2,167 matches
-
patrulea escadron din trupele comandate de Ahile, acum ieșite din luptă. Poate doar se găsea pe acolo, prin tabără, să mai afle câte ceva. Lucrul este perfect plauzibil de vreme ce, după secesiunea lui Ahile, războinicii mirmidoni se plictisesc, își omoară timpul aruncând lănci și discuri, trag cu arcul. Fapt este că, atunci când Agamemnon și celelalte căpetenii ahee se hotărăsc să-i trimită lui Ahile o solie de împăcare, Foinix este ales de Hector - care știe bine ce face - drept călăuză a celorlalți doi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
întorc în luptă. Hector și Enea îi văd și vor să pună mâna pe cai. Automedon coboară din car și îi cheamă în ajutor pe cei doi Aias și pe Menelau, care păzeau leșul lui Patrocles, apoi îl țintește cu lancea pe Hector, dar omoară un alt troian, iar el reușește, aplecându-se, să se ferească de lancea lui Hector. Apoi cei doi se luptă cu săbiile, dar îi despart cei doi Aias. Urmează marea încăierare pentru leșul lui Patrocles. Mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
din car și îi cheamă în ajutor pe cei doi Aias și pe Menelau, care păzeau leșul lui Patrocles, apoi îl țintește cu lancea pe Hector, dar omoară un alt troian, iar el reușește, aplecându-se, să se ferească de lancea lui Hector. Apoi cei doi se luptă cu săbiile, dar îi despart cei doi Aias. Urmează marea încăierare pentru leșul lui Patrocles. Mai târziu, când Ahile se pregătește de luptă, el și cu Alchimos (un alt om drag lui Ahile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mistui nu peste multă vreme cetatea, este vorba chiar de un oraș cuprins de flăcări mânioase și înalte până la cer: incendiul este însuși Ahile. Iar armele lui sclipesc orbitor în câmpie: casca lui e ca un astru scânteietor și vârful lăncii ca luceafărul de seară, cea mai frumoasă stea, strălucind tot mai tare în adâncul nopții; armura e ca o lucire de flacără sau ca steaua Câinelui lui Orion, care arde, rău prevestitoare, în cerul verii; iar scutul i se vede
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
bunurile dobândite, le va trage în mare și apoi vor putea fi văzute brăzdând marea îmbelșugată în pești, împinse în zori de puternice vâsle. Iar când îi amintește lui Enea de ziua, mult mai veche, când acesta a fugit de lancea lui, îl arată părăsindu-și turmele și luând-o la fugă cât îl țineau puterile, la vale pe coastele muntelui, fără să arunce o privire înapoi. Este adevărat că mai întâlnim și la alți vorbitori din Iliada (Hector, Andromaca, Priam
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Când e gazdă, oferă ospețe bogate. Când patronează jocurile funerare, premiile pe care le propune și apoi le acordă sunt fastuoase: femei, cai, catâri și boi, vase cu două toarte, căldări și trepiede, aur și fier, discuri, armuri, coifuri, scuturi, lănci, junghere, securi și duble securi. Obiectele sunt lucrări de artă aleasă. Unele au o proveniență ilustră, prăzi luate de la Sarpedon, fiu al lui Zeus, de la Eetion, tatăl Andromacăi, de la Asteropaios. Pe de altă parte, atunci când are de primit el, ca
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
aproape de fiecare dată că o face pentru Patrocles și pentru ahei. Dar singur spune că nu visează decât omoruri, sânge, gemete de durere (chiar ale neamurilor celor omorâți de el), că vrea să-i sature de război pe troieni cu lancea lui flămândă de carne omenească. Se bucură de moartea altora în umbra propriei lui morți înainte de vreme și chiar spune asta: „O să vină ceasul - oare în asfințit, în miez de zi, în zori? - când cineva, în luptă, o să-mi smulgă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
am acum, când prietenul meu a murit, el pe care, între toți, îl prețuiam ca pe un alt mine însumi? Acum l-am pierdut... inima mea nu mai simte nici o dorință de viață câtă vreme Hector nu va pieri de lancea mea, plătind pentru Patrocles.“ Știa bine că, răzbunându-și prietenul atât de mult iubit, se va întâlni, curând, cu propria lui moarte. Dar, cum spusese, nu mai avea în el dorință de viață. Ahile nu alege între două idealuri, acela
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
îmbrăcați în verde, care purtau mantale cu curele peste mijloc și peste umăr, cu pălării cu boruri largi împodobite cu pene de cocoș de munte, husarii cu tshakos cu fireturi galbene, și ulanii cu schapkas cu margini roșii și cu lănci împodobite cu fanioane în culori vii, artileriștii în tunici cafenii și cuirasierii cu cizme înalte și coafuri cu creastă toți ovaționînd împreună în timp ce ofițerii cu pălăriile lor în trei colțuri, împodobite cu dantelă din fir de aur și pene verde-deschis
