1,815 matches
-
asta.“ Tânărul Lupu nu bănuia despre ce încurcătură vorbeam, dar nici nu încerca să afle. Când te trimite Scurtu, nu cauți să te-afirmi: asculți și nu pui întrebări. Ușa s-a deschis din nou și-a intrat Mihnea, cu laptop-ul nostru-n brațe. „Serviți-vă singuri!“, ne-a îndemnat, făcând cu ochiul spre sticle. „Oricum, zero pahare.“ M-am ridicat și-am adus sticla de țuică lângă pat. Mihnea a pus calculatoarele pe jos, unul lângă celălalt, apoi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am uitat la Maria și ea înapoi la mine. Doar ne ținusem împreună de peretele din birou. Se mișca tot blocul, ce naiba. „Cred că n-am auzit bine. Mai zi o dată...“ Mihnea n-a reacționat. În schimb, și-a deschis laptop-ul și l-a sucit spre mine. „Dă-i Search pe Yahoo sau pe Google. Bagă cuvântul cutremur, și vezi ce iese.“ Am coborât din pat și-am făcut-o. Google. Cutremur. Search. Paginile au început să apară, îngroșate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-mi plăceau chestiile astea. „Știu, și cu asta, basta. De-aia sunt femeie.“ „O clipă, asta nu e tot. N-o să vă vină să credeți ce-a mai găsit progrămelul meu cel deștept!“ „Ce?“, m-am interesat, cu ochii pe laptop. Cuvântul strălucea negru, în mijlocul chenarului electronic. „Alt prieten de-al tău, Robane. Îți spune ceva numele Paul?“ „Paul? Paul Vasiliu?“ „Chiar el, amatorul de jurnale nocturne. Ghici care-i adevărata lui adresă de mail...“ „Nu-mi spune... Ceva cu globalmind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
noaptea. Inegalabilă, cu cearșafurile alea colosale peste fotolii. Jurai c-ai nimerit la reuniunea fantomelor. „E-ntreagă?“, s-a interesat el. „Pare.“, am convenit. „Acum, uite-aici.“ A apăsat pe-o altă tastă și imaginile s-au așezat cuminți pe laptop, patru: câte una-n fiecare colț al ecranului. Dormitorul, holul, bucătăria, intrarea din față. Păreau toate acolo, le recunoșteam fără probleme, până și pubela se-afla la locul ei, cu Brutus tolănit pe capac. I se zărea și coada, zvâcnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
inscripțiile ascunse pe dedesubtul altor inscripții. Am încercat să leg lucrurile simplu, matematic. Recunosc, m-au ajutat și programele mele. Și uite la ce concluzie-am ajuns...“ Și-a încrucișat picioarele peste pernă și-a bătut cu degetul în ecranul laptop-ului. Cu cealaltă mână, mi-a confiscat repede țuica. „Textul ăsta ne spune multe. Un cutremur selectiv, fără epicentru, resimțit la Neptun și-n București. În București, știm pe cineva care l-a resimțit: tu, Robane. Și, prin extensie, Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mihnea ne-a adus niște pături și două plăpumi. „Doarme fiecare cum vrea. Eu sunt dincolo-n bucătărie. Ne vedem dimineața, la opt.“ „Tu nu te culci?“, l-am întrebat. „Oha. Așa mă știi tu pe mine?“ Și-a strâns laptopul și s-a refugiat în bucătărie. Puteam să pun pariu că are nu știu câte routere acolo, sub masă și prin sertare. Maria și-a scos cizmulițele, după care s-a vârât sub plapumă; peste plapumă, a tras și-o pătură. Tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu poți deschide ușa fără zgomot. Am pus-o înapoi și-am încercat din nou. Ușa a scârțâit și, prin crăpătură, l-am văzut pe Mihnea butonând. Nu mai avea nici un rost să mă ascund. Mi-am luat și eu laptop-ul și l-am lipit de-al lui. Acum arătam meschin, patibular: doi gangsteri cibernetici, lucrând în paralel pe ecrane. „Nici tu n-ai somn, ai?“, mi-a dat Mihnea un cot. Mă lua peste picior. Parcă era bunicu’ Vitalian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cine concurează globalmind?“ „Asta aș vrea să știu și eu. De-aia mergem dimineața la Neptun. Scularea la șapte.“ Am tras cu ochiul la ceas: încă patru ore de somn, o nimica toată. M-am ridicat și mi-am strâns laptopul. Lepidopteros își făcuse treaba, primeam din nou un raport detaliat despre operele lui Bidileanu. M-am hotărât să-l citesc mai încolo. Ne lucrasem suficient oamenii. Mihnea pe Paul, eu pe Bidileanu, ca doi vulturi cibernetici. Ne hrăneam cu rămășițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
