-și brațul opărit, își făcu loc printre arbuști, regăsind cărarea abruptă pe care urcase până la Rutger. înnebunit de durere, se năpusti spre apă, împiedicându-se și ridicându-se în mai multe rânduri. Ajunse la mal aproape în patru labe, se bălăci câțiva pași și căzu în genunchi pe pietrișul de pe fundul apei. O clipă mai târziu, scufundă brațul până la cot în apa curgătoare. Contactul neașteptat cu apa înghețată îi dădu senzația că un cuțit i se înfipsese în creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și frigurile îi luase cinci. Acela era cel mai mic, să fi avut treisprezece ori paisprezece ani, pe acolo. Alergase mâncând pământul și acum era sfârșit. Mi s-a prăvălit înainte printre frunzele uscate și s-a târât în patru labe până la mine. Așa, vedeți? Dădu din mâini, ca să redea cât mai clar cele întâmplate, apoi urmă. Eu am încremenit, cu legătura de crengi în brațe. Nu știam că se zic, ce să fac. „Ajută-mă! îmi spunea el, dacă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și ursul și cu Filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca și cu unul din ei, căci a ocărît oștirea Dumnezeului cel viu." 37. David a mai zis: "Domnul, care m-a izbăvit din ghiara leului și din laba ursului, mă va izbăvi și din mîna acestui Filistean." Și Saul a zis lui David: "Du-te, și Domnul să fie cu tine!" 38. Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
piept, lucind în soare. Avea un chip radios, rânjind știrb la drumeți, cu pleoapele mereu căzute peste globii ochilor, lăsând o fantă îngustă prin care se strecura cu greu zeama urduroasă a uităturii. Împotriva frigului, își purta tot timpul anului labele picioarelor înfășate, până sub genunchi, în ziare strâns legate cu fâșii de gutapercă muiate într-un amestec puturos de rachiu de drojdie cu scrum de bălegar, ceea ce făcea să fie în permanență însoțit de roiul bâzâitoare de muște mari și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să se scuture de colb. Când m-am întors, am găsit-o cu o mâță albă în brațe. Erau în tandrețe. Adela îi făcea declarații de amor, numind-o "mițulică, hoață mică și prostuță". Mâța o ținea fin cu o labă de pânza rochiei și i se uita în ochi. Una avea ochii albaștri, ceilaltă verzi. Ia uite ce nas blănit are!" În adevăr, mâța avea un nas mititel, păros și comic. Și-a lipit apoi obrazul de capul mâței în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un piton. Femeile de la oraș Își sulemeneau fața, de aceea gura lor aducea cu fundul de maimuță. Ajunse la senectute, În loc să se ducă la biserică, cotoroanțele creșteau câini, pisici și alte lighioane. Se despuiau de haine și umblau În patru labe printre ele. Mizeria era de nedescris. Unele se Împreunau cu viperele, alții cu cîini, cu hipopotami sau crocodili. În casa lor erau Sodoma și Gomora. Toate acestea lucruri i le povestise preceptorul, care stătuse În tinerețea sa În gazdă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]