KorAP: Find »[drukola/base=lamă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...241 >

6,022 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907

să muște pe oricine ar fi avut nesăbuința să se apropie. Abatele tresări când Aloim scoase primul sunet. Era mai mult un muget, un tremur lăuntric care izbucnise prin laringe făcând aerul să vibreze. Rim își duse mâna instinctiv spre lama de accun. Gestul ăsta aproape că-l făcu să fie bucuros. Era încă quint imperial. Atunci când Maria nu se afla lângă el, era Rimio de Vassur, soldatul temut în tot Imperiul. ― Rade, Rade, am crezut că vrei să mă pedepsești

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
Fără veste, călimara cu cerneală de pe birou i se răsturnă Abatelui în poală. ― A, uite că pot să fac și asta, spuse Aloim pe un ton de copil care tocmai descoperise o jucărie nouă. Oare unde-și ține quintul ăsta lama? Lasă. O să-mi spui acuma, Rade... Da, da, tu o să-mi spui, că n-am chef să caut prea mult prin amintirile tale... Cine știe peste ce femei scârboase mai dau acolo... O să-mi zici ce e cu Alambicul ăla

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
nu, mai întîi am să te pocnesc în cap... Un tom greu se desprinse ușor de pe raftul din spatele lui Rim și porni cu viteză spre quint. Simțind curentul de aer și văzând privirea fixă a lui Aloim, quintul își trase lama de accun și intră în modul de luptă. Se feri cu ușurință de proiectilul improvizat de tânărul călugăr și se întoarse apoi să îl spintece. Ceea ce văzu îi tăie însă răsuflarea. Aloim flutura din mână, mișcîndu-se la fel de repede ca el

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
însușiri care le egalau pe ale lui, experiența sa de luptă se impunea destul de repede. Călugărul era neînarmat și, după trei secunde de mișcări mai iuți decât ar fi putut percepe ochii Abatelui de pildă, Aloim începu să încetinească. Obosea. Lama de accun îi pătrunse deasupra nasului între ochi. Corpul îi căzu țeapăn și, imediat după ce viața se scurse din el, își pierdu tonicitatea bizară care păruse să îl țină în picioare în timpul luptei. ― Dumnezeule, ce-a fost asta? întrebă Abatele

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
dat și îmi fac datoria față de împărat. Ăsta sunt eu. Nu văd pericolul de care vorbești, zise calm Rim. Abatele se întoarse cu spatele. ― Iar zeții ăia de care a pomenit? Sunt extratereștri? Rim fu din nou tentat să scoată lama de accun. Se opri însă, știind că, dacă I-ar fi omorât pe Abate chiar atunci, furtuna care doar părea să bântuie mințile bătrânului ar fi început cu siguranță. ― Nu știu despre ce vorbești. ― Ba știi. Sunt ființe cu șase

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
în mintea sa. - Ești un tânăr nesăbuit. N-aș vrea ca o dispută de idei..., rosti bărbatul pentru auzul celorlalți. - Sângele lui Zerri e încă pe unul din pumnalele alea, întinse Jorlee acuzator mâna spre locul în care cele cincisprezece lame tăioase erau înfipte în sol, una lângă alta. Asta nu e o nepotrivire de idei... Așa e. E doar chirăitul jalnic al unui vierme mititel, care crede că a crescut îndeajuns pentru a-mi lua locul! - E în firea lucrurilor

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
dâră de scântei. Fusese ușor. Jorlee lăsă să cadă pumnalul de sus, sperând că absența controlului său mental asupra armei ova face să treacă neobservată. Preotul se aștepta însă la acest lucru și, aruncând la rândul său fulgerător una din lame către Jorlee, preluă arma adversarului, facînd-o să se așeze cuminte în dreptul propriei frunți. Fusese o tatonare scurtă, în care Preotul îi arătase doar că nici unul din trucurile sale nu erau noi pentru el. Jorlee se deplasă ușor spre stânga și

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
aștepta ca Preotul să fie uimit și să dea pentru o clipă înapoi. Deși surpriza se putea citi în fiecare cută a feței sale, adversarul său nu se sperie, ci își proiectă toate pumnalele spre tânăr. Cea de-a cincisprezecea lamă, care stătuse nemișcată până atunci, se ridică și ea și porni spre ochiul stâng al băiatului. Și atunci se petrecu un lucru care sperie întreg tribul. Jorlee se întoarse fulgerător cu spatele și lăsă armele ascuțite să se lovească de