simplu spectator, printre alte câteva sute. La sfârșit, ne deschide ușa în culise și mergem toți patru peste scriitoraș.“ „Cine ne garantează că o să fie singur acolo?“ „Eu.“, a revenit Mihnea, zâmbind cu gura până la urechi. Ne-a arătat spre laptop. Nici nu-l observasem, îl ținuse sub masă; mergea non-stop, ca un aparat de înregistrare. L-a ridicat și ni l-a împins în față. „Blochez ușile de acces în culise, mai puțin una, cea din spate, pe care intrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scoasă pe piața de desfacere a memoriei, ca peștele oceanic din conservele ceaușiste. Dacă nu erai atent, te trezeai cu toate amintirile alterate, degajând un miros insuportabil. „V-ați strâns troacele?“, s-a interesat Mihnea, controlând camera, apoi baia. „Haine? Laptop-uri?“, am verificat și eu. „Umbrela.“, ne-a anunțat Lupu, recuperând-o din colț. „Nu lipsește nimic.“ „OK, Maria. Robane, ai luat algocalminul?“, a revenit Mihnea. „Nu.“, am recunoscut, cărând laptop-ul de pe scaun. „Ne trebuie?“ „Posibil. Dacă-l apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
s-a interesat Mihnea, controlând camera, apoi baia. „Haine? Laptop-uri?“, am verificat și eu. „Umbrela.“, ne-a anunțat Lupu, recuperând-o din colț. „Nu lipsește nimic.“ „OK, Maria. Robane, ai luat algocalminul?“, a revenit Mihnea. „Nu.“, am recunoscut, cărând laptop-ul de pe scaun. „Ne trebuie?“ „Posibil. Dacă-l apucă durerile de cap pe scriitoraș la interogatoriu?“ „Așa vreți voi să-l liniștiți? Cu algocalmin?“, s-a mirat Maria. A venit lângă mine, m-a apucat de braț și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-se. Dacă ar fi plecat acum, învârtind cheia în contact și întorcând Opelul pe drumul spre București, nimeni n-ar fi condamnat-o. „Am deconectat sistemele. Putem intra.“, m-a anunțat Mihnea în grabă. „Cum ai reușit?“, m-am interesat. „Laptop-ul e-n mașină.“ „Nu fi naiv...“, s-a răstit Mihnea. „Doar nu credeai că mă car cu două kile de-aparatură electronică prin ploaie? Te cocoșezi ca prostu’ și-atrage și-atenția. Am modificat un iPod, i-am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ce nu vă convine? Totul e plătit, actele sunt în regulă, ne-am ales cu-o săptămână de vacanță.“ „Cine-a plătit?“, s-a interesat Mihnea. Căra o valijoară mică, neagră, pe role și-o servietă de umăr unde păstra laptop-ul. Trecuse vremea papornițelor turcești, cadrilate, în care călătoreau clandestin sarmalele, murăturile, țuica sau baxurile de țigări fără timbru. „Te crezi în filme?“, i-am întors-o, ocolind întrebarea, „Cine-a plătit? Cine ne-a angajat? În ce poveste ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
toate ușile, nerăbdători. Te puneau să dai jos valiza, scotoceau prin pungi după băutură, răscoleau maiourile și te întrebau la ce-ți trebuie zece perechi de chiloți. Trebuia să răspunzi frumos, pe rând: ungurii aveau uniforme masive, verzi-kaki, iar austriecii laptop-uri metalizate și pistoale la cingătoare, ca pentru gangsteri. Dacă nimereai când nu trebuie, se-oprea trenul pe-o linie moartă sau într-un orășel cu nume de sfânt sau pod și începea razia: urcau vreo două sute de jandarmi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
jalnic!“ „Sunteți paranoici!“, m-am apărat. „Nimeni n-ar putea face combinațiile astea elucubrante de care vorbește Mihnea. Ar rămâne urme, s-ar găsi drumul până la inițiator.“ „Exact.“, a revenit Mihnea. S-a scărpinat în barbă, după care a închis laptop-ul. „Tocmai de-asta mă tem.“ Dimineața ne-am trezit devreme și fără chef de vorbă. Am coborât toți trei la bufet, în același timp. Mihnea părea posac, Maria nu zicea nimic, dormise toată noaptea cu spatele la mine. Doar valetul tailandez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu așternuturile atârnând. Un cablu electric sucit pe pernă. Niște bucăți de cauciuc sub picioare. În baie, nimeni. Valijoara cu role zăcea în mijlocul camerei, despicată cu un cuțit pe toată lungimea. Nici o mișcare, nicăieri. Doar pe pat, în mijlocul așternuturilor răscolite, laptop-ul lui Mihnea, bâzâind ușor, pe wireless. Ecranul atârna strâmb, cu fața la geam. Pornise singur, automat, probabil când intrasem eu în cameră. M-am apropiat pe vârfuri și-am cercetat ecranul dintr-o parte. O perdea de cifre și litere rula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fibra lui cea mai intimă. Când nu știm, aflăm pe alte căi.“ „Adică?“ „Nu toată lumea ține sau participă la blog-uri. Mai sunt și tâmpiți sau recalcitranți. Primii habar n-au să deschidă un calculator; ceilalți nu vor: se feresc de laptop-uri și rețea ca dracul de tămâie. Vezi colegii dumitale de la facultate.“ „Și? Pe-ăștia cum îi supravegheați? Cum le luați marfa, dacă nu există rulaj?“ „Iar o tonă de întrebări...“, s-a văitat scriitorul, foșnind sub sac. „Mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