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
anul 1913 a participat la Berlin la căsătoria unicei fiice a lui Wilhelm II, prințesa Victoria Luise, cu Ernst-August III de Hanovra, cînd a apărut îmbrăcat în uniformă germană, purtînd tipicul coif metalic cu țumburuș în formă de vîrf de lance (spiked helmet). ** Citat după Andrew Roberts, The House of Windsor, p. 34 (v. Bibliografia). După Isabelle Bricard, Dinastiile domnitoare ale Europei, Editura Vivaldi, 2004 . ** În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, vasul a stabilit un record privind capacitatea de transport
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
dar care trimite la o pildă morală, dincolo de semnificația ei primă și evidentă), apologul (fabulă didactică ce conține o învățătură).415 Funcțiile pe care le îndeplinește simbolul sunt de asemenea diverse: de explorare (o "hermeneutică experimentală a necunoscutului", vârful de lance al inteligenței, și nu doar analitice), de substituire (permite accesul camuflat în conștient al unor încărcături semantice ori afective care din cauza cenzurii nu puteau fi exprimate), de mediere (forță centripetă care conectează dimensiunile existenței), de unificare (condensează experiența totală a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
acum în gura mare. Tot ce-a fost măsură se răzbună prin exces. Timizii cântă și prudenții trag cu pistolul. În febra petrecerii, e de ajuns, se zice, un orgoliu rănit și pistolul intră în acțiune sau lucește o machete, lancea folosită la tăiatul trestiei de zahăr, pentru a răzbuna o ofensă. De la sărbătoare la moarte nu e atunci decât un pas. Am greșit, așadar, vorbind despre fiestă ca despre un drog. Beția ei n-are nimic comun cu ceea ce se
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
zeul morții), "Templul Jaguarului" (oficial "Templul Leului", nume rămas de la contele de Waldeck care nu se sinchisea de diferența dintre lei și jaguari), "Templul Soarelui" (pe fiecare latură e sculptat un preot aducând ofrande soarelui, care e susținut de două lănci încrucișate), "Templul Contelui", "Templul Inscripțiilor", "palatul"... Multe basoreliefuri... Pasărea sacră quetzal, un fir de porumb plantat într-un vas de jad (simbolul apei), o mască, semne astronomice, un personaj sașiu (defect foarte apreciat de mayași care puneau amulete între ochii
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
în care e posibilă orice translație către cosmos, crucea înaltă de pe turla bisericii s-a topit acum în soarele rănit al asfințitului, de aici, de pe deal nu se mai vede nicio cruce pe turlă, numai soarele prins ca într-o lance ascuțită stropind în juru-i cu raze, și brațul tău aleargă grăbit pe blocul de schițe să nu-i scape nimic din această nuntire secretă, ți-am promis solemn când m-ai adus cu tine că nici nu-ți vei da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care o ține mereu cu el, și ținând capul ușor aplecat; într-o mână poartă fusul cu fuior de mătase, iar pe cealaltă o întinde spre înger, iar dinainte-i arhanghelul Gavriil ce o binecuvântează cu dreapta, ținând în stânga o lance: iar sus, deasupra casei, cerul și Sfântul Duh ce se pogoară în chip de rază pe creștetul Fecioarei, descriere preluată de la Luca, dar erminia nu-mi spune cum să pictez asta, eu am păstrat pe perete aproape întocmai decorul descris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
toți își găsiseră moartea. Nu i se putea spune micuțului că puterea și, poate, chiar viața tatălui său erau amenințate de o primejdie din ce în ce mai mare. Dar Rufus - cel mai puternic bărbat din toate legiunile de pe Rhenus, încât, dacă înfigea pilum-ul, lancea cu vârf mortal, în trunchiul unui copac, nimeni nu reușea s-o smulgă de acolo și trebuiau să taie trunchiul vechi de sute de ani - îl învăță pe copil să țină arma în echilibru, să-și răsucească torsul, să împingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în punctul în care era fixată privirea. — Pilum-ul care se înfige acolo unde trebuie te scapă de primul dușman; e ca și cum ai câștiga pentru prima dată la zaruri, îi explică grăbit Rufus, scuipând în palmă înainte de a arunca din nou lancea. Învață acum, îl îndemnau ofițerii, cărora le plăcea să privească, o să-ți vină mai ușor. Executau atacuri, eschive și parade cu mișcări lente, elegante, și ochii copilului înregistrau mișcările brațului și ale umărului, întinderea încheieturii, jocul genunchiului și al piciorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