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
lui, felul său de a-și lua adio de la Zerri, nu putea să mai dureze mult. Cu un efort de voință, băiatul ridică de la pământ toate cele cincisprezece pumnale rituale și le lansă spre Preot. Mulțimea scoase un oftat când lamele se opriră la doar câțiva centimetri de pieptul bărbatului. Jorlee era însă acolo. Mișcîndu-se mai rapid decât puteau ochii celorlalți să vadă, tânărul ajunsese în fața Preotului și îl lovi sălbatic cu pumnul în gât. Pentru ceilalți, păruse că se materializează

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
domnește. Triburile au în posesie doar văile. - Și cine spune asta? se repezi Lonis apropiindu-se de străin. Speriat, Essen, cu un gest fulgerător, scoase de sub mantie trei cuțite pe care le aruncă repede în fața lui, facîndu-le să plutească cu lamele îndreptate spre cei pe care îi credea dușmani. - Ești nebun? strigă Lonis dând înapoi. Violența o păstrăm pentru animalele care ne hăituiesc. Ce se va alege de noi dacă vom începe să ne omorâm unii pe alții? Poate că asta

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
N'Gai Loon pe un ton amenințător. Împăratul își pironi ochii pe încheietura mâinii stângi a celuilalt, într-o încercare instinctivă de a vedea și cea mai mică urmă care ar fi putut trăda prezența în acel loc a unei lame de accun. - Nu-mi îngădui? bravă Bella. Dar cine ești tu să-mi îngădui! Eu sunt împăratul... - O să redeveniți. Deocamdată nu conduceți decât câțiva exilați pe o planetă la marginea Galaxiei. În acest univers există însă și forțe mai puternice

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
personală formată din doisprezece oameni sprintând spre locul în care se afla el. - Sire, zâmbi Tars. Până la astroport sunt doar câțiva kilometri. - Și aproape o mie de soldați imperiali. - Cum, spuneam, Sire, sunt numai câțiva kilometri, zise Tars scoțîndu-și brusc lama de accun. Împăratul rămase din nou fără aer. Nu mai văzuse niciodată lama de metal lichid, fiindcă ea nu era scoasă niciodată de quinți decât în luptă, iar atunci se mișcă atât de repede încît scapă vederii umane. - Mă ameninți

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
Sire, zâmbi Tars. Până la astroport sunt doar câțiva kilometri. - Și aproape o mie de soldați imperiali. - Cum, spuneam, Sire, sunt numai câțiva kilometri, zise Tars scoțîndu-și brusc lama de accun. Împăratul rămase din nou fără aer. Nu mai văzuse niciodată lama de metal lichid, fiindcă ea nu era scoasă niciodată de quinți decât în luptă, iar atunci se mișcă atât de repede încît scapă vederii umane. - Mă ameninți? strigă Bella pe un ton isteric. - O, n-aș putea ataca niciodată un

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
meu. Nu văd cum ai putea scăpa de apărările orbitale. Faceți însă ce vreți. Aruncând o privire cruntă spre cei trei, Bella le întoarse spatele și plecă. - Ceea ce ai făcut e de neimaginat, rosti aspru N'Gai Loon spre Tars. Lama nu trebuie văzută niciodată. De nimeni! - Iartă-mă, Maestre. Așa am crezut în momentul acela. - Ai procedat nesăbuit. - Mai nesăbuit ca tine? întrebă aparent pe un ton neutru Allin Perse. Dementul ăla are dreptate. Cum vei străpunge apărarea Kyrallului? - Asta

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
noastre tocmai au fost învinse? se auzi din nou vocea metalică din megafon. - Exact, dădu afirmativ din cap N'Gai Loon. În momentul acela urechile bătrânului percepură un zvon care îl liniști. Era zgomotul inconfundabil pe care îl făcea o lamă de aceun atunci când quinții se pregăteau de atac. De data aceasta însă era doar un semnal către el. - Dacă mi-ați permite să urc la bordul uneia din navetele voastre... continuă bătrânul. - Stai acolo unde ești! se auzi vocea lui

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
pașnic, nu vreau să vă atac în nici un fel, zâmbi din nou N'Gai Loon. Sigur pe el, Carrin ieși și el din navă împreună cu trei soldați care se așezară repede în poziție de tragere. Maestrul percepu din nou vibrația lamelor de accun. Erau două și se auzeau acum de mult mai aproape. - Da. Cred că ne-am speriat degeaba. Nu ești decât un bătrânel neajutorat. Așa cum spunea bunică-mca, aia de pe Vechea Terra: uneori lucrurile sunt exact așa cum par. - De fapt

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
ezite. Cei patru soldați care îl țineau încă de mâini pe N'Gai Loon urlară de groază și ridicară în fața ochilor cioatele însîngerate ale mâinilor. Când priviră apoi spre bătrân, strigară încă o dată, înfricoșați. Din toate degetele Maestrului ieșeau niște lame subțiri și strălucitoare care, deși păreau că au lucirea și tăișul oțelului, se încolăceau ca niște șerpi. Ochii lor păstrară o groază imensă chiar și în momentul în care capetele le căzură pe iarba mică și gălbuie a Kyrallului. Între

