1,501 matches
-
faci, ești pierdut. Așa gândea Cehov. De câte ori îl recitesc pe blândul doctor, îi simt privirile de dincolo de rama ochelarilor, ațintite spre noi. Spre o lume tot mai insensibilă (el credea că sensibilitatea este adevăratul talent al omului), mai vulgară, egoistă, lacomă de consum, dependentă de el, uniformizată, contabilizată strict, fără mister, fără transcendență. Și simt cum reproșul conținut în dramaturgia sa ne înglobează, că e teribil de actual. Chiar că trăim urât, domnilor! VASILE PROCA POEM TRIST ̶ Pe multe voci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
semn de la Dumnezeu că se apropie sfârșitul lumii. Eram de asemenea neliniștiți că visul american nu mai era la nivelul așteptărilor. În timp ce, în benzile desenate, un Superman lupta pentru ,,adevăr, justiție și calea americană", adversarii noștri internaționali ne etichetau drept lacomi și rasiști. Nu negam întru totul aceste afirmații. Superioritatea modului nostru de viață", scria teoreticianul politic Hans Morgenthau, ,,nu mai este la fel de evidentă nici pentru noi, nici pentru restul lumii așa cum era odată. Pentru sute de milioane de oameni, modul
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
a-i epura pe oponenții ayatollahului Khomeini. Deși subordonată din punct de vedere tehnic Consiliului Suprem, Garda a început să se comporte mai mult pe cont propriu și s-a arătat a fi extrem de conservatoare, agresivă până în pragul nechibzuinței și lacomă. Asemenea armatei din locuri precum China și Pakistan, IRG combină funcția sa de securitate cu o foame de a monopoliza contractele guvernamentale și o dispoziție de a vinde arme oricui le vrea, indiferent dacă oficialii civili sunt sau nu de
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
Valeria era o frumusețe obișnuită, cu obraz plin, nas ușor arcuit, cap rotund, păr bogat. Istoricii romani Tacitus, Suetonius, Juvenal, Plinius cel Bătrân, Dio Cassius au scris despre ea lucruri adevărate dar și exagerate. O încondeiau ca fiind senzuală, desfrânată, lacomă, crudă. Cei mai mulți se refereau la viața ei desfrânată. Valeria își schimba cu ușurință amanții, după capricii și interes. Prefera gladiatorii a căror companie o căuta în taverne și în lupanare. Țesea intrigi și genera persecuții și crime la adresa celor neagreați
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
prășit? Se auzea continuu: - Haideți, băieții mamii!... Și, timid, încerca fiecare să întingă cu boțul de mămăligă în minunea oferită de mătușa Ftenia. Degetele lor micuțe și muncite, aveau un tremur aparte...sfială, nerăbdare, teamă de a nu părea prea lacomi... Dar..., uimire! Întingeau și atât... Brânza nu voia în niciun chip să se prindă de mămăligă! Oricum, de furculițe nu putea fi vorba... - Haideți, băieți! Haideți, băieții mamii, că doar ați muncit! Copiii, erau ei sfioși, orfani, flămânzi, dar îi
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
copleșit de deznădejde și sufletul său (ba). Omul se străduiește să-și convingă sufletul de oportunitatea sinuciderii. "Cu cine să mai stau de vorbă acum? Frații s-au umplut de cruzime, prietenii de ieri s-au făcut vrăjmași. Inimile sunt lacome: fiecare apucă bunul aproapelui său. Nu mai există drepți. Țara este abandonată lucrătorilor nedreptății. Păcatul care dă târcoale pe pământ nu arc sfârșit." Evocată în mijlocul acestor flageluri, moartea îi apare mai mult decât binevenită: ea îl copleșește de beatitudini uitate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
hierodulele) alături de elemente mediteraneene (porumbelul). Pe de altă parte, Imnul homeric către Afrodita (I, 69 sq.) o prezintă ca o veritabilă Stăpână a Animalelor: "în urma ei, mergeau, lingușindu-o, lupi suri, lei cu coamă sălbatică, urși și pantere iuți și lacome de pui de căprioară". Dar o trăsătură nouă, specifică Afroditei, se adaugă la aceasta: zeița "a pus dorința în piepturile lor; atunci ele s-au îndreptat toate deodată să se împreuneze în umbra văilor" (după traducerea lui Jean Humbert). Afrodita
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
spița lui David un rege drept care va fi triumfător și ai căror urmași vor domni în veci. Când regele din Assur a năvălit în Palestina, Isaia nu mai vede în el un instrument al lui Iahve, ci un simplu tiran lacom de putere (10: 5-15). Prin urmare, el va fi la rându-i nimicit (14: 23-25). Profetul revine neobosit asupra puterii și suveranității lui Dumnezeu și anunță, "ziua lui Iahve", când Domnul va judeca lumea (2: 12-17). De aceea el condamnă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