1963, de pildă, la Amelia, în Umbria, printre niște vechi ruine s-a descoperit o statuie de bronz înaltă de aproximativ doi metri, însă spartă în bucăți. A fost reconstituită cu grijă, dovedindu-se o reprezentare a lui Germanicus: cu lancea în mâna stângă, mantia îndoită pe braț, încălțări militare, cu mâna dreaptă întinsă în atitudinea comandantului care începe un discurs, o adlocutio către oamenii săi. Chipul îi este calm, plin de siguranță. Statuia evocă probabil ziua când, printr-un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ușă de lemn ascunsă În zid, o deschide direct din stradă; intră, o urmez, când trec pragul, aud același fâșâit În frunziș, nu mă preocup, lângă ușă, umbrela colorată, dar parcă nu este aceeași: are un vârf ascuțit ca o lance, văd o haină bărbătească de vânătoare, niște bocanci de o măsură foarte neobișnuită, „sunt ai soțului, nu te speria, este În deplasare“, mă apasă lipsa de vizibilitate, trec prea brusc de la lumina albă de afară la acest clarobscur, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
e absolut ridicolă: Ce Înseamnă „tabăra noastră“? Toată țara e un front. Tot poporul e o armată. Totul e Împărțit În tabere. Forțele păcii. Batalioanele celor echilibrați. Detașamentele de luptă ale coexistenței. Păzitorii dezarmării. Regimentele iubirii Între popoare. Vârful de lance al Împăcării. În loc să scrie apelul, Fima se duse la geam ca să-și pună ordine În idei. Privea Între timp lumina de iarnă care se așternuse ca un metal nobil peste dealuri și văi. Fima cunoștea și iubea expresia „metale nobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
petalele într-un evantai de culori care trebuiau să se asorteze, nuanțe de un maroruginiu treceau imperceptibil într-un roșu închis sau într-un galben saturat care forma un fundal perfect pentru o paletă de stânjenei care scoteau vârfuri de lance albastre - compunea buchete, adevărate desfrâuri de gura-leului și ochiul-boului, mănunchiuri aranjate artistic pentru un salon și răzoare pentru un parc. Seara avea să se plimbe, când încă mai era lumină afară, într-o rochie lejeră de vară de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
din lămpi cu gaz afumate, ce lăsa impresia că vine din cel mai adânc cotlon al vaselor acelora, ca și când ar fi fost umplute cu lumină și dogoare. Trupurile eroilor, acoperite cu platoșe formate din zale ca niște solzi, purtau coifuri, lănci și scuturi, dar bătrânii sileni erau complet goi, menadele petrecărețe, mai mult dezbrăcate; era de-ajuns o privire să simți în mână tulpina florii de agavă și să iei parte la dansul care rupea toate lanțurile, așa cum numai paloșul ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în fotoliul său și le studia fără să citească, zăbovea asupra fotografiilor, care aveau o claritate nefirească pe hârtia aceea lucioasă și datorită procedeelor fotografice noi: construcțiile turnurilor cu grilaje filigranate ajungeau până la cerul albastru. Drugii lor metalici ca niște lănci perfect drepte pluteau deasupra cuburilor de beton în formare, se învârteau, circulau pe șine, și cabinele, vagoanele, carcasa motorului, sistemul de pârghii al turnurilor erau vopsite într-un verde crud ce părea atât de proaspăt de parcă încă mai puteai inhala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dispoziție, de aceea se interesă la Muzeul de Științe Naturale de vitrine vechi și dulapuri cu geam. Ne-au dat voie să scotocim și am găsit acolo, la ora amurgului, un talmeș-balmeș de animale împăiate, măști din Africa și Asia de Sud-Est, lănci și scuturi. Se afla acolo și un sarcofag în roșu și negru, acoperit de un praf scămoșat. Obrazul sprijinit de brațele încrucișate era tânăr, armonios și exprima o liniște de neclintit. Un arc părea că trasează o curbă asupra ochiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
revedea în această localitate necunoscută sau ignorată până atunci de străinii trecători prin Viena. Niciodată nu voi uita plimbarea aceea, când o pornirăm afară din sat, de-a lungul câmpiilor încărcate de belșugul recoltelor, pe lângă batalioanele de porumb zdrențuit, cu lăncile roase, îndoite și sparte, deasupra cărora câte o floarea-soarelui, ca o negresă cochetă cu scufița galbenă își întorcea pe nesimțite chipul ei rotund, către zenit. Știam de pe atunci că vorbele lui vor stărui încă mulți ani după plecarea noastră. Sărăcia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]