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
în stare spre N'Gai Loon. Spre marea lui uimire însă, în fața bătrânului apăruse ca de nicăieri unul dintre cei doi soldați cu figuri crunte. Mai repede decât putu Xtyn să reacționeze, acesta bară calea a trei pumnale, folosind o lamă strălucitoare care părea că îi este prinsă cumva de braț. Înainte chiar ca tânărul să-și dea seama ce se întîmplă, lama aceea ciudată se extinse iar vârful ei se opri pe pielea gâtului său. Xtyn se strădui din răsputeri

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
cu figuri crunte. Mai repede decât putu Xtyn să reacționeze, acesta bară calea a trei pumnale, folosind o lamă strălucitoare care părea că îi este prinsă cumva de braț. Înainte chiar ca tânărul să-și dea seama ce se întîmplă, lama aceea ciudată se extinse iar vârful ei se opri pe pielea gâtului său. Xtyn se strădui din răsputeri să nu se înfigă singur în arma războinicului și rămase împietrit, în timp ce urechile sale percepură ropotul de metal strivit de metal, stârnit

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
se opri pe pielea gâtului său. Xtyn se strădui din răsputeri să nu se înfigă singur în arma războinicului și rămase împietrit, în timp ce urechile sale percepură ropotul de metal strivit de metal, stârnit probabil de celălalt soldat care îi respingea lamele. Tânărul făcu doi pași înapoi, se aruncă la pământ, se rostogoli de două ori și țâșni în picioare, dar pumnul unuia dintre atacatori se afla deja exact în locul în care ajunse pieptul sau. Lovitura năprasnică îl lăsă pe Xtyn fără

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
dar pumnul unuia dintre atacatori se afla deja exact în locul în care ajunse pieptul sau. Lovitura năprasnică îl lăsă pe Xtyn fără suflare, îl întoarse și-l proiectă înspre celălalt adversar. Tânărul văzu cu groază cum începe să cadă spre lama întinsă a celuilalt și încercă să-și oprească picajul cu forța gândului. Era însă prea târziu și, pentru a doua oară în acea zi, îl cuprinse o senzație stranie de zădărnicie. Simți în piept tăișul lamei și, în fracțiunea infinitesimală

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
începe să cadă spre lama întinsă a celuilalt și încercă să-și oprească picajul cu forța gândului. Era însă prea târziu și, pentru a doua oară în acea zi, îl cuprinse o senzație stranie de zădărnicie. Simți în piept tăișul lamei și, în fracțiunea infinitesimală de secundă în care căzu, se întrebă daca moartea putea fi atât de puțin dureroasă, fiindcă nu simțea metalul fă-cîndu-și loc în trupul său. Apoi soldatul își trase mâna, lăsîndu-l să cadă pe burtă, în praf

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
său. Apoi soldatul își trase mâna, lăsîndu-l să cadă pe burtă, în praf, și îi puse cizma grea pe ceafa, strivindu-i chipul de pământ. - Nu mișca, puișor, râse Leka Hinnedi. - Pun pariu că iarăși ai făcut scamatoria aceea cu lama. Ți-am spus de atâtea ori că e prea periculos... Ei, dar îmi bat gura de pomană, rosti amuzat N'Gai Loon. Cu fața înfiptă în țărână, Xtyn realiză că soldatul își retrăsese lama exact cu viteza cu care el

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
iarăși ai făcut scamatoria aceea cu lama. Ți-am spus de atâtea ori că e prea periculos... Ei, dar îmi bat gura de pomană, rosti amuzat N'Gai Loon. Cu fața înfiptă în țărână, Xtyn realiză că soldatul își retrăsese lama exact cu viteza cu care el căzuse, fîcîndu-l doar să simtă atingerea ei rece pe piele. Cu un efort supraomenesc, se smulse de sub cizma celuilalt și se ridică anevoie. Înainte să apuce să spună ceva, bătrânul, pe care ceilalți îl

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
în mintea cuiva. De altfel m-ar fi și mirat ca așa ceva să fie posibil și în afara Kyrallului. Fără să rostească o vorbă, N'Gai Loon își ridică spre fața celuilalt mâinile descărnate. De sub unghiile lungi țâșniră spre Făurar zece lame ca niște șerpi micuți care se bifurcară și apoi începură să se ramifice din ce în ce mai mult până când capetele lor aproape că nu se mai puteau zări, fiindcă deveniseră de sute de ori mai subțiri decât un fir de păr. Fără un

Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]