interesat. „Pentru că discuția asta va rămâne între noi. Numai între noi.“ „Nu prea cred...“ Vocea care s-a auzit nu era a mea, și nici a scriitorului, dar suna al naibii de cunoscută. În pragul ușii, mai zâmbitor ca niciodată, cu geanta laptop-ului atârnată de umăr, stătea Mihnea. Îmi venea să sar de pe scaun și să-l iau în brațe: prietenește, pârțărește, oricum. „Ce-i, scriitorașule?“, a rânjit el, „Te-a lăsat vocea? Nu mă mai recunoști?“ M-am ridicat de pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o culoare apoasă și inconsistentă, pe care călcam fără zgomot. Trebuia să iau o decizie. Am dat să-l strig pe Mihnea și, în clipa aia, l-am văzut întorcându-se pe jumătate. Stătea în profil, cu hanoracul descheiat. Avea laptop-ul deschis, nici nu observasem când umblase la el. Ecranul sclipea de cifre și litere, ghiceam programul rulând sub milioane de pixeli. M-am simțit brusc invidios. Nu reușeam în nici un chip să-mi dau seama cum rămânea calculatorul drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
carne și oase de sub el devenea transparentă și ușoară. Mâinile lipseau, în locul brațelor atârnau fâșii de aer. Doar emisferele cerebrale mai lucrau, încetinit și stins. Mihnea mi-a zâmbit din nou, de data asta fără scrupule. După care a închis laptop-ul și s-a îndepărtat, fredonând: „Pentru Partid,/Pentru popor,/Pentru iubitul Conducător“. Pe capac străluceau inițialele: Virtual Reality Operations. Am vrut să scot un sunet, să spun ceva, ceva fără îndoială important, demn de-un final, dar n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
le dă laptoape", care îi apropie și mai mult pe membrii comparației. Altă resursă retorică utilizată este ironia, prin apelativul "vedeta torpiloare a politicii românești" pentru Traian Băsescu, fost comandant de nave, dar și prin asocierea acțiunii de acordare de laptopuri cu alte activități incriminate ale PSD: "Tăriceanu preface micii și berea în plastic verzuliu și-l bagă pe gâtul copiilor". Exemplul analizat ne arată cum pot fi folosire mijloacele retorice clasice în construcția discursivă de tip jurnalistic. Dublat de o
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
sau, de către alți analiști, chiar viitorul acestuia. Dacă ar fi să definim această formă de educație, am spune că m-learning reprezintă posibilitatea de a ne bucura de mediul educațional prin intermediul tehnologiilor mobile (cum ar fi telefonul mobil, GPS, computerele mobile, laptopurile sau notebookurile, PDA, tableta PC, telefoanele inteligente, iPodurile etc.). În cadrul figurii de mai jos, Georgiev, Georgieva și Smrikarov (2004) au încadrat m-learning în procesul educațional astfel: Figura 4.7. Plasarea m-learning-ului în contextul educațional Sursa: http://ecet.ecs.ru.acad.
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
redate de playerele ce recunosc clipurile și formatele film. De asemenea, deloc de neglijat este aspectul financiar: aceste lecții vor fi destul de accesibile, costul uneia nedepășind valoare de 23 de euro. Podcasturile reprezintă difuzarea pe dispozitive mobile, iPod-uri, PDA, laptopuri, computere etc. a fișierelor audio de orice tip (programe radio, de exemplu), video (videoclipuri), multimedia care există pe site-uri Web ce permit fluxurile RSS sau Atom. Cuvântul podcast a fost declarat „cuvântul anului 2005” de către New Oxford American Dictionary
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
chiar și să încarce) fișiere podcast de pe internet, care sunt într-un format denumit feed2. Oricine dorește să descarce un podcast trebuie săsubscrie unui iTune și, astfel, chiar și în mod automat, vor fi descărcate noi podcasturi pe computer, iPod, laptop sau pe un alt asemenea dispozitiv. Astfel, prin utilizarea iTune-urilor, actorii implicați în procesul educațional pot cu ușurință să caute, să actualizeze și să organizeze conținutul audio și video de care dispun. Conținutul educațional găsit pe internet poate fi
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
sau, de către alți analiști, chiar viitorul acestuia. Dacă ar fi să definim această formă de educație, am spune că m-learning reprezintă posibilitatea de a ne bucura de mediul educațional prin intermediul tehnologiilor mobile (cum ar fi telefonul mobil, GPS, computerele mobile, laptopurile sau notebookurile, PDA, tableta PC, telefoanele inteligente, iPodurile etc.). În cadrul figurii de mai jos, Georgiev, Georgieva și Smrikarov (2004) au încadrat m-learning în procesul educațional astfel: Figura 4.7. Plasarea m-learning-ului în contextul educațional Sursa: http://ecet.ecs.ru.acad.
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]