rire mystérieux, comme s'il avait lu le désir enfin formulé qui galvanisait ce cœur mort, le désir longtemps fuyant, "l'autre chose" vainement cherchée par Renée dans le bercement de șa calèche" [Zola, La Curée, p.65]. Avida, egoistă, lacoma, Pariziana lui Zola devine vampirul bărbatului, cum este Nana sau Renée. Maupassant și Zola vor face vizibilă deosebirea între Pariziana epocii celui de-al Doilea Imperiu, din românele lui Balzac, si parizienele decadente ale timpului său. "Après leș rêveuses passionnées
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
trăiri umane. Într-un fel, ideea reprezintă ceea ce este de Învățătură pentru cititor. MIJLOACELE ARTISTCE Figurile repetiției 1. Repetiția fonologică:aliterația: „Prin vulturi vântul viu vuia...” (consoane); - asonanța: „Căci unde-ajunge nu-i hotar...” (vocale); - anafora: „Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți Iloții...” (cuvânt);anadiploza: „Cine face bine, bine găsește... (reduplicare); - antimetateza: „Tu blând noroc al unui vis deștept... „Tu visul blând unui noroc ce nu e... (punere inversă... Eminescu)tautologie: „Crima nu e politică. Crima e crimă.” (repetiția
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
o rană veche, mai ales că prozatorul conturează chipurile boierilor și arendașilor, a funcționarilor mărunți, răi cu semenii din rândul cărora s-au ridicat (primarul, jandarmul etc) Capitolul „Flămânzii” aduce În prim plan iar două lumi, lumea boierilor și arendașilor lacomi și „flămânzi de pământ”, dornici de a le mai Întinde Încă, iar lumea țăranilor să rămână Înfomentată și fără pământ. Pentru acești țărani, problema pământului este o chestiune de viață și de moarte. Chipurile oamenilor, femeilor, copiilor etc dezvăluie marea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
prin tipologiile În care se Încadrează, dând obiectivitate romanului. Ele se definesc printr-o singură trăsătură, fixată Încă de la Începutul romanului și nu evoluează, cu excepția lui Felix. Restul reprezintă caracterele clasice, balzaciene: aristocratul rafinat (Pascalopol), cocheta (Otilia), femeia ușoară (Georgeta), lacomul, baba absolută (Aglae), avarul (moș Costache), arivistul (Stănică Rațiu), debilul mintal (Titi), fata bătrână (Aurica), senilul (Simion Tulea). Deși se realizează tipologii, la construirea acestora este aplicată o formulă estetică modernă, și anume ambiguitatea personajelor. Spre exemplu, moș Costache nu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Toate le făcea sucite și pe dos, de te-ncruceai!... Un nătâng, un gură-cască îți părea...când îl vedeai. / Îi ieșeau la capăt însă, toate-așa de minunat, / Că de fapta-i săvârșită, locului stăteai mirat / O plăcerea avea: de lacomi, de neghiobi, să-și râză-n lege!" (Petre Dulfu, Isprăvile lui Păcală) Propoziția subordonată circumstanțială condițională Realizați analiza frazelor de mai jos, transcriind propozițiile subordonate circumstanțiale condiționale: (a) "Nu-i rău, măi Ștefane, să știe și băiatul tău oleacă de
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
nu știu când s-a lipit de mine, mi-a luat mâna și mi-a condus-o, nerăbdătoare, de la genunchiul cald, în sus, spre coapse. Acolo... acolo... am crezut că mă topesc de frică... acolo, în umezeala aceea cleioasă, catifelată, lacomă, înghițindu-mi mânuța până aproape de cot, în timp ce zgomotul monoton al clasei ne acoperea ca un cort ocrotitor, ferindu-ne de restul copiilor, vrăjindu-ne ca-n basmele cu zâne binevoitoare și clipocitoare... iar profa, mișcându-se încetișor înainte și înapoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
l-ar fi șlefuit precum un maâtre bimbelotier, după care, dându-i brutal capul pe spate, fără să uite, însă, a-i face pe obraz cu genele în clipăt un roi de „fluturi” palpebrali, i-o vârî fără preaviz în lacoma fantă stacojie ca pe un membru în erecție, dârz, lubrefiat, dar vag rugos, precum radula unui melc (un vaginula strubelii, de pildă), cu care, de-ar fi fost mai lung(ă), i-ar fi atins, în treacăt, omușorul, făcând-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
într-un infinit pensum, numele ei, numele lui, numele ei, numele lui, numele ei, numele lui: Carmèn și, respectiv, Basile; apoi, de-a dreptul de pe lujer, cu limba-i însăși, tot franceză, dintre tot mai umedele-i coapse și fanta lacomă pubiană, eliberată pe de-a-ntregul de șnurul pudicilor tanga, în care limba-i stacojie pătrunse ca un membru dârz, erect și foarte lubrefiat, cu toate că puțin rugos, precum radula unui melc (un vaginula seychelensis, paregzamplă), cu care-i leorpăia, domol, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
ci unde tocmai se afla, — sur place, cum ar fi spus (și a și spus-o, în sinea lui) Musiu Bazil, trăgând, involuntar, cu ochiul la Nora ce-și vârâse mâna-ntre tot mai umedele-i coapse și-n fanta lacomă pubiană, eliberată pe de-a-ntregul de șnurul pudicilor tanga, în care indexul și mediul, crispate dârz și alipite, pătrunseră străafund, pe când rugosu-i policar, precum radula unui melc (a unui limax maximus, să zicem), îi mângâia din deal în vale,-n
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
ta intim-somptuoasă... sau minuscul-deocheată... pătată de urină, de secrețiile zemoase, mirosind îmbătător, lenjeria părăsită, abandonată curiozităților mele hapsâne de bărbat singur acum... Ne-am și tăiat la câte un deget, cu briceagul, ca să ne amestecăm sângele, ni l-am supt lacomi, unul altuia, din rănile stoarse... să rămânem măcar frate și soră întru... iar eu ți-am degustat, elegiac, licoarea menstruală... Și era o bucurie acută, dureroasă, o fericire înăbușitoare, când înțelegeam că o să revii, măcar pentru a-ți lua o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
mi-ar cădea plocon o „sumă fabuloasă“! Atunci, entuziasmat numai la gândul acestei posibilități colosale, am scris câteva poezii, două dintre ele publicate. Găsesc în registrul cu scrisori trase la indigo încă o încercare, un rondel abia schițat în fuga lacomă spre deliciile visate... De-aș avea o sumă fabuloasă/ Mi-aș lua o mie de femei/ Și le-aș da, în pielea goală, -n casă,/ Drumul să-și mângâie prin odăi/ Fesele-n aoreole groase,/ Sânii (pentru una câte trei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
al Rusiei asupra Principatelor s-a dezvăluit, deci, prin numirea Domnilor, arătând ceea ce aștepta de la ei, ceea ce n-ar fi putut să spere de la niște Domni care n-ar fi ținut puterea lor decât de la votul boierilor... Domnul Moldovei, bărbat lacom și venal, se devotă cu desăvârșire voințelor Rusiei, numai pentru a obține să se închidă ochii asupra delapidărilor, asupra samavolniciilor și asupra tuturor actelor lui de o adâncă imoralitate. Ca preț al slugărniciei sale, fu lăsat să facă ce voia
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
și cu o capacitate remarcabilă de înțelegere a intereselor poporului român, după ce îndurase secătuirea țării de trei dictaturi consecutive, de tragediile celui de al doilea război mondial și de aproape o jumătate de secol de orânduire comunistă, acompaniată de dominația lacomă și perfidă a puterii sovietice. În acele zile din perioada încercărilor de organizare a unei vieți politice conforme cu realitățile din Europa occidentală, după primele contacte cu "frații socialiști" din Moscova și Budapesta, noul guvern de la București a fost vizitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
numai frumoasă, dar și nespus de agreabilă, vioaie, cu haz. Atât cât am cunoscut-o eu, sporadic, dar mai îndelung decât pe „mama tină“, căci a trăit până în anii ’60, o știu doar ca ahtiată de dulciuri, de-a dreptul lacomă de țigări și cafele și văicărindu se la bătrânețe de felul ingrat în care se poartă cu dânsa numeroasa-i progenitură. A avut cu Godini (născut în Tirolul austriac de la finele secolului trecut, școlit, împreună cu fratele său, tot inginer, în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nu se leagă direct de asta. Onestitatea față de operă, față de felul cum folosim, cum ne respectăm materia primă cuvântul, pentru poeți este esențială. LV. Poziția mea în istoria secolului douăzeci e o ofrandă dezarmantă de viață trăită, făcută unei poezii lacome de viu. Te oferi: "Nu-mi pasă că mulți sunt mai înalți. / Ochii se întâlnesc inevitabil la același nivel". Menționezi "steaua galbenă" și "norocul" care te-a "ferit de Holocaust". Intrăm în secolul XXI. Îți închei poemul cu: "...ce părea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
face. Timpul pierdut nu se mai întoarce. La treabă se vede omul ce poate. Nu sta, că-ți stă norocul. Politețea e cheia de aur care deschide toate porțile. Dacă perietenul tău e miere, nu umbla să-l mănânci tot. Lacomul nu zice ajunge, “un râu din gură de i-ar curge”. Cărțile sunt copiii minții. Povestește o întâmplare pe care ai trăit-o, pentru care poți pune ca titlu unul din proverbele auzite. Foaie verde de bujori Niște glume știți
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
face. Timpul pierdut nu se mai întoarce. La treabă se vede omul ce poate. Nu sta, că-ți stă norocul. Politețea e cheia de aur care deschide toate porțile. Dacă perietenul tău e miere, nu umbla să-l mănânci tot. Lacomul nu zice ajunge, “un râu din gură de i-ar curge”. Cărțile sunt copiii minții. Povestește o întâmplare pe care ai trăit-o, pentru care poți pune ca titlu unul din proverbele auzite. Foaie verde de bujori Niște glume știți